EXCLUSIV Profesorul Petruț Rizea (25 de ani) a făcut accident vascular cerebral (AVC). Îl știați de la interviurile DC News și Părinți și pitici

Autor: Anca Murgoci

Petruț Rizea a spus că s-a ajuns aici din cauza epuizării muncii de profesor.

„Ironia vieții mă lovește abia acum, când nu mai am cum s-o ignor. Sunt profesor. Sau, poate, ar trebui să spun: am fost omul despre care toți credeau că are un job ușor. „Program scurt”, „vacanțe multe”, „doar predai”. Am auzit asta de atâtea ori încât, uneori, aproape că am început să cred și eu. Dar nimeni nu vede ce e dincolo de ușa clasei.

Nimeni nu vede cum aduni în tine, zi de zi, zeci de priviri, unele pierdute, altele sfidătoare, altele care cer ajutor fără să spună nimic. Nimeni nu vede cum pleci acasă și nu te oprești din a fi profesor. Cum îți rulează în minte lecțiile, elevii, grijile lor, greșelile tale. Cum înveți să zâmbești chiar și când ești gol pe dinăuntru.

Ani la rând am dus totul în tăcere. Pentru că asta face un profesor, duce. Explică. Rabdă. Speră. Și apoi, într-o zi, corpul meu a decis să spună ce eu n-am spus niciodată: că e prea mult. Un AVC. Nu știu când s-a întâmplat. Dar știu de ce. Atât de simplu de rostit. Atât de greu de înțeles.

M-am trezit dintr-odată în postura în care nu mai puteam controla nimic. Eu, cel care încercam mereu să țin lucrurile în ordine, să dau sens, să ajut. Ironia? Exact eu, „cel cu viață ușoară”, am ajuns aici. Și poate cel mai greu nu e ce mi s-a întâmplat, ci gândul că, undeva, cineva încă spune: „Profesorii nu au de ce să fie stresați.”

Nu m-a doborât o zi grea. M-au doborât toate zilele în care am luptat, da. Și în care m-am zbătut să arăt celorlalți că ne merităm pe deplin sporul neuropsihic. Și respectul, și integritatea. Profesori, aveți grijă de voi”, a scris Petruț Rizea pe Facebook.

Profesorul pentru învățământ primar Petruț Rizea a vorbit, în repetate rânduri, la DC News și Părințișipitici despre problemele din educație. Și pe lângă problemele la zi din învățământ, ne-a spus și cum a ales această meserie.

„Deși părinții mei m-au susținut în demersul ăsta, au fost discuții și momente în care mi-au spus clar că, cel mai probabil, n-am să reușesc să întrețin o familie cu un salariu de învățător. M-am lovit și de argumentul că nu e o meserie pentru bărbați. De ce? Pentru că bărbații, în general, sunt considerați foarte autoritari, foarte fermi și foarte reci, ceea ce este, de fapt, o imagine și o percepție greșită pe care ne-am format-o despre un anumit gen. Dar, în principal, presiunea a fost legată de partea financiară: Că n-am să pot să mă întrețin și că n-am să pot să-mi întrețin familia și să-i ofer un viitor. Totuși, pentru mine a contat mai mult faptul că îmi doream să formez caractere, să transmit mai departe copiilor ceea ce am primit și eu. Știam că nu voi vedea rezultatele imediat și că acestea se vor vedea în timp, probabil nici măcar atunci când terminăm clasa a patra.

Poate peste ani, când se vor întoarce și vor vorbi despre parcursul lor și despre ceea ce au obținut până atunci, voi înțelege cu adevărat impactul. Asta mi-am dorit. Probabil că pentru un copil de clasa a șasea, pentru că atunci cred că am decis că îmi doresc cu adevărat asta, e puțin cam mult să se gândească la faptul că viața e foarte scurtă și că trebuie să facă ceva prin care să lase ceva în urmă, să rămână în amintirea celorlalți. Cu mintea mea de atunci, de copil, m-am gândit că aceasta ar fi calea: Să fiu profesor. Vedeam ce influență și ce impact pozitiv aveau profesorii asupra mea și îmi doream să fac și eu același lucru”, ne-a spus Petruț Rizea într-un interviu exclusiv DC News și Părințișipitici.

Poți identifica un moment în care prezența ta ca bărbat a făcut o diferență vizibilă în viața unui copil?

„Da. Am un elev ai cărui părinți s-au despărțit. Tatăl s-a recăsătorit și are acum un alt copil, iar băiețelul a rămas cu mama. A fost o perioadă în care îi era destul de greu și era dificil să discutăm despre acest subiect.

Într-o zi a venit la mine și mi-a spus că prezența mea îl face să simtă mai puțin dorul de tatăl lui sau că îl ajută să suporte mai ușor această lipsă. Nu mai știu exact formularea, dar acesta era sensul. În acel moment m-am bucurat foarte tare și am simțit că este cu adevărat important faptul că sunt bărbat și că lucrez în învățământ. Cred că acela a fost un moment în care prezența mea a făcut diferența, într-un sistem în care majoritatea cadrelor didactice sunt femei”, a zis Petruț Rizea în interviul DC News și Părințișipitici.

 
Ce le-ai spune băieților din noua generație care vor să devină învățători, dar se tem că este o meserie „doar pentru fete”?

„Le-aș spune că nu este așa cum cred ei. Să încerce să iasă din tiparele formale și din ideile preconcepute pe care le-au dobândit din societate sau din familie. Până la urmă, ceea ce contează cu adevărat este ceea ce simt ei că își doresc să facă. Fie că vrei să devii prezentator TV sau profesor, nu ține de gen. Eu am întâlnit femei instalator sau mecanic care se pricep extraordinar la ceea ce fac. Eu, de exemplu, dacă ar trebui să asamblez un boiler sau să montez o baterie la chiuvetă, nu m-aș descurca prea bine.

Există oameni care fac foarte bine lucruri considerate „neobișnuite” pentru genul lor, iar asta demonstrează că stereotipurile nu își au locul, cu atât mai puțin în învățământ. Mai ales în lumea în care trăim astăzi, aflată într-o continuă schimbare, sensibilitatea, gestionarea emoțiilor și deschiderea nu ar trebui să mai fie considerate trăsături specifice doar femeilor, așa cum erau percepute în trecut.

Există inclusiv studii care arată că, în prezent, multe femei sunt mai atrase de bărbați care sunt conștienți de emoțiile și de vulnerabilitățile lor. Lumea evoluează, iar aceste diferențe rigide dintre genuri devin din ce în ce mai puțin relevante”, a mai zis el.

Îi puteți afla povestea urmărind interviurile de mai jos: