EXCLUSIV  Unde-i Crăciun? Cine-i Crăciun?

Mădălina Hideg / 24 dec 2018 / 13:54 Salveaza PDF Comentarii
Crăciun
Crăciun

Crăciunul a devenit goana prin mall-uri după cadouri, înjurăturile de printre dinți că ăla care venea din sens opus s-a strecurat grațios pe locul tău de parcare pentru care ai așteptat deja de câteva minute bune, îmbrânceala din supermarket pentru mâncare – din care, după Sărbători, aruncăm la tomberon cu tonele, statul ore-n șir în traficul și mai aglomerat ca de obicei din oraș, zilele libere legale din care te tot frămânți cum să faci să iasă o minivacanță și, mai nou, întrecerea de pe rețelele de socializare, în poze cu bradul sau cu copiii în decoruri de vis amenajate în vreun colț de hală sau de garaj zis studio, pentru care facem rezervări din octombrie și plătim bani serioși.

Nu toți românii știu ce sărbătorim de Crăciun


Nimic împotrivă, dar unde-i Crăciunul? Sunt destui oameni care nici măcar nu știu ce sărbătorim de Crăciun (stau mărturie reportajele de tip vox populi de pe YouTube). Nu vrem să cădem în capcana religiozității excesive sau cu tendințe manipulatoare, dar ritualului creștin al Nașterii Domnului trebuie să îi acordăm totuși însemnătatea cuvenită, dincolo chiar și de semnificația strict religioasă.

Ritualurile consumeriste de pregătire a Crăciunului pot avea ca efect îndepărtarea de esența sărbătorii Crăciunului
Este larg acceptat că, pentru ființa umană, nevoia de sacralitate este ontologică. Sacrul este instanță socială organizatoare, iar acceptarea divinului este un mecanism de apărare dezvoltat împotriva nepătrunsului ascuns despre care vorbea Blaga (nu Vasile, că Lucian). Sărbătorile de ordin religios sublimează timpul istoric și lasă loc timpului sacru, care te absoarbe din cotidian și-ți dă răgaz să te-ntorci către tine ca să poți reflecta spre ceilalți esența divină a iubirii. Ei bine, toate pregătirile postmoderniste de Crăciun, aceste pseudo-ritualuri, ascund poarta spre timpul sacru și-ți fură însăși bucuria celor câtorva clipe de trăire și reconectare autentică.

Ai citit ˝Iarna pe uliță˝?


Imaginarul religios poate fi potențat de imaginarul social (dar nu înlocuit); în preajma Sărbătorilor de iarnă, câte un nostalgic mai reînvie imaginea unui Moș cu plete dalbe, mantie roșie și curea în talia (care, culmea, a fost răspândită de cel mai elocvent element al capitalismului și al globalizării – compania Coca-Cola) sau imaginea din Abecedar de la litera ˝s˝, cu un băiat pe sanie, cu obrajii roșii de la ger și cu sclipirea inocenței copilăriei în ochi. Dar dacă ești din generația manualelor alternative, imaginea din Abecedar nu face decât să-ți aducă în minte un banc cu Bulă, intens distribuit: Bulă, ai citit ˝Iarna pe uliță˝? Doamna profesoară, eu nu am citit nici vara pe terasă, vreți să citesc acum iarna pe uliță?!

Alături de ritualurile religioase, ritualurile erei consumeriste pot facilita totuși reconectarea cu sinele
Nu doar ritualurile religioase facilitează reconectarea (participarea la slujbe, postul, spovedania), ci și cele generate de consumerism, cu efecte poate dincolo de intenția inițială a celor care le organizează: concertele de Crăciun, emblematice deja, ale lui Ștefan Bănică Junior, Fuego sau Ștefan Hrușcă, inclusiv difuzarea seriei de filme ˝Singur acasă˝ de către PRO TV (a 13-a oară anul acesta).
Modalitățile contemporane de reconectare sunt, așadar, multiple. Ritualurile culinare de exemplu au și ele rolul lor integrator – în Moldova, turtele cu julfă și cu nucă se fac doar la Crăciun, semnificând pelincile lui Iisus. Pentru mine, Crăciunul începe deja atunci când cumpăr prima Crăciuniță (floarea cu petale roșii și verzi).

Moș Crăciun există!


Tot în aceeași idee a nevoii omului de supranatural se poate încadra și faptul că, la începutul lui decembrie 2016, aproape jumătate dintre români (49%) susțineau că Moș Crăciun există (conform unui studiu IRES pe un eșantion național de 900 respondenți, publicat pe site-ul Institutului), nu atât din naivitate cât din dorința de a crede că Mr. Kringle (din celebra ecranizare ˝Miracolul de pe strada 34˝) trăiește în fiecare dintre noi. 44% dintre români recunosc că i-au scris Moșului cel puțin o dată.

Cea mai frumoasă tradiție de Crăciun este colindatul

 


Același studiu arată că 67% dintre respondenți consideră că ei personal respectă tradițiile. Pentru aproape jumătate dintre români, cea mai frumoasă tradiție de Crăciun este colindatul, urmat la mare distanță de împodobirea bradului și tăierea porcului (8%), respectiv masa în familie (5%), mersul la biserică și venirea lui Moș Crăciun (la egalitate, 3%).

