€ 5.0894 →
|
$ 4.3768 →
|
Europa accelereză planurile de apărare. Foto rol ilustrativ: Agerpres
În contextul tot mai tensionat creat de atacurile lui Trump, capitalele europene accelerează redesenarea propriilor planuri de apărare.
Valul de critici lansate de Donald Trump la adresa Bruxelles-ului a împins Europa într-un moment de cotitură: blocul comunitar începe să analizeze serios cum ar putea funcționa o arhitectură proprie de apărare, în eventualitatea în care sprijinul american nu va mai putea fi considerat un dat. Pentru mulți lideri de pe continent, scenariul în care SUA nu mai sunt garantul suprem de securitate nu mai pare o ipoteză teoretică, ci o posibilitate reală.
Pentru a se pregăti din timp, capitalele europene încearcă deja diferite formule care să reducă dependența de Washington. În chestiuni cheie legate de Ucraina, negocierile decisive se poartă tot mai des într-un cadru restrâns, în „coaliția celor dispuși (sau de voință)”, în care Franța și Regatul Unit joacă rolurile principale, iar Germania se alătură discuțiilor.
În paralel, oficialii UE reanalizează cooperarea prin Joint Expeditionary Force, structura militară coordonată de Londra, dar și întărirea așa-numitului „pilon european” din cadrul NATO, o idee susținută de Paris și care începe să fie privită diferit și la Berlin.
Un oficial european din zona apărării a rezumat tensiunea momentului: discuțiile cu americanii despre garanțiile pentru Ucraina au devenit „stânjenitoare”, iar cele despre Articolul 5 sunt și ele marcate de neliniște. „Nivelul de incertitudine (…) este pur și simplu prea ridicat”, a spus acesta.
Absența secretarului de stat american Marco Rubio de la o reuniune recentă NATO i-a pus pe gânduri pe diplomații europeni. Iar reacțiile au crescut și mai mult după ce adjunctul său, Christopher Landau, a acuzat statele UE că pun accent pe propriile industrii de apărare în detrimentul achizițiilor din SUA.
Situația s-a tensionat suplimentar după publicarea Strategiei Naționale de Securitate a administrației Trump, document care transmite clar că perioada în care Washingtonul „era Atlasul care susține ordinea mondială” s-a încheiat, iar națiunile bogate trebuie să-și preia responsabilitățile regionale.
Documentul avertizează că migrația „transformă continentul” și ar putea submina capacitatea unor țări europene de a rămâne aliați puternici. În plus, ridică o întrebare esențială: dacă tot mai multe state NATO vor fi non-europene, vor mai vedea lumea la fel ca semnatarii inițiali ai tratatului?
Într-un interviu recent, Trump a amplificat ideea că Europa este „în declin”, copleșită de „migrația în masă”, și condusă de lideri „slabi” care „nu știu ce să facă”.
În fața acestor atacuri, oficialii europeni lucrează neoficial la un posibil cadru de apărare care să funcționeze și în situația în care garanția NATO nu ar mai fi solidă. Comisarul european pentru Apărare, Andrius Kubilius, a confirmat discuțiile: „Întrebarea este dacă avem nevoie de garanții de securitate suplimentare (…) în cazul în care Articolul 5 nu va mai fi aplicat”.
Baza legală ar exista în Articolul 42.7 al UE, creat după conflictul din Kosovo, care prevede obligația statelor membre de a se apăra reciproc. Kubilius, fost premier al Lituaniei, vrea ca prevederile acestui articol să fie clar definite anul viitor.
Oficialul a remarcat și sugestia ambasadorului SUA la NATO, Matthew Whitaker, care considera că Germania ar trebui să preia cel mai înalt post militar din alianță — un semnal că Washingtonul așteaptă mai mult de la europeni.
Pe fondul avertismentelor serviciilor de informații privind riscul unei agresiuni ruse până în 2028, statele europene își revizuiesc prioritățile. Germania, până acum unul dintre cei mai fermi susținători ai unui NATO condus de SUA, își reconsideră poziția. Cancelarul Friedrich Merz discută cu Parisul despre modul în care descurajarea nucleară franceză ar putea contribui la securitatea continentului.
Merz a criticat direct documentul strategic al administrației Trump, numindu-l „inacceptabil”, și a subliniat că Europa trebuie să devină „mult mai independentă de Statele Unite”.
Schimbarea este reflectată și în reacția lui Roderich Kiesewetter, fost ofițer și deputat german, care a descris strategia lui Trump ca „o palmă peste față”. Pentru el, „era ‘garanției de securitate’ s-a încheiat”.
Trecerea de la declarații la fapte rămâne complicată. Europa ar trebui să își regândească bugetele sociale pentru a finanța o apărare robustă, iar din punct de vedere instituțional, NATO nu este cadrul potrivit pentru a planifica un viitor „post-american”.
În prezent, nu există niciun plan B în interiorul alianței pentru o funcționare fără SUA. Washingtonul transmite însă că rămâne angajat față de Articolul 5, dar așteaptă ca europenii să preia „apărarea convențională” a continentului.
Chiar și așa, unele capacități critice sunt greu de înlocuit. În timp ce statele UE pot acoperi până la 60% din necesarul unor domenii, elemente precum informațiile militare, transportul strategic sau loviturile în profunzime sunt dominate de Statele Unite. Oana Lungescu, fost purtător de cuvânt NATO, afirmă că aceste goluri ar fi „foarte dificil” de acoperit rapid.
Legislația americană care limitează retragerea trupelor din Europa ar putea împiedica o eventuală ieșire din NATO, însă pentru mulți diplomați mesajul rămâne clar: strategia administrației Trump reprezintă, în opinia fostului ambasador Anthony Gardner, „o trădare a 80 de ani de politică bipartizană”.
La capătul tuturor acestor semnale, un lucru devine tot mai vizibil: Europa a înțeles direcția în care merge administrația Trump și începe să acționeze. Discuțiile despre autonomia strategică nu mai sunt un subiect marginal, ci miezul unui proces prin care statele UE își redesenează viitorul în materie de apărare, conform POLITICO.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
