€ 5.2432 →
|
$ 4.5097 →
|
INTERVIU DC NEWS. După AVC, viața nu mai revine la același ritm. Prof. Petruț Rizea: „Ne-am obișnuit să funcționăm pe epuizare și să considerăm asta normalitate” / FOTO: arhivă personală prof. Petruț Rizea
Petruț Rizea, profesor din învățământul primar și psiholog, a trecut printr-un episod medical sever și a ales să vorbească despre ce înseamnă recuperarea, nu doar fizică, dar și emoțională, într-o profesie care nu se oprește niciodată la ușa clasei.
„În ultima perioadă încerc să mă recuperez pas cu pas, dar sincer cred că după un astfel de episod nu mai privești viața la fel. Fizic sunt mai bine decât eram, însă recuperarea adevărată nu ține doar de corp. Există și o oboseală emoțională care rămâne o vreme cu tine, mai ales când realizezi cât de fragil poate deveni totul de la prea mult stres, prea multă presiune și prea puțină grijă față de tine însuți”, a spus prof. Petruț Rizea pentru DC News.
Pentru un profesor, clasa nu este doar un loc de muncă. Este un spațiu viu, plin de energie, copii, reacții, emoții. Dorul de elevi apare natural. Dar, odată cu el, vine și epuizarea muncii care nu se termină la final de program.
„Revenirea la școală a fost emoționantă și dificilă în același timp. Mi-a fost dor de elevi, de clasă, de ritmul acela viu al unei zile de școală, dar am simțit și cât de mult mă consumă uneori responsabilitatea continuă pe care o avem ca profesori. În învățământ nu închizi niciodată complet mintea. Pleci acasă cu grijile elevilor, cu evaluări, cu planificări, cu emoții, cu sentimentul că trebuie mereu să fii prezent și puternic”, mai spune prof. Petruț Rizea.
Vinovăția apare ușor atunci când obișnuința este să duci totul până la capăt, indiferent de cost. Dar după un astfel de episod de AVC, apare o altă lecție, aceea că limitele nu sunt slăbiciune, ele semnale.
„Perioada evaluărilor a venit, într-adevăr, cu mai mult stres și oboseală. Sunt zile în care simt că energia mea se termină mult mai repede decât înainte și încerc să învăț să accept asta fără să mă învinovățesc. Cred că partea cea mai grea pentru mulți dintre noi este că ne-am obișnuit să funcționăm pe epuizare și să considerăm asta normalitate”, adaugă profesorul.
„Ce m-a ajutat mult a fost să înțeleg că nu sunt obligat să duc totul singur și că vulnerabilitatea nu înseamnă slăbiciune. Sprijinul oamenilor apropiați, liniștea, ritmul mai blând și faptul că am început să-mi ascult corpul au contat enorm. Ce încă e greu? Să nu mai simt vinovăție când obosesc. Să accept că și profesorii sunt oameni, nu doar surse inepuizabile de răbdare și energie”, mai spune pentru DC News prof Petruț Rizea.
Dascălul are și un sfat important pentru colegii de breaslă:
„Mesajul cel mai important este acesta: nu vă ignorați semnalele corpului și ale minții. Nu transformați epuizarea într-un trofeu profesional. Suntem obișnuiți să avem grijă de toți ceilalți și uităm complet de noi. Dormiți mai mult, cereți ajutor când simțiți că nu mai puteți, mergeți la controale, încercați să vă protejați emoțional și să vă puneți limite. Nicio responsabilitate profesională nu merită să vă coste sănătatea sau viața. Un profesor obosit până la distrugere nu mai poate salva pe nimeni, nici măcar pe sine”, conchide prof. Rizea.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
Ioan Isaiu din Secretul Mariei a murit după o postare politică. Cum au explodat conspirațiile despre PSD, AUR și vaccin
de Anca Murgoci
