EXCLUSIV Burnout-ul ucide? Explicația psihologului Radu Leca. Cine poate salva viața unei persoane epuizate

Autor: Tiberiu Vasile

În ultimele zile, societatea de pe ambele maluri ale Prutului a fost zguduită de pierderea unor tineri care păreau că abia au început să-și arate potențialul. Sergiu Opaeț, profesor din Republica Moldova, avea doar 35 de ani și se confrunta cu epuizarea cronică. Astăzi, România plânge moartea Ștefaniei Szabo, director medical al Spitalului Județean Buzău, în vârstă de 37 de ani, găsită fără suflare în camera de gardă a unității medicale.

Acești tineri, plini de energie și dorința de a face mai mult, au plecat dintre noi fără avertisment, lăsând în urmă șocul și durerea celor care îi cunoșteau și ale societății largi. Moartea lor ne amintește brutal că epuizarea nu ține cont de vârstă sau de ambiție, iar burnout-ul nu mai este doar un termen, ci o realitate care devine tot mai prezentă în viețile noastre.

Suntem prinși într-un ritm care nu ne lasă răgaz. Ni se spune că valoarea noastră stă în realizări fără oprire, în obiective bifate și în statut social. Ne împingem mereu mai departe, ignorând semnalele propriului corp și ale minții. Rareori ni se vorbește despre costul real al acestei goane: nopți nedormite, momente de liniște pierdute, sănătate slăbită și, uneori, prețul suprem, propria viață. Am discutat în exclusivitate la DC News cu psihologul Radu Leca despre fenomenul burnout și implicațiile sale.

”Cei trei pot salva viața acestei persoane”

"Atunci când vorbim de tot ceea ce înseamnă structura burn out-ului, care este predecesor depresiei, conține elemente puternice de epuizare care împing, în timp, organismul și psihicul spre o zonă ce poate declanșa dorința inconștientă a subiectului de a muri. Subiectul își dorește atât de tare să se liniștească, să găsească o alternativă concretă la tot ceea ce simte în momentul respectiv, încât își dorește în mod subconștient moartea. Atât timp cât subiectul a fost diagnosticat și nu a intrat în partea de intervenție terapeutică, nu a primit psiholog sau psihoterapeut, atunci viața lui este pusă în pericol. Acești oameni trebuie să consulte un psiholog, medic psihiatru, specialist, care să-i ofere un tratament. Tratamentul nu-ți ia cu mâna burn out-ul, în schimb echipa pe care o formează psihiatrul, psihoterapeutul și cu psihologul, cei trei pot salva viața acestei persoane. În mod particular, elementele care țin de probleme de familie ce accentuează noțiunea de burn out conduc către încetarea din viață a subiecților. Mai ales pentru cei care suferă de epuizare, dar care nu au intrat sub incidența psihoterapiei. Avem de a face cu lucruri care sunt îngrijorătoare. La nivel european se înregistrează o creștere a morților din epuizare. Există posibilitatea să se înțeleagă în mod concret aceste idei ca fiind definitorii pentru tot ceea ce înseamnă subiecții corporatiști ce ajung să muncească câte 12-14 ore, la fel și medicii, la fel și directorii de spitale sau alte instituții. Moartea lor a dus în atenția noastră, la nivel internațional, pericolul burn out-ului pentru cadrele medicale și pentru cadrele de management. Avem nevoie de o campanie identică cu cea realizată de conștientizare a depresiei la nivel național", a explicat psihologul Radu Leca.

Burnout și sănătatea

Burnout-ul nu apare pe certificatul de deces, dar netratat amplifică procese biologice și comportamente care cresc probabilitatea unor evenimente letale.

Epuizarea cronică este un sindrom de stres persistent, cu oboseală emoțională, cinism și scăderea eficacității, care dereglează sistemele cardiace, endocrine, imune și psihice. În acest sens, oamenii pot muri „din cauza epuizării” prin căi medicale pe care burnout-ul le intensifică.

Stresul ocupațional prelungit se asociază consistent cu boala coronariană. “Mecanismele includ creșterea tensiunii arteriale, accelerarea aterosclerozei și declanșarea evenimentelor acute. Cercetările actuale arată că persoanele cu cerințe ridicate și control redus la muncă suferă mai multe infarcte miocardice fatale.”, spune Radu Leca.

Orele excesive de lucru și epuizarea cresc riscul de accident vascular cerebral. Hipertensiunea, inflamația endotelială și hipercoagularea, frecvente ca apariție în stresul cronic, favorizează ischemia cerebrală. AVC-ul rămâne o cauză majoră de mortalitate și invaliditate.

Disfuncția autonomă este un semn fiziologic al burnout-ului: scade variabilitatea ritmului cardiac și crește tonusul simpatic. Vorbim despre instabilitate electrică ce predispune la aritmii maligne și moarte subită, mai ales la cei cu boală cardiacă subiacentă.

Burnout-ul favorizează hipertensiunea arterială și agravarea ei prin activarea axei HPA și a sistemului renină–angiotensină. Sistemul renină–angiotensină este un sistem hormonal care reglează tensiunea arterială și echilibrul hidroelectrolitic.
“Tensiunea necontrolată deteriorează inima, rinichii și vasele, crescând mortalitatea cardiovasculară și renală”, a completat Radu Leca.

Epuizarea cronică se leagă de sindrom metabolic și diabet de tip 2. Cortizolul dereglat, somnul perturbat și alimentația dezordonată cresc grăsimea viscerală, rezistența la insulină și dislipidemia. Acest profil dublează riscul de infarct și AVC.

Insomnia și somnul fragmentat sunt comune în burnout și cresc riscul de boli cardiometabolice și deces. Deficitul de somn afectează tensiunea, glicemia, inflamația și sporește accidentele rutiere sau de muncă, uneori fatale.

La nivel inflamator, persoanele epuizate au markeri crescuți precum CRP și IL-6. Inflamația cronică accelerează ateroscleroza, destabilizează plăcile și favorizează evenimente acute letale. Disfuncția endotelială mediată de stres înrăutățește această traiectorie.

Stresul cronic face sângele mai „lipicios”: crește reactivitatea plachetară și coagulabilitatea. Consecința este o probabilitate mai mare de tromboze acute — infarct miocardic, embolie pulmonară, tromboze cerebrale cu potențial letal.

Burnout-ul subțiază apărarea imună. Susceptibilitatea la infecții respiratorii crește, iar evoluția poate fi mai severă, mai ales la comorbidități. Răspunsul vaccinal mai slab descris la indivizi epuizați lasă un gol de protecție în fața infecțiilor care pot ucide.

Pe plan psihologic, burnout-ul crește în mod concret riscul de depresie majoră! “Depresia majoră este asociată cu mortalitate crescută prin suicid și prin amplificarea bolilor cardiometabolice. Comorbiditatea anxietate–burnout intensifică reactivitatea cardiovasculară la stres și evenimentele acute”, a punctat psihologul Radu Leca.

CITEȘTE ȘI: ”La ce vârstă e mai bine să mori: 35 sau 37?”