Crăciunul este o sărbătoare religioasă pentru 80% dintre români

 


Pentru aproape 80% dintre români, Crăciunul este o sărbătoare religioasă și doar pentru 21% o sărbătoare comercială. Cu toate acestea, potențăm latura comercială a Sărbătorilor de iarnă în cele mai surprinzătoare moduri: cu siguranță vi s-a întâmplat să primiți același mesaj de felicitare de câte două-trei ori, de la persoane diferite. Să fi fost conectate simultan la aceeași sursă de inspirație? Probabil că da, contracost.

Votanții PSD își manifestă cel mai mult latura mistică

 


Misticismul este foarte puternic reprezentat în conștiința românească, după cum reiese dintr-un alt studiu IRES, din iulie 2018 (prezentat în Revista Sinteza nr. 54): 90% dintre cei intervievați cred că există suflet, 87% cred în ideea de păcat, 79% cred în îngeri, 74% cred în rai, 58% cred că există iad, 57% cred în viața de după moarte, 56% cred în diavol, 54% cred în telepatie. Este interesant faptul că mai mult de jumătate dintre cei care cred în rai, îngeri, viața de după moarte și telepatie sunt votanți PSD, ceea ce explică întrucâtva elementele discursive ale liderilor PSD împrumutate din conservatorismul de dreapta. Posibil să fi fost și unul dintre argumentele care au stat la baza susținerii inițiale a Referendumului pentru familie de către PSD, pentru ca apoi să se dezică de acesta, atunci când și-au dat seama că în ansamblu ar avea mai mult de pierdut decât de câștigat. Tot votanții PSD sunt cei care cred în cea mai mare proporție că există icoane făcătoare de minuni, și că moaștele sfinților pot face minuni.

În 2041, România va fi atee

 


Un studiu publicat în 2012 al unui bio-psiholog american (Nigel Barber – Why Atheism Will Replace Religion) arată că societățile cu un nivel mediu de dezvoltare economică vor ajunge ca, în jurul anului 2041, să fie predominant atee, dacă își mențin ritmul actual de dezvoltare. Ideea relaționării sentimentului religios cu dezvoltarea economică nu este nouă, Max Weber făcând asta încă de la începutul secolului XX. Argumentele sunt simple: religia e un mijloc de reducere și control al incertitudinii (explicând, așa cum am mai spus, ceea ce nu poate fi explicat), dar cu cât crește gradul de educare a oamenilor, cu atât scade credința în divinitate, existând corelații pozitive puternice între ateism și inteligență. În societățile democratice, frica generată de incertitudinea viitorului este diminuată prin programele de bunăstare socială. Oamenii devin mai puțin vulnerabili în fața forțelor ostile ale naturii și mai stăpâni pe propria viață, deci au nevoie mai puțin de religie. Dacă privim cifrele din sondaje care arată că, de exemplu, locuitorii din mediul rural din Moldova (majoritatea și votanți PSD) sunt cei care cred în cea mai mare măsură că moaștele sfinților pot face minuni și că există icoane făcătoare de minuni (studiu IRES din 2018), atunci am tinde să dăm credibilitate ideii că sentimentul religios și dezvoltarea economică sunt pe poziții antagonice.


Inclusiv funcția psihologică a religiei este mai puțin manifestată în societățile dezvoltate, unde oamenii care au probleme în viața de zi cu zi se adresează mai degrabă medicului, psihologului sau psihiatrului și nu preotului. Funcția socială a religiei este și ea diminuată: sentimentul de împlinire resimțit în urma participării la ritualurile religioase poate fi atins și prin alte moduri de participare colectivă, cum ar fi la competițiile sportive. Mijloacele de comunicare în masă facilitează implicarea emoțională a individului, diminuând efortul depus: poți avea impresia că participi la cele mai importante evenimente stând comod în fotoliul din sufragerie, cu o pizza pe măsuța de cafea din fața ta. În teoriile mass-media se vorbește despre spectatorul angajat, care de fapt este mai degrabă dez-angajat: sentimentul de împlinire este într-adevăr atins, dar de scurtă durată; după ce închide televizorul, omul este tot singur, aruncat înapoi cu brutalitate de pe Santiago Bernabeu în cei 20 mp în care trăiește zi de zi, dezvoltând sentimente negative (depresie, anxietate etc.). Studiul despre iminența ateismului nu pomenește de exemplu că Belgia și Suedia, țările care acum sunt considerate deja atee, au și cele mai mari rate de sinucidere.

Salvați Crăciunul!


O societate în care sentimentul religios este încă viu este o societate sănătoasă. Religiozitatea nu înseamnă pupat de icoane sau de moaște, nici pozele sfinților bălăngănind la oglinda de la mașină, ci o forță odonatoare a vieții sociale și individuale, poate cea mai puternică: credința în Dumnezeu este credința în echilibrul interior, încrederea în forțele proprii, generează o societate coezivă, toate cu izvor în sentimentul profund al iubirii (pe care toți încearcă să îl înțeleagă, de la Platon încoace). Să salvăm atunci spiritul Sărbătorilor, cât mai putem!

P.S. Titlul articolului a fost inspirat de rememorarea momentului în care Irina Loghin, deputat PRM, aflase că RASDAQ nu ar respecta legea, așa că a cerut în Parlament ca ˝RASDAQ să fie arestat dacă a furat!˝.

Vezi și: 
Mesaje de Crăciun. Cele mai frumoase urări pentru cei dragi

Andra, uimită de fiul ei. Ce își dorește de Crăciun. "Nici eu nu am așa ceva"

Te-ar putea interesa







Iti place noua modalitate de votare pe dcnews.ro?

Copyright 2019 SC PRESS MEDIA ELECTRONIC SRL. Toate drepturile rezervate.


dcn.n-nxt.28