EXCLUSIV Psihoterapia de cuplu, dincolo de mituri: Răspunsurile lui Radu Leca la 50 de întrebări

Autor: Ioana Dinu

Psihologul Radu Leca ne-a răspuns la 50 de întrebări despre psihoterapia de cuplu.

“DCNews.ro” (Î) + „Psiholog” (R).  

1) Î: Ce este, pe scurt, psihoterapia de cuplu?  

R: Este un spațiu ghidat, în care doi parteneri învață să comunice mai bine, să gestioneze conflictele și să repare rănile emoționale, cu ajutorul unui specialist.

2) Î: În ce diferă de „sfaturile de la prieteni”?  

R: Prietenii oferă opinii; terapia oferă structură, tehnici validate și un cadru neutru. Nu e despre „cine are dreptate”, ci despre ce funcționează pentru relație.

3) Î: Când ar trebui un cuplu să ceară ajutor?  

R: Ideal, la primele semne că problemele se repetă și nu se rezolvă: certuri circulare, răceală, evitarea discuțiilor, lipsă de intimitate.

4) Î: Care sunt cele mai frecvente motive pentru care vin cuplurile la terapie?  

R: Comunicare defectuoasă, infidelitate, gelozie, probleme sexuale, diferențe de valori, bani, roluri în familie, relația cu părinții, oboseală și stres.

5) Î: E terapia de cuplu doar pentru cupluri „în prag de despărțire”?  

R: Nu. Unele cupluri vin preventiv, ca să-și consolideze relația, mai ales înainte de căsătorie, copil, mutare sau schimbări majore.

6) Î: Ce înseamnă „conflict sănătos” într-o relație?  

R: Un conflict în care există respect, ascultare și o soluție concretă. Nu ridicăm miza cu jigniri, amenințări sau tăceri punitive.

7) Î: De ce se repetă aceleași certuri?  

R: Pentru că, de obicei, se discută „suprafața” (cine a făcut ce), dar nu se atinge „miezul” (nevoi, frici, răni, așteptări).

8) Î: Ce face terapeutul într-o ședință?  

R: Ghidează conversația, pune întrebări, traduce emoțiile din spatele cuvintelor, oprește escaladarea și propune exerciții de comunicare.

9) Î: Terapeutul ține partea cuiva?  

R: Nu. Ține partea relației: echilibrul, siguranța emoțională și înțelegerea reciprocă.

10) Î: Cât durează, în medie, terapia de cuplu?  

R: Depinde de gravitatea și vechimea problemelor. Uneori 8–12 ședințe aduc schimbări mari; alteori e un proces de câteva luni.

11) Î: Cât de des ar trebui să vină un cuplu la terapie?  

R: De obicei săptămânal sau la două săptămâni. Raritatea întâlnirilor încetinește progresul.

12) Î: Ce greșeli fac cuplurile înainte să ajungă la terapie?  

R: Așteaptă prea mult, discută doar când explodează, folosesc ultimatumuri, sau caută să „câștige” în loc să înțeleagă.

VEZI ȘI: EXCLUSIV Divorțul emoțional: Cum începe fără să-l observi. Îți explică psihologul Radu Leca 

13) Î: Ce înseamnă „a câștiga o ceartă” și de ce e toxic?  

R: Dacă unul câștigă și celălalt pierde, relația pierde. În timp se strâng resentimente și distanță.

14) Î: Se poate repara o relație după infidelitate?  

R: Uneori da, dar e muncă serioasă. E nevoie de adevăr, asumare, limite clare și timp. Nu există garanții, dar există șanse.

15) Î: Care e diferența între iertare și uitare?  

R: Iertarea e renunțarea la răzbunare și reconstruirea; uitarea e o iluzie. Se poate merge mai departe fără să „ștergi” ce s-a întâmplat.

16) Î: Ce rol are încrederea în cuplu?  

R: E fundația. Când lipsește, orice gest devine suspect și obositor emoțional.

17) Î: Ce înseamnă limite sănătoase într-o relație?  

R: A ști ce accepți și ce nu, fără amenințări. Limitele nu sunt pedepse, ci reguli de protecție.

18) Î: Cum se lucrează cu gelozia?  

R: Se verifică partea realistă (comportamente, transparență) și partea emoțională (nesiguranțe, atașament, experiențe trecute). Gelozia se gestionează, nu se „rușinează”.

19) Î: Banii sunt chiar un motiv major de conflict?  

R: Da. Pentru că banii înseamnă și valori: siguranță, control, libertate, statut. E rar doar „matematică”.

20) Î: Ce înseamnă să ai „stiluri diferite de atașament”?  

R: Unii caută apropiere când sunt stresați, alții se retrag. Diferența asta poate crea cicluri dureroase dacă nu e înțeleasă.

21) Î: De ce un partener se retrage când celălalt cere discuții?  

R: Retragerea e uneori o formă de autoprotecție. Problema e că, pentru celălalt, arată ca indiferență. Terapia îi învață să se întâlnească la mijloc.

22) Î: Ce e „tăcerea punitivă”?  

R: Când tăcerea e folosită ca armă, ca să-l facă pe celălalt să sufere. E diferită de pauza sănătoasă pentru calmare.

23) Î: Cum arată o pauză sănătoasă într-un conflict?  

R: Se anunță clar: „Am nevoie de 20 de minute să mă calmez, revin la ora X.” Nu e abandon, e reglare emoțională.

24) Î: Ce rol are sexul în terapia de cuplu?  

R: E un indicator important al conectării, dar nu singurul. Se discută cu tact, fără rușine, și se caută cauzele reale.

