Datând cu aproximativ 3.290 de ani în urmă, rămășițele îmbălsămate aparțin unui individ de sex masculin care suferea probabil de simptome severe în momentul morții sale...
Ciuma bubonică – cunoscută și sub numele de Moartea Neagră – este cauzată de o bacterie numită Yersinia pestis și a avut perioada de glorie în secolul al XIV-lea, când s-a răspândit în toată Europa și a ucis milioane de oameni. În ultimii ani, mai multe studii au găsit urme de ADN de Y. pestis în cadavrele preistorice, indicând faptul că agentul patogen – și boala – erau în circulație cu mii de ani înainte de această pandemie infamă, potrivit IFL Science.
Până acum, toate aceste exemple străvechi au venit din Europa și Asia, cu dovezi ale infecției observate în scheletele vechi de 5.000 de ani din Rusia. Cu toate acestea, după ce a analizat o mumie egipteană antică găzduită la Museo Egizio din Torino, Italia, o echipă de cercetători a dezvăluit acum că temuta ciuma era prezentă și în Africa de Nord, la începutul epocii bronzului.
Datată cu radiocarbon la sfârșitul celei de-a doua perioade intermediare sau începutul Regatului Nou, mumia conținea urme de ADN Y. pestis atât în țesutul osos, cât și în conținutul intestinal, ceea ce sugerează că boala a progresat deja într-un stadiu avansat când individul a cedat.
„Acesta este primul genom preistoric de Y. pestis raportat în afara Eurasiei, care oferă dovezi pentru prezența ciumei în Egiptul Antic, deși nu putem deduce cât de răspândită a fost boala”, scriu cercetătorii într-un rezumat care a fost prezentat la Întâlnirea Asociației de Paleopatologie la începutul acestui an.
În ciuda acestei lipse de claritate cu privire la prevalența morții negre în Egiptul antic, studiile anterioare au sugerat posibile focare de-a lungul malurilor Nilului în vremuri istorice. De exemplu, acum mai bine de două decenii, cercetătorii au găsit purici într-un sat arheologic din Amarna, unde au locuit cândva muncitorii care au construit mormântul lui Tutankhamon.
Deoarece puricii sunt principalul purtător al bacteriilor, cercetătorii au început să bănuiască că ciuma bubonică ar fi putut exista în Egiptul antic. Această ipoteză este întărită de un text medical vechi de 3.500 de ani numit Papirusul Ebers, care descrie o boală care „a produs un buboi, iar puroiul s-a pietrificat”.
Unii cercetători cred, așadar, că ciuma ar fi putut fi răspândită de puricii care au fost răspândiți de șobolani în Valea Nilului, înainte de a trece mai târziu la șobolanii negri care au ajuns pe nave antice și au purtat Moartea Neagră în întreaga lume. Până acum însă, această teorie nu demonstra că boala era de fapt prezentă în Egiptul antic.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News