În tradiția veche, esențial era șnurul împletit din alb și roșu, purtat ca semn de trecere dinspre iarnă spre primăvară. Asta e și descrierea de bază din dosarul UNESCO dedicat practicilor de 1 martie: confecționarea, dăruirea și purtarea firului roșu-alb, până la apariția primelor semne clare de primăvară.

Etnografii notează că, în multe zone, mărțișorul a funcționat ca amuletă: se purta la mână, la gât ori în piept, uneori se prindea și la animale sau la intrarea în gospodărie, în ideea de protecție și sănătate în noul ciclu agrar.

Când vine vorba de legende, nu există o singură poveste unanim acceptată, ci variante populare care explică simbolic începutul primăverii și sensul șnurului.

3 legedente interesante despre Mărțișor

Baba Dochia și nora: începutul primăverii, pedeapsa pentru grabă

Cea mai cunoscută poveste leagă Mărțișorul de Baba Dochia și de începutul capricios al lunii martie. Într-o variantă, Dochia își chinuie nora cu o probă imposibilă: o trimite după fragi sau îi cere să spele o lână până îi schimbă culoarea.

Nora e ajutată de o forță supranaturală, iar reușita o face pe Dochia să creadă că a venit primăvara. Pleacă prea devreme cu oile la munte, încărcată cu cojoace. Pe drum vremea se încălzește, iar ea le leapădă unul câte unul. Apoi frigul revine brusc și Dochia îngheață, transformându-se în stană de piatră.

Povestea e o explicație mitică pentru ce știe oricine a prins început de martie la noi: vreme schimbătoare, între soare și viscol. În tradiție, primele zile ale lunii sunt puse sub semnul "babelor", iar capriciile lor justifică alternanțele de temperatură.

Soarele răpit și tânărul care îl eliberează: roșul sângelui pe albul zăpezii

O altă legendă, foarte răspândită în povestirile de 1 martie, îl are în centru pe Soare. În această poveste, Soarele coboară printre oamenii la horă, este răpit de un zmeu sau balaur și ținut captiv.

Fără Soare, lumea se răcește, se întunecă, iar bucuria dispare. Un tânăr pornește să-l elibereze, se luptă cu răpitorul și reușește să aducă lumina înapoi, dar este rănit mortal. Sângele lui cade pe zăpada albă, iar de aici vine explicația de legendă pentru culorile șnurului: roșu pe alb, ca semn al sacrificiului și al revenirii primăverii.

"Funia anului": firul alb și firul roșu ca legătură între anotimpuri

A treia legendă e, de fapt, o explicație tradițională care duce Mărțișorul spre un fel de calendar popular. Într-o variantă consemnată în materialele etnografice, Dochia urcă la munte cu un caier și toarce două fire, unul roșu și unul alb, pe care le unește. Împletirea lor devine "funia anului": legătura dintre două mari timpuri ale lumii țărănești: iarna și vara, primăvara și trecerea dintre ele.

O formulare apropiată apare și în dicționarul de simboluri și credințe tradiționale: mărțișorul e descris ca un "calendar” sau "funia anului" care adună zilele și le împarte în anotimpuri simbolizate cromatic.

Google News icon Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News