Charlie Kirk, personalitate de dreapta, naționalist alb și creștin conservator, a devenit în ochii susținătorilor săi un „martir” după moartea sa violentă. Însă cât de validă este această etichetă din ...

La doar 31 de ani, Charlie Kirk, cunoscut pentru discursurile sale naționaliste și pentru activismul său în tabăra conservatoare, a fost ucis într-un atac armat.

„Martir pentru adevăr și libertate”, a declarat fostul președinte Donald Trump, într-un mesaj postum conform Reuters. De asemenea, pastorul californian Rob McCoy l-a descris duminică, în cadrul unei slujbe comemorative, ca fiind „un creștin temător de Dumnezeu, soț, tată și patriot – acum martir creștin”.

Dar ce înseamnă, de fapt, martiriul și cine are dreptul să folosească acest titlu?

Termenul „martir” provine din grecescul martus, care înseamnă „martor”. În primele secole, creștinii care își mărturiseau credința în fața autorităților romane și erau executați erau considerați martiri. Pentru romani, ei erau criminali; pentru comunitățile creștine, însă, moartea lor dovedea adevărul Evangheliei.

Istoricul Elizabeth Castelli sublinia în 2004 că martirul nu este un fapt obiectiv, ci o construcție narativă. „O persoană devine martir doar atunci când comunitatea sa decide să o considere astfel”, explica ea. Cu alte cuvinte, martiriul nu există în izolare, ci în funcție de cine spune povestea.

Cine și pentru ce îl consideră martir pe Kirk?

Aplicând această logică, întrebarea esențială devine: pentru ce este Charlie Kirk un martir și pentru cine?

Pentru susținătorii săi, el a murit pentru libertatea de exprimare, valorile iudeo-creștine și apărarea „civilizației occidentale”. În schimb, pentru criticii săi, inclusiv comunitățile queer, imigranții sau feministele, Kirk nu a fost un erou, ci un simbol al excluderii și urii.

Astfel, moartea lui Kirk nu are un sens universal, ci unul delimitat de comunitatea care alege să îl venereze. În ochii mișcării MAGA, el devine „sfântul patron” al cauzei lor. Pentru ceilalți, însă, titlul de martir este nejustificat.

De-a lungul istoriei, noțiunea de martiriu a fost disputată. Unele cazuri, precum cel al arhidiaconului Euplus, care a cerut explicit să fie executat, au ridicat întrebări: a fost martiriu sau sinucidere? În alte epoci, soldații uciși în războaie religioase au fost considerați martiri, o extindere controversată a conceptului.

Astăzi, afirmații precum cele ale patriarhului ortodox rus Kirill – care i-a numit martiri pe soldații ruși morți în Ucraina – arată cât de politizat poate deveni termenul. În acest context, folosirea lui pentru Charlie Kirk arată mai degrabă o instrumentalizare a martiriului în scopuri ideologice.

Martir sau simbol politic?

După moartea lui Kirk, susținătorii de extremă dreapta au cerut răzbunare împotriva adversarilor politici, ceea ce a dus la intensificarea radicalizării online. Un site chiar a publicat datele personale ale criticilor lui Kirk, pentru a-i intimida.

Însă istoria creștinismului oferă o altă perspectivă. Clement din Alexandria susținea că adevăratul martor este iubirea, nu violența. „Singura onoare adusă martirilor este să iubim așa cum au iubit ei”, spunea el. Această viziune contrastează puternic cu apelurile la răzbunare și arată cum memoria martiriului poate fi revendicată fie pentru unitate, fie pentru diviziune.

Eticheta de martir atribuită lui Charlie Kirk depinde, în final, de comunitatea care îi spune povestea. Pentru naționaliștii creștini și pentru dreapta americană, el este un martor al cauzei lor. Pentru restul societății, însă, titlul pare mai degrabă o armă retorică, menită să întărească polarizarea politică.

Întrebarea crucială este dacă moștenirea lui Kirk va rămâne una limitată la un grup sau dacă va influența întreaga societate americană. Și, mai ales, dacă termenul „martir” va continua să fie folosit pentru a promova ura și răzbunarea, sau dacă poate fi resemnificat, în spiritul tradiției creștine, ca un apel la iubire și reconciliere.

Google News icon Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News