Rețeaua de medicină legală cere finanțare și avertizează asupra posibilelor proteste, în contextul legii salarizării unitare

Autor: Ioan-Radu Gava

Reprezentanții medicinei legale din România avertizează că sistemul se confruntă cu probleme cronice de finanțare și personal, care riscă să afecteze activitatea expertizelor judiciare și toxicologice. Într-un comunicat de presă, aceștia cer măsuri pentru susținerea sistemului medico-legal, invocând lipsa resurselor și presiunea tot mai mare asupra instituțiilor.

„Medicina legală nu este o anexă administrativă a sistemului sanitar. Nu este o structură marginală, dispensabilă sau utilă doar atunci când statul are nevoie de autopsii, expertize, analize toxicologice, evaluări în dosare penale, cauze de malpraxis, agresiuni sexuale, violenţă domestică, accidente rutiere, decese suspecte sau expertize privind conducerea sub influenţa substanţelor psihoactive. Medicina legală este infrastructură medicală, ştiinţifică şi probatorie a statului român.

Cu toate acestea, ani la rând, Ministerul Sănătăţii a cunoscut şi recunoscut problemele reale ale sistemului medico-legal, dar a ales calea declamatorie a promisiunilor, pe cea a deturnării atenţiei sau a ignorării, rezultatul fiind mereu acelaşi: nu le-a rezolvat. A (re)cunoscut subfinanţarea. A (re)cunoscut lipsa de personal. A (re)cunoscut blocajele tarifare. A (re)cunoscut lipsa dotărilor moderne. A (re)cunoscut presiunea toxicologică generată de analizele şi dosarele privind substanţele psihoactive. A (re)cunoscut întârzierile, suprasolicitarea, deficitul de reactivi, insuficienţa echipamentelor, precaritatea infrastructurii informatice şi imposibilitatea funcţionării normale într-un sistem care cere tot mai mult sub presiunea inexorabilă a societăţii moderne, dar căruia îi finanţează tot mai puţin (a se vedea reacţiile la protestul medicilor legişti din 2022, la cele ale părinţilor copiilor subiecte ale acuzelor de malpraxis, la dezbaterile pe marginea legii malpraxisului, la cele pe marginea şofatului sub influenţa substanţelor psihoactive şi la modificările legislative survenite, promisiunile, evident rămase la acest nivel, de dotare).

Ministerul Sănătăţii nu poate pretinde că nu a ştiut. A ştiut şi a amânat. A ştiut şi a minimalizat. A ştiut şi a lăsat medicina legală să funcţioneze prin efortul personalului, prin improvizaţie, prin sacrificiu profesional şi prin asumarea unor riscuri pe care alte structuri ale statului nici nu le văd, nici nu le înţeleg şi nici nu le compensează.

În ultimii ani, medicina legală a fost împinsă în centrul unor dezbateri publice majore (malpraxis, droguri la volan, expertize judiciare complexe, cazuri judiciare complexe - cazul Caracal, siguranţă publică, raportări asupra infracţiunilor comise cu violenţă), fără ca Ministerul Sănătăţii să asigure protecţia instituţională corespunzătoare. Când societatea a cerut răspunsuri, medicina legală a fost chemată să le ofere. Când sistemul judiciar a cerut probe, medicina legală a fost obligată să le producă. Când spaţiul public a cerut certitudini toxicologice, medicina legală a fost pusă să suporte presiunea. Dar când medicina legală a cerut finanţare, personal, tarife actualizate, dotări şi respect instituţional, răspunsul a fost amânarea sau ignorarea. Ministerul recunoaşte, cel puţin procedural, rolul medicinei legale ca infrastructură expertală indispensabilă. Totuşi, această recunoaştere nu este însoţită de protecţie bugetară sau salarială specifică.

Această conduită a culminat cu episodul OUG nr. 7/2026“, precizează Societatea de Medicină Legală.

Nemulțumiri legate de subfinanțare și actualizarea tarifelor medico-legale

„Serviciile judeţene de medicină legală, prin integrarea în spitale, beneficiază indirect de protecţia acordată spitalelor, în timp ce institutele de medicină legală, care desfăşoară aceeaşi activitate, cu responsabilitate, complexitate şi volum de multe ori superioare, rămân expuse reducerilor.

În acelaşi registru al promisiunilor abandonate se înscrie şi problema tarifelor medico- legale. Tarifele prestaţiilor medico-legale au rămas ani de zile - peste 20 - rupte de realitatea costurilor, de inflaţie, de creşterea preţurilor la reactivi, mentenanţă, consumabile, echipamente şi servicii. Actualizarea acestor tarife nu era un privilegiu cerut de medicina legală, ci o măsură minimă de supravieţuire instituţională. Cu toate acestea, propunerea actuală (dintr-un şir nenumărat de solicitări similare de-a lungul anilor) de majorare a tarifelor prestaţiilor medico-legale a fost retrasă din circuitul decizional guvernamental de însuşi Ministrul Sănătăţii (după o altă perioadă de promisiuni de sprijin, implicare şi recunoaştere a necesităţii schimbării lor), deşi era necesară, justificată şi urgentă.

