Cişmigiul… sau locul unde oamenii pot evada în timp

[] []

05 aug 2012 / 13:20
Salveaza PDF Comentarii
cismigiu
Descriere foto: cismigiu

Sufocat de blocuri comuniste, înălţate pe ruinele târgului de altădat’, câini vagabonzi, mizerie şi mirosuri greoaie, Bucureştiul păstrează încă repere care amintesc de vremurile glorioase ale strămoșilor noștri.

 Alina Baltac şi Mădălina Chiuoru.

Mândria Bucureștiului și cel mai vechi parc, Cișmigiul, își începe povestea de prin 1800, când nu era altceva decât o „imensă băltoacă”, unde pungaşii şi mahalagii se ascundeau de patrulele poliţiste.

Acum, însă… Surpriză! Din loc în loc regăseşti de la bătrâni abandonaţi, la puştoaice de liceu. De la oameni care îşi caută jumătatea, la unii care şi-au găsit-o deja. Tot aici. Dacă unii sunt guralivi şi dornici de poveşti, alţii ne privesc melancolic şi ne aprobă tacit...

 Prieteni de-o viaţă

„Suntem cei mai buni prieteni de 40 și ceva de ani”. Așa și-au început povestea Nea’ Nelu, fost inginer și Nea’ Gicu, șef de tură la, spune el cu mândrie, „aceeași întreprindere”. Deși primul dintre ei nu prea aude, ni l-a recomandat cu căldură pe tovarășul său, să ne împărtășească secretele longevității. „Am venit cu Nelu la o bere, avem cam juma’ de veac de când tot facem asta. Am crescut odată cu Cișmigiul. Aici am împărțit și bune și rele. Nu, Nelule?”

Îi lăsăm pe cei doi să-și savureze berea, că doar au muncit o viață și merită!

 O mie ș-una de povești

Îndrăgostiți ca-n prima zi, cei doi soti au multe de zis. Nici nu ne-am apropiat bine de ei, că deja și-au început istoria vieții lor. S-au căsătorit pe 19 octombrie 1980, chiar dacă părinții erau împotrivă. Au un copil împreună, pe Mihai, pe care îl iubesc enorm, dar cu lacrimi în ochi ne mărturisesc că „i-a trădat” și nu-i lasă nici măcar să-și vadă nepoțica, de numai 2 anișori. El vorbește mult, ea e cam tăcută, dar „a fost cea mai fericită femeie din lume”. Îşi împart sarcinile egal: „Eu spăl vasele şi femeia face mâncare. Sau invers. Am dat şi cu mătura, când a fost soţia bolnavă, am ţinut toată casa şi nu m-am văitat.” Poveşti nemuritoare-s multe, dar Nea Costică ţine să ne povestească aventurile sale cu securitate: „Stau cu frica-n sân, domnişoară! Mă urmăreşte aştia de la securitate. Eu pe timpul lui Ceauşescu am fost şofer. Căram armament la Revoluţie, ca să îmi împuşte aştia semenii. Eu nu voiam, da n-aveam încotro. Am cod de urmărire de la securitate, 0236. Nu vorbesc prostii!” Soţia a fost martora tuturor umilinţelor la care a fost supus bietul Costică şi i-a fost alături. „Păi io am fost şi la Diaconescu să dau pe post tot ce ştiu, dar nenorocitu’ mi-a cerut bani! Păi nu vă zic, că în fiecare lună eu merg la spital. Aştia vor să mă omoare! Mi-au băgat otravă în vene, uitaţi-vă cum am pielea! Ş-acuma l-au prostit şi pe fi-miu securiştii aştia, d-aia nu mă mai înţeleg cu el. Până şi el mă urmăreşte”.

Am stat o oră şi vreo 40 de minute cu cei doi păţiţi, dar ne-ar mai fi ţinut o viaţă.