25) Î: De ce scade dorința sexuală în relațiile lungi?  

R: Rutina, stresul, oboseala, resentimentele, lipsa intimității emoționale. Dorința nu moare „din senin”.

26) Î: Se poate reconstrui intimitatea?  

R: Da, cu pași mici: timp împreună, atingeri fără presiune, conversații emoționale, reintroducerea jocului și curiozității.

27) Î: Ce înseamnă „intimitate emoțională”?  

R: Să te simți în siguranță să spui ce simți, ce te doare, ce îți dorești, fără frica de ridicol sau atac.

28) Î: Copiii salvează o relație?  

R: De regulă, nu. Copiii pot aduce sens, dar cresc presiunea. Dacă fundația e fragilă, apar fisuri mai vizibile.

29) Î: Care sunt cele mai frecvente conflicte după apariția unui copil?  

R: Împărțirea sarcinilor, lipsa somnului, roluri neclar definite, scăderea intimității, intervenția familiei extinse.

30) Î: Intervenția soacrei/socrelor – mit sau realitate?  

R: Realitate, dar nu e doar despre „soacră”. E despre limite și loialități: cine formează „echipa principală” a familiei?

31) Î: Ce înseamnă „alianța de cuplu”?  

R: Sentimentul că sunteți aceeași echipă. Chiar dacă vă certați, rămâne respectul și grija reciprocă.

32) Î: Terapia e utilă și pentru cupluri necăsătorite?  

R: Absolut. Problemele nu țin de acte, ci de dinamică și angajament.

33) Î: Dar pentru relații la distanță?  

R: Da. Se poate lucra pe încredere, ritualuri de conectare, planificare și reguli clare.

34) Î: În terapia de cuplu se dau „teme pentru acasă”?  

R: Da, uneori. Exerciții scurte: dialog ghidat, jurnal de apreciere, plan de conflict, timp de conectare.

35) Î: Poate terapia să ajute dacă unul nu vrea să vină?  

R: Uneori începe cu unul singur. Un singur partener care schimbă ceva poate modifica dinamica, dar ideal e să vină amândoi.

36) Î: Ce semne arată că terapia funcționează?  

R: Conflicte mai scurte, mai puține jigniri, mai multă claritate, mai multă apropiere, decizii luate împreună.

37) Î: Ce semne arată că relația poate fi într-un punct critic?  

R: Dispreț constant, umilire, minciuni repetate, lipsă totală de responsabilitate, violență, lipsă de dorință de schimbare.

38) Î: Violența – se poate face terapie de cuplu?  

R: Dacă există violență (fizică sau amenințări serioase), prioritară e siguranța. Se recomandă evaluare, plan de protecție și intervenție specializată; terapia de cuplu clasică nu e prima opțiune.

39) Î: Manipularea și „gaslighting”-ul se pot corecta în terapie?  

R: Dacă persoana își asumă și vrea să schimbe. Dacă neagă constant realitatea celuilalt și refuză responsabilitatea, terapia se blochează.

40) Î: Cum gestionează terapia diferențele de valori (religie, politică, stil de viață)?  

R: Nu te obligă să renunți la valori. Ajută să negociați limite și acorduri: „cum trăim împreună cu aceste diferențe?”

41) Î: Se lucrează și cu „regulile” din familia de origine?  

R: Da. Mulți repetăm modele învățate acasă: cum se ceartă, cum se iubește, cum se cere ajutor.

42) Î: Ce e „triunghiul” în relații?  

R: Când un conflict în doi e „descărcat” într-un al treilea: copil, părinte, prieten, muncă. Pare că ajută pe moment, dar complică.

43) Î: Ce rol joacă stresul și munca?  

R: Un rol uriaș. Când epuizarea e cronică, scade răbdarea, crește iritabilitatea, iar cuplul devine ultimul pe listă.

44) Î: Există „compatibilitate” sau se construiește?  

R: Ambele. Unele lucruri se potrivesc natural, altele se negociază și se construiesc prin obiceiuri sănătoase.

45) Î: Cum arată comunicarea bună, concret?  

R: Vorbești despre tine, nu îl ataci pe celălalt: „mă simt… am nevoie de…”; pui întrebări; confirmi ce ai auzit; propui o soluție.

46) Î: Ce înseamnă „reparație” după o ceartă?  

R: Un gest clar care reface legătura: scuze, asumare, îmbrățișare, o discuție calmă despre ce facem diferit data viitoare.

47) Î: Cât de important e să existe apreciere în cuplu?  

R: Foarte. Aprecierea zilnică e ca întreținerea: previne acumularea de frustrări.

48) Î: Terapia de cuplu poate duce și la o despărțire „mai bună”?  

R: Da. Uneori scopul devine o separare matură: respect, claritate, co-parenting sănătos, mai puțină traumă.

49) Î: Ce mit despre terapia de cuplu ai vrea să dispară?  

R: Mitul că „dacă ajungi la terapie, e gata”. De fapt, terapia e semn de responsabilitate, nu de eșec.

50) Î: Care e primul pas simplu pe care îl recomanzi unui cuplu aflat în impas?  

R: Să stabilească un moment de discuție calmă, cu reguli: fără jigniri, fără întreruperi, cu un obiectiv concret. Dacă nu reușește, să ceară ajutor mai devreme, nu mai târziu.

Radu Leca “Răspundem! Sâmbăta!” este prezent la dcnews.ro prin articole și ca invitat al emisiunii de weekend a psihologului Mihail Jianu, moderator Dana Iancu.

VEZI ȘI: De la vinovăție la vindecare: Divorțul, discutat deschis în prima ediţie a emisiunii "Răspundem! Sâmbăta!"