EXCLUSIV  Cannes-2025: Robert De Niro: « Nu mi-e frică de moarte, oricum nu am de ales”

„Ne vom întâlni cu un uriaș”, a continuat gazda, insistând să privim ceea ce era scris cu litere de o șchioapă: „Ne vom întâlni cu un uriaș. Robet De Niro”. Altceva ne-a sărit în ochi. „Întâlnire animată de JR”. Marcat cu caractere mici. Numai bune să stârnească, mai ales străinilor, întrebarea: Oare cine o fi? Să fie artistul fotograf francez cam excentric? Chiar el. În locul prestigioșilor moderatori ai acestor întâlniri privilegiate, atât de rare?

În locul criticilor aleși cândva din elita profesională, Michel Ciment, Danièle Heymann, din păcate dispăruți? Iată-l, apărând zglobiu, cu pălăriuță și ochelari de soare, accesorii păstrate în tot timpul discuției cu un distins domn de 81 de ani care se întâmplă să fie uriașul Robert De Niro. A ținut să ne aducă la cunoștință că invitatul este scump la vorbă, amănunt verificat demult, cel puțin de ziariștii care în 2011, când îl chestionau pe președintele juriului de atunci, același De Niro, se alegeau cu laconicele maybe, probably, yes, no.

Nu-i nimic, a vorbit domnul JR în compensație. Nu știm cum, artistul fotograf a reușit să-l seducă pe actor, mai mult, să-i propună un film documentar, despre care ne-a povestit atât de mult, încât tot evenimentul la care asistam părea publicitatea propriului său proiect. Din câte s-a înțeles, este vorba despre o privire asupra vieții unei legende a cinematografului, deslușită în cheie psihanalitică.

Evocarea raporturilor cu tatăl actorului, pictorul purtând același nume, Robert De Niro sunt însoțite de compoziții fotografice cel puțin bizare, cum ar fi proiectarea fiului, asemenea unui fetus imens, peste trupul părintelui luat de ape.

„Am păstrat intact studioul tatălui meu – mărturisește actorul. Aș vrea ca urmașii, copiii, verișorii lor , familia să vadă cu ce s-a ocupat bunicul lor și locul important pe care l-a avut în viața mea. Am vrut să vadă spațiul în care a creat. Am descoperit cu ani în urmă că decorurile, costumele s-au păstrat în bună stare. Imi propun să le conserv. Abia acum, când am dat peste jurnalele intime ale tatălui meu am avut poftă să le citesc. Oricum, aveam de gând să fac un documentar cu HBO despre tatăl meu. Mi-am zis că, poate cu JR voi merge mai departe. Văd că este o treabă care cere mult timp.

Am intrat în această aventură fără să știu unde va ajunge. JR mă tot întreabă, cred că îmi va pune întrebări și când voi fi în sicriu. Nici nu știu, deocamdată, dacă până la urmă o să-mi placă ce va ieși”.

Cam pe la mijlocul timpului alocat întâlnirii, simțind, cred, un anumit freamăt al sălii, JR a lansat, în sfârșit, o întrebare fără legătură cu filmul său, din seria celor așteptate de toți. De câte ori în viață ai prilejul să fii în preajma unui astfel de actor? Așa se face că am aflat care au fost idolii săi sau primele filme văzute: „Montgomey Clift, Laurence Olivier , actorii pe care îi vedeam pe ecran, ei mă urmăreau. Imi aduc aminte că am fost impresionat de un film precum Marea de iarbă al lui Elia Kazan sau de Shane, al lui George Stevens.

Știu că primul film văzut a fost Frumoasa și bestia, de Cocteau. Eram foarte mic”. Sufletul francofililor a fost îndelung mângâiat. Viitorul cinematografului? „Mărturisesc că nu am idee ce va mai fi. Eu nu știu decât să spun niște povești, bune de văzut mai ales în sală”. Identitatea sa? „Multă vreme mi-am căutat familia în Italia, în Irlanda, Germania. Înaintând în vârstă, odată cu experiența vieții, am găsit un fel de identitate”.

Cum își alege un scenariu? „Primul impuls contează. Joe Pesci spune în Irishman: Dacă ai îndoieli, nu te apuca de lucru”. La capătul câtorva frânturi din ceea ce am fi dorit să aflăm, pe viu, cum se zice, metodica atât de așteptatei întâlniri s-a lăsat cu sentimentul dezamăgirii. Nu spun că a fost penibilă, cum scriu cei mai aprigi comentatori francezi.

La urma urmei, l-am privit preț de mai bine de o oră pe Robert De Niro, cum se mișcă sau cum cere un pahar cu apă, cum își aruncă ochii în sală, căutînd parcă ceva, cum salută cu ambele mâini, cum dispare în culise, neverosimil de scund, de cărunt, copleșit de propria măreție. Putem scrie propriul nostru scenariu.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News