EXCLUSIV „Fjord” și ecoul Bodnariu. Ben-Oni Ardelean, despre „confiscările” din jurul filmului lui Mungiu și tema sensibilă a protecției copilului în Europa

Autor: Loredana Iriciuc

Ben-Oni Ardelean spune că a fost invitat să vizioneze filmul într-un cerc restrâns, alături de familia Bodnariu și de Titus Corlățean: „Nu am văzut încă filmul, dar am înțeles că după întoarcerea în țară, vrea să facă o difuzare într-un cerc restrâns, doar pentru familie, m-a întrebat și pe mine dacă vreau și am zis că da”.

Regizorul Cristian Mungiu a declarat că își dorește ca filmul să nu fie „confiscat de propagandă, nici de tabăra ultraconservatoare, nici de cea ultraliberală” și că miza lui este menținerea unui dialog, nu alimentarea tensiunilor din spațiul public. Întrebat de DC News dacă există riscul ca filmul să fie totuși „confiscat”, Ben-Oni Ardelean merge pe ideea inevitabilității interpretării: „Orice fel de film, orice fel de document sau orice fel de carte este supusă interpretării. Deci, acest film poate fi supus unei interpretări, mă rog, dintr-o parte sau în alta, care să și-l aroge, care să îl critice, care să îl demonteze și așa mai departe”.

El continuă printr-o diferențiere între documentar și ficțiune. „Acum, având în vedere că este un film, adică nu ne încadrăm într-un documentar, ci într-un film care poate să fie de diverse forme, e clar că aceasta poate să aibă conotații de viziune artistică, de viziune cinematografică și așa mai departe și nu este neapărat tributar unor adevăruri sau unei realități”, spune Ben-Oni Ardelean pentru DC News.

Ben-Oni Ardelean: „Realitatea și adevărul noi le știm foarte bine pentru că am fost parte a acestei experiențe tragice pentru familia Bodnariu”

Discuția se mută din zona cinematografică în zona realităților sociale și politice. 

„Acum, realitatea și adevărul noi le știm foarte bine pentru că am fost parte a acestei experiențe tragice pentru familia Bodnariu care a implicat, în spectru intern și extern, foarte multe demersuri. În spectru extern am avut probabil cea mai de anvergură moțiune de rezoluție în Consiliul Europei, pe care am inițiat-o cu senatorul Corlățean împotriva acestei agenții a Norvegiei, cu lupte foarte puternice, cu mai multe țări care s-au coalizat împotriva noastră. Iar după o perioadă destul de lungă am reușit să câștigăm un vot copleșitor împotriva Norvegiei”, explică Ben-Oni Ardelean.

El continuă cu referiri la nivel diplomatic:

„Mai mult decât atât, am avut demersuri diplomatice pe plan Comisia Europeană, președintele țării, premierul de atunci, care au dat telefoane și au discutat, comisarului european pentru Justiție, care a avut o oră de discuție cu ministrul Justiției de acolo”.

Și cu intervenții în SUA:

„Demersurile pe care le-am făcut în Congresul Senatului american, personal, zeci de congresmeni și senatori americani, am chemat la audiere pe ambasadorul Norvegiei și care au avut o discuție foarte dură de câteva ore vis-a-vis de cazul respectiv”.

Tabloul se extinde la nivel global, cu proteste pe mai multe continente:

„De oameni care s-au implicat în sutele de proteste la nivel mondial, din Australia, de la Sydney, Melbourne, în America, Arizona, Washington, Seattle, Chicago și mai departe. Nu mai vorbim despre capitalele din Europa, Londra, Madrid, în Roma și în alte capitale și, bineînțeles, în România, cam în toate orașele mari, au fost proteste de sute de mii de oameni în perioada respectivă. A fost o implicare masivă a societății, a politicienilor, a oamenilor care au avut un grad de experiență în lucrul cu instituțiile internaționale, deci nu a fost un demers care a fost simplu. Și, în toate aceste demersuri, avem zeci de documente, de scrisori, de adrese, de memorii, de acte întocmite de Protecția Copilului atunci, în care am cerut din partea României să se respecte regulile internaționale și, bineînțeles, să se respecte drepturile de cetățenie a copiilor, care era strict român. Deci, în această discuție, e clar că au fost realități. Că regizorul a ținut cont de aceste realități sau nu, rămâne de văzut după ce o să vizionăm filmul”, mai spune Ben-Oni Ardelean.