 Fiind băiet, păduri cutreieram…

Mihai şi… Mihai se odihnesc pe malul lacului Cişmigiu, după o noapte grea. Nu de muncă, căci munca nu-i pentru tineri, spun băieţii, ci pentru d-ăştia mai în vârstă. Au venit aici la agăţat şi tare încântaţi au mai fost când ne-au văzut îndreptându-ne înspre ei: „Hei, pisi!”, aşa ne-au primit cei doi. Iubite spun că n-au, cum era lesne de înţeles, dar sunt gata să-şi facă. Vor relaţii de lungă durată, păi ce credeaţi? Par a fi bărbaţii perfecţi: „Nu înşel, că n-am de ce. Şi nu mă gândesc la sex, eu caut dragoste adevărată” şi încep să râdă în hohote. Pe la şcoală nu prea le-a plăcut, dar au încercat câte puţin din toate: „Păi am fost un an la Psihologie, da’ era naşpa rău. Aveam în fiecare zi de la opt. Păi asta-i viaţă?”, „Eu am fost la Construcţii, că acolo m-a vrut tata. Eu nu le am cu astea, dar el nu inţelegea. Acum ştie! Trebuia să fiu anul trei, dar eu din primul an n-am mai fost”, adaugă… Mihai! Au preferat şpaga din Centrul Vechi, unde s-au angajat ca ospătari. „Se câştigă bine, ne ajung banii să vă scoatem la o prăjitură. Sau vă dăm o tură cu barca?”

 Tânărul” - veșnic amorezat!

Pe Paraschiv l-am găsit singur, stând pe o bancă și așteptându-și marea iubire. Nu e pretențios deloc, vrea doar o femeie de vârsta lui, care să îl iubească și să fie de casă. Copii nu are și nici căsătorit n-a fost, dar ne mărturisește senin că „încă își așteaptă jumătatea”. Iubește parcul ăsta, în care are amintiri frumoase, despre care ne mărturisește trist „niciuna legată de vreo femeie”. Ne-ar rămâne recunoscător toata viața dacă i-am găsi vreo Julietă, de vârsta lui, la vreo 55 de ani. De promis, i-am promis multe. L-am lăsat, parcă, mai încrezător, mai fericit, cu speranța încă vie…

 „Doar Diaconescu ne mai poate salva!”

Ne odihneam picioarele preţ de câteva minute, timp în care un domn bine îmbrăcat, cu ochelarii de soare pe nas se apropie de noi şi-şi începe pledoaria: „Nu mai avem scăpare! Vă zic eu, că nevastă-mea prezice viitorul, e astrolog de meserie! Vom dispărea în câţiva ani. Doi, trei maxim!” Total înverşunat pe conducerea băsistă, continuă: „Eu sunt membru în Partidul Poporului şi sunt sigur că doar Diaconescu ne mai poate salva! Ce dracu să facă Băsescu ăsta? Că el ştie numai să fure! Vă povestesc eu cum s-au fraudat alegerile! Las că ştiu eu! Şi o să-i dau în gât pe toţi la Diaconescu! Am fost şi p-afară şi nicăieri nu-i ca la noi!” Aveam impresia că omul nostru a uitat să şi respire. Atât de multe lucruri avea de zis şi atât de înfocat ne-a povestit. Către finele discuţiei, ne îndeamnă părinteşte să-l votăm pe DD, că el ştie ce-i mai bine pentru noi.

 Cum e la a doua întâlnire?

I-am găsit îmbrăţişaţi, plini de tandreţuri şi sărutări pasionale şi am fi jurat că-s împreună de ani de zile. Ea, încă elevă… El… pe banii părinţilor: „au ai mei nişte biznisuri cu imobiliare şi trăiesc şi io aşa…” La întrebarea „Sunteţi de mult timp împreună?”, ea dă din umeri, iar el răspunde arogant: „Voi ce ziceţi?!” Păi, prietene, la cum v-am găsit aici… Am crede că vă ştiţi şi numărul de la pantofi. Şi, ce să vezi! Vorbăreaţa de ea, uşor sâsâită şi măgulită la auzul întrebării noastre, ia cuvântul: „Aaa… Nu! Păi suntem pe cale de a fi împreună. Asta-i a doua întâlnire!” Fabulos! Cam aşa se comportă tinerii din ziua de azi la o a doua întâlnire. La a treia ce mai faceţi?

