FOTO Steaua care lasă în urmă o explozie de culori. Fenomen cosmic rar descoperit de cercetători

Autor: Andrei Itu

Cercetătorii caută explicaţii pentru acest fenomen, transmite Reuters.

Explicațiile oamenilor de știință

Piticele albe sunt stele foarte compacte, situate în ultima fază a vieţii stelare. Asemenea stele nu au o masă suficientă, astfel încât să genereze în nucleu temperaturile necesare fuziunii nucleare.

Înainte de a deveni pitice albe, stelele de masă medie trec prin faza de gigantă roşie. Este o perioadă în care straturile exterioare se desprind şi formează nebuloase planetare. Prin absenţa fuziunii nucleare, colapsează materia stelară. Astfel, densitatea sa devine foarte mare, iar o pitică albă ce are masa Soarelui ajunge de are aproape volumul Pământului.

Ce se întâmplă cu steaua care nu mai are nici o sursă de energie

Deoarece în această fază steaua nu mai are nici o sursă de energie, ea va radia termic în continuare până la răcirea totală şi transformarea sa într-o pitică neagră. Procesil este foarte lent. La vârsta actuală a Universului şi cele mai vechi pitice albe au încă temperaturi de câteva mii de grade.

Această pitică albă cu un nivel ridicat de magnetizare este legată gravitaţional de o altă stea și formează un sistem binar. Pitica albă preia gaze fierbinţi de la steaua companion, care se află la o distanţă relativ mică. Acest sistem stelar binar se află în Calea Lactee la aproape 730 de ani lumină de Soare, în constelaţia Auriga (Vizitiul).

Un an lumină este distanţa pe care lumina o străbate în interval de un an, respectiv aproximativ 9,5 trilioane de kilometri.

Cum a fost văzută unda de șoc generată de steaua mică albă

Unda de şoc în formă de arc generată de pitica albă a fost văzută prin intermediul telescopului VLT (Very Large Telescope) din cadrul Observatorului European Austral. Unda de şoc străluceşte în diferite culori, după cum se vede într-o fotografie dată publicităţii de astronomi. Strălucirea este realizată de particulele de praf şi gaze cosmice care provin de la pitica albă şi se ciocnesc cu gazele din mediul interstelar.

"O undă de şoc se creează atunci când un material care se mişcă rapid loveşte gazul din jur, comprimându-l şi încălzindu-l brusc. Un arc de şoc este frontul curbat de şoc care se formează atunci când un obiect se mişcă rapid prin spaţiu, similar cu valul din faţa unei bărci care se deplasează prin apă", a spus astrofizicianul Simone Scaringi de la Universitatea Durham din Anglia, co-autoare principală a studiului publicat luni în revista Nature Astronomy.

"Culorile provin de la gazul interstelar care este încălzit şi excitat de şoc. Diferite elemente chimice strălucesc în culori specifice atunci când se întâmplă acest lucru", a menționat ea.

Ce este nuanța roșie

În această undă de şoc, o nuanţă roşie este hidrogenul, verdele reprezenta azotul, iar albastrul reprezenta oxigenul care se află în spaţiul interstelar.

Au mai fost observate stele pitice albe generând unde de şoc. Dar toate acestea erau înconjurate de discuri de gaz sifonate de la un partener binar. Deşi această pitică albă sifonează gaz de la companionul său, îi lipseşte un astfel de disc şi eliberează gaz în spaţiu din motive necunoscute.

"Există o mulţime de pitice albe, deoarece acestea sunt cele mai comune puncte finale ale evoluţiei stelare", conform lui Scaringi. De asemenea, Soarele pare destinat să-şi încheie existenţa ca pitică albă, peste miliarde de ani.

Foto

Masă comparabilă cu cea a Soarelui

Această pitică albă are o masă comparabilă cu cea a Soarelui conţinută într-un corp puţin mai mare decât Pământul. Companionul său binar e un tip de stea cu masă mică numită pitică roşie, ce are aproape o zecime din masa Soarelui. Este de mii de ori mai puţin luminoasă și orbitează în jurul piticei albe la fiecare 80 de minute, cele două fiind extrem de apropiate una de cealaltă - aproximativ distanţa dintre Lună şi Pământ.

Forţa gravitaţională a piticei albe "trage gaz de pe pitica roşie"

Forţa gravitaţională a piticei albe "trage gaz de pe pitica roşie". Acest material sifonat este tras în pitica albă de-a lungul câmpului său magnetic puternic, aterizând în cele din urmă la polii săi magnetici. Deşi acest proces eliberează energie şi radiaţii, nu poate explica fluxul de material necesar pentru a produce unda de şoc observată, a spus Scaringi.

"Fiecare mecanism cu gaz în flux pe care l-am luat în considerare nu explică observaţia noastră şi rămânem în continuare nedumeriţi de acest sistem, motiv pentru care acest rezultat este atât de interesant şi incitant", a zis Scaringi.

"Forma şi lungimea structurii (undei de şoc) arată că acest proces a fost în desfăşurare timp de cel puţin aproximativ 1.000 de ani, ceea ce îl face mai degrabă un eveniment de lungă durată decât unul unic", a adăugat Scaringi.

Undă de şoc colorată, remarcată de cercetători

Cercetătorii au remarcat estetica undei de şoc colorate. "Dincolo de ştiinţă, este o amintire izbitoare că spaţiul nu este gol sau static aşa cum ni l-am putea imagina naiv: este dinamic şi modelat de mişcare şi energie", a mai spus Scaringi, scrie Agerpres.

Vezi și - "Bombă" în spațiu! O stea moartă va rivaliza cu Steaua Nordului într-o explozie spectaculoasă