CITEȘTE ȘI: Cine încearcă să „confişte” Fjord, filmul lui Cristian Mungiu după Palme d’Or

„De ce faci chestiunea respectivă într-o societate liberă care nu discriminează, rămâne de văzut”

Întrebat dacă poate fi interpretat filmul lui Cristian Mungiu ca un film cu o agendă ideologică de tip MAGA, Ben-Oni Ardelean spune că „poate fi interpretată și într-o parte și într-alta”. 

De asemenea, politicianul contestă ideea de „împărțire” a spațiului public în „ultraconservatori” și „liberali”, pentru că vede asta ca o formă de etichetare ideologică.

„Mă deranjează puțin termenul pe care regizorul l-a folosit de «ultraconservatorii» care sunt nemulțumiți că a câștigat Fjord și sau «liberalii» că sunt nemulțumiți că a câștigat Fjord. Adică deja a plasat pe unii în zona ultraconservatoare. De ce faci chestiunea respectivă într-o societate liberă care nu discriminează, rămâne de văzut”, explică Ben-Oni Ardelean.

Unde se rupe linia între protecția copilului și intervenția prea dură a statului?

Pe acest fundal, apare întrebarea centrală a dezbaterii despre film: „Unde se rupe linia asta între protecția copilului și intervenția prea dură a statului?” 

Ben-Oni Ardelean răspunde prin exemple care circulă frecvent în dezbaterile despre sistemele de protecție:

„Printr-o interpretare abuzivă a unui articol care prevede binele superior al copilului. Care, nu doar că este interpretat abuziv, de genul o bunică i-a dat puloverul unui copil și dintele care se clătina i-a căzut. Și asta înseamnă că bunica a abuzat pe nepoțel. Sau prin faptul că niște copii se jucau afară în zăpadă și un vecin i-a reclamat că îi țin în frig și i-au luat copiii dintr-o dată. Cazurile pot continua, că sunt zeci de exemple de abuz vis-a-vis de chestiunea respectivă.

Eu când am citit datele pentru Norvegia strict, pentru că a fost primul caz șocant, de atunci am avut sute de cazuri și încă avem continuare. Încă de atunci, de când am avut cazul respectiv, am citit că într-o țară cu 5 milioane de locuitori, respectiv Norvegia, sunt anchetate anual 50.000 de cazuri și sunt luați copiii definitiv din familie în jur de 10.000. Numai cifrele astea m-au șocat. Și apoi, când am ajuns acolo și am văzut realitatea, după ce am avut discuția cu șefa Parlamentului, cu cei din Parlament, cu guvernatoarea din regiunea respectivă, unde stătea familia Bodnariu, mi-am dat seama că este clar un caz de libertate religioasă la carte, adică respectă absolut toate condițiile pentru a fi un caz de libertate religioasă. Când i-am acuzat de chestiunea respectivă, au sărit în aer.

Și bineînțeles că după aceea s-a dovedit că, de fapt, ei nu făcuseră anchetă. Au cerut ancheta după șase luni, iar când psihologul a mers acolo să facă ancheta, în seara respectivă i-a sunat și le-a spus «dați copiii imediat acasă!». Aceștia au tergiversat, acesta s-a întors împotriva lor, iar de atunci a ținut n conferințe peste tot vorbind despre atrocitățile pe care agenția pe care o reprezenta parlamentul le face asupra copiilor. Iar, ulterior, ca să ducem povestea mai departe, dincolo de faptul că ne-au banat peste tot, că niciun fel de presă nu scria despre noi, că nimeni n-a îndrăznit, decât un mic ziar să scrie ce am declarat atunci și anume că au folosit această agenție și o folosesc ca pe un Gestapo, și au sărit atunci că folosesc acest termen.