 Luca(12), Irina(14), Ariana(11) şi Matei(13)

Luca ne-a cucerit şi asta ne-a făcut să ne oprim la ei. Are 12 ani şi e mezinul grupului, pe care noi l-am numit „one man show”. E simplu de înţeles de ce, dacă petreci două minute cu ei. S-a descris ca fiind „cool, boss şi jmecher” şi ne-a rugat să nu cumva să-i spunem mamei lui. Este inteligent şi are câte ceva de spus despre fiecare din grup: „Irina a făcut french-ul cu Matei, serios!” Ceilalţi îl dau de gol: Don Juanul o iubeşte în secret pe Ariana, deşi nu recunoaşte nici în ruptul capului.

Am făcut o poză de grup cu copiii ş-am zâmbit nostalgic. Cândva… Am fost şi noi aşa!

 Amândoi iubesc dansul

Stau în bărcuţa mică de culoare vişinie şi se săruta. Ah, se sărută! Se sărută tinerii subţiri şi îndrăgostiţi… S-au cunoscut în sala de dans şi de atunci sunt de nedespărţit. Se întâlnesc în fiecare zi şi nu s-au plictisit. „Încă!”, adaugă Andrei. Laura, uşor timidă, ne zice că-l iubeşte şi că s-a gândit deja la căsătorie. Se confruntă însă cu o mare problemă: el vrea băieţel, iar ea fetiţă… Tac pentru câteva clipe. Am înţeles. Îi deranjasem.

 „Dar eu te iubesc de mor, d-acolo din corason…”

L-am cunoscut pe ritmuri de manele, recunoaşte că e ţigan romanizat şi cântă pe la nunţi. Îi place mult ce face şi idolul său, încă de când era copil este Florin Salam, „regele muzicii româneşti”. Şi-a lăsat piranda acasă: „Ei nu îi place în parcuri, vrea mai mult prin cluburi d-astea…” L-am întrebat şi noi, din pură curiozitate, cam cât câştigă la o cântare. „Ăhă… Frumoaso, faci bani frumoşi din meseria asta. Şi io sunt şi talentat! Am har de la Dumnezeu! Nu-ţi zic io cât câştig, că nu mă crezi. Da odată mi-am adunat banii de la o nuntă şi i-am strâns eu aşa… Ş-am făcut un fular cu ei şi mi l-am pus la gât. Uite poza dacă zici că mint!”

Şi uite aşa, stând la o bârfă cu nea Sandu Talentatu’, ne-am găsit şi loc de muncă! Ne promite că ne ia cu el la cântări. Ca dansatoare. E bine, nu?

Pentru nunţi, botezuri sau înmormântări, contactaţi-l cu încredere pe nea’ Sandu Talentatu’!

 La o ţigară, ca fetele, în parc

Suferă din dragoste. Andreea, îmbracată din cap până-n picioare-n roz, este prima care ni se destăinuie: „Păi… Eu acum am venit de la mare. Am agăţat unu buuun… E salvamar! Vezi, fă, dacă nu te lasă mă-ta la mare?” Indignată, nevoie mare, Narcisa o întrerupe: „Nu e vina mea că sunt ei comunişti!” Fiecare are câte o poveste cu final tragic. Îndrăgostite de nişte fustangii şi părăsite mai apoi, fetele îşi povestesc una alteia ofurile. „Andreio, zi-le despre John din Ferentari”. „N-o asculta, că asta e proastă, l-a iubit pe unu cu care a fost o zi. Eu măcar am fost aproape două săptămâni”. Se întrerup des şi nu înţelegem mare lucru din ce vor să spună. Le-am întrebat şi noi al cărei iubit este cel mai frumos şi au început să se injure. „Al tău e urât şi schilod!”, „Al tău e ţigan şi are şi copil!” Ce s-a întâmplat după… Nici nu vrem să ne imaginăm!

 Aerul devine din ce în ce mai greoi, duhneşte de-ţi mută nasul, mai ales că afară-i şi cald. Părăsim Cişmigiul, deşi am mai fi suportat căldura, doar să mai auzim poveşti de viaţă.

   


Te-ar putea interesa








Iti place noua modalitate de votare pe dcnews.ro?


Copyright 2018 SC PRESS MEDIA ELECTRONIC SRL. Toate drepturile rezervate.


dcn.n-nxt.25