Este inacceptabil ca acelaşi minister care cere medicinei legale să susţină toxicologia judiciară, expertizele în dosare penale, autopsiile, examinările victimelor, expertizele de malpraxis şi evaluările privind capacitatea de a conduce sub influenţa substanţelor psihoactive să retragă sau să abandoneze tocmai instrumentele financiare care ar permite funcţionarea acestor activităţi (Ministerul asigurând doar o parte a salarizării personalului, nu şi cheltuielile de funcţionare, cu atât mai puţin pe cele de dezvoltare ale reţelei de medicină legală).

Medicina Legală a fost obligată - sub spectrul necesităţii adaptării la noile realităţi (creşterea uzului de substanţe psihoactive, schimbări legislative, progres inexorabil tehnico- ştiinţific) să se doteze exclusiv din surse proprii (obţinute în baza unor tarife care includ, de exemplu, taxe de 25 de lei pentru o expertiză de malpraxis, 302 lei pentru o autopsie judiciară) cu aparatură de vârf, reuşindu-se, ca prin eforturi financiare exclusiv proprii, care au spoliat complet resursele interne, fără a beneficia din partea MS de vreun sprijin, ci dimpotrivă, de presiuni.

Aceasta nu mai este simplă neglijenţă administrativă. Este abandon instituţional.

Reţeaua de Medicină Legală din România atrage atenţia că situaţia actuală nu mai poate continua. Sistemul medico-legal nu poate fi menţinut prin declaraţii, apariţii media, fotografii, întâlniri formale şi promisiuni de etapă. Nu putem produce expertiză ştiinţifică modernă cu tarife depăşite, personal insuficient, laboratoare subfinanţate, infrastructură informatică incompletă şi presiune publică permanentă. Nu putem fi chemaţi să garantăm adevărul judiciar, în timp ce statul refuză să garanteze funcţionarea medicinei legale.

Solicităm public şi ultimativ:

1. includerea expresă şi efectivă a institutelor de medicină legală între structurile exceptate de la măsurile prevăzute de OUG nr. 7/2026;
2. eliminarea discriminării dintre institutele de medicină legală şi serviciile judeţene de medicină legală;
3. asumarea publică, de către Ministerul Sănătăţii, a promisiunilor formulate anterior faţă de medicina legală;
4. repunerea imediată pe circuitul guvernamental a propunerii de actualizare a tarifelor prestaţiilor medico-legale;
5. finanţarea distinctă a toxicologiei medico-legale, inclusiv pentru reactivi, mentenanţă, echipamente, validări, acreditări, personal şi infrastructură informatică;
6. deschiderea unui dialog instituţional real cu reprezentanţii medicinei legale, nu simple consultări formale organizate după ce deciziile au fost deja luate;
7. recunoaşterea explicită, în noua lege a salarizării, a specificului medicinei legale: risc biologic, toxicologic, psihologic, judiciar, social şi profesional, activitate de gardă, muncă în contact cu cadavre, victime, agresori, persoane private de libertate, probe judiciare şi dosare cu impact public major.

Ministerul Sănătăţii trebuie să aleagă: fie tratează medicina legală ca pe o infrastructură esenţială a statului, fie îşi asumă public consecinţele blocării acesteia.

Reţeaua de Medicină Legală din România nu mai acceptă să fie invocată doar atunci când statul are nevoie de expertize şi abandonată atunci când trebuie finanţată. Nu mai acceptă promisiuni fără text normativ, întâlniri fără rezultat, declaraţii fără buget şi susţinere publică fără efect administrativ.

În lipsa unor măsuri concrete, scrise, verificabile şi asumate într-un termen scurt, reţeaua de medicină legală îşi rezervă dreptul de a declanşa toate formele legale de protest, inclusiv întreruperea etapizată a activităţilor care nu au caracter de urgenţă, informarea sistemului judiciar asupra riscului de blocaj şi sesizarea tuturor autorităţilor competente cu privire la consecinţele subfinanţării deliberate a medicinei legale.

Medicina legală nu cere favoruri. Cere respectarea rolului său legal, finanţarea minimă necesară funcţionării şi încetarea ipocriziei instituţionale prin care este declarată esenţială doar în discursuri, dar tratată ca dispensabilă în buget, salarizare şi act normativ.

Din păcate, Medicina Legală este nevoită să apeleze la măsuri de constrângere faţă de forul său tutelar pentru a se face auzită, înţeleasă şi acceptată. Aceste măsuri se vor repercuta reverberant în întreg sistemul de justiţie“conchid medicii legiști în documentul semnat de Sindicatul Reţelei de Medicină Legală, prin Preşedinte, dr. Gabriel Gorun, și Societatea de Medicină Legală din România, prin Preşedinte, Prof. univ.dr. Călin Scripcaru.