Și exact întrebarea asta ne-am pus-o. Care e diferența de legislație între România și aici? Și am spus niciuna. Pentru că suntem aliniați la legislația europeană. Doar că înființați o agenție care este abuzivă. Și care ca să-și demonstreze utilitatea, iau copii din familie ca să demonstreze că uite câte abuzuri se întâmplă ca să-și plătească ei sutele de angajați care le au în țară. Iar când cei de la BBC au făcut documentarul, pe care nu au mai putut să-l mai baneze ei în Norvegia, și au demonstrat că șeful Barnevernet-ului de atunci era pedofil, ministra Muncii a ieșit plângând la televiziune și le-a cerut tuturor să își dea demisia și a colapsat tot sistemul lor după rezoluția din Consiliul Europei și toți și-au dat seama în ce situație sunt. Abia atunci au văzut realitatea, dar până atunci, pentru ei, această agenție era Dumnezeu pe pământ”, a povestit Ben-Oni Ardelean.

O dezbatere care depășește un singur stat

În viziunea sa, problema nu este izolată: „Noi am avut cazuri în Anglia, am avut în Canada, avem acum în Suedia, am avut în Germania”.

„Deci toată chestiunea respectivă, din punctul meu de vedere, trebuie tratată extrem de precaut de toți cei care nu doar că merg și stau acolo, ci și de cei care trec pe acolo. Pentru că legislația trebuie respectată pe teritoriul în care te afli. Foarte mulți zic, bun, de ce nu-i aduc acasă ca să fie judecați în România? Pentru că dacă eu fac o ilegalitate, trec pe roșu în Germania, poliția de acolo mă anchetează, nu poliția din România. Și atunci trebuie să știu foarte bine strictețea cu care se aplică anumite prevederi legale în fiecare țară. Pe orice fel de domenii.

În ceea ce privește protecția copiilor, obligativitatea, care există și în România, de a anunța autoritățile în cazul în care profesorii la școală observă sau își dau seama că ar putea exista acasă un abuz în familie, este peste tot în lumea civilizată, doar că modul în care tratăm aceste chestiuni diferă de la țară la țară. Și așa cum spuneam, o agenție abuzivă așa cum este Barnevernet-ul sau cazul familiei Samson cu o altă celebră instituție de protecție a copilului, pur și simplu neșochează. Adică, în familia Samson, ca să fiu foarte clar, am mers acolo împreună cu ministrul Familiei de atunci, cu senatorul Corlățean, cu șeful Protecției Copilului din România, cu ministrul Secretar de Stat la Justiție, ministrul Secretar de Stat la Interne. Eram mai mulți demnitari care am fost acolo și am încercat să discutăm cu ei. Bineînțeles refuz, din nou aceeași tergiversare. «Nu putem să vorbim despre dosar, vă spunem noi ce e în dosar. Vă explicăm noi despre ce e vorba».

Iar când am mers la Avocatul Poporului pentru Copii acolo, după ce am încercat să explicăm, «uite care e situația, fata a încercat să se sinucidă de șase ori. A mințit, a declarat că a mințit în declarația respectivă, a ajuns într-o situație psihică precară. De câteva ori a încercat să se sinucidă și asta este un lucru îngrijorător pentru noi. A fugit din centrele de plasament, a zis că vrea din nou în familie. Voi refuzați să faceți chestia asta?», au spus «nu ne putem băga». Le-am mai zis «din cauza unor probleme psihice a luat 50 de kilograme greutate» și apoi a spus «dacă e așa, atunci ne putem băga». 

Deci, mi se pare că e o fractură logică esențial umană, nu discutăm aici despre legislație”, a conchis Ben-Oni Ardelean.