În noaptea Învierii Domnului, credincioșii se strâng la biserică pentru a lua Lumina Sfântă adusă de la Ierusalim. Unii o așteaptă cu pace, liniște sufletească. Alții cu semințe și bere. Suntem în Rahova, la periferia Capitalei.
Aici, lumea o privești în funcție de trotuarul pe care ești. Pe partea bisericii sunt familii de români veniți cu prietenii sau copiii. Ei sunt în minoritate. Cu toți au candele sau lumânări. Vizavi, e petrecere. Mașinile luxoase cu numere de Bulgaria sunt parcate pe trotuar. Doar o mașină albă, pe care scrie "Poliția Rutieră" nu consonează cu atmosfera animată de semințele sparte între dinți și scuipate cu foc pe trotuarul alb-negru și sunetul deschiderii dozelor de bere. Preotul spune ceva. Nimeni nu-l ascultă. Unii bârfesc, alții petrec.
Vizavi de biserică
Pirandele cu fuste lungi și baticuri sclipitoare stau sprijinite fie pe mașină, fie pe vreo ladă de marfă din fața magazinelor. Sparg cu satisfacție câte-o sămânță și o scuipă victorios. Bărbații, capii de familie, poartă cu mândrie pantalonii strânși atent sub burtă, unde este sugrumată o cămașă dungată, cu nasturi și culori "la modă". Pantofii ascuțiți completează ținutele. Și ei, la fel, tot cu semințe. Între o sământă și o vorbă bună cu "să mor eu", sorb din doza de bere. Fiii lor se plimbă de la o mașină la alta, de la un clan la altul. Clanul Pian are loc de cinste, Stă chiar vizavi de poarta bisericii. Cu toți sunt "fratele meu" sau "să mor eu ce am crezut că ești ăla". Ei, fiii, nu poartă costum. Ei au tricouri roz, dungate, pantaloni și tricouri de culoare roșie. Însă ceea ce contează cel mai mult este lanțul gros din aur, scos la vedere.
Spațiul public, spațiul lor
Dacă nimerești pe partea clanurilor de la periferie, "de la kilometrul opt", și nu ești de-ai lor, orice gest poate părea suspect. "Îmi face poze?", "Ce faci, ne faci poze"- au fost cuvintele pe care le-am auzit la doar câteva secunde după ce am scos telefonul din buzunar. Am ridicat ochii și la mai puțin de un metru de mine stăteau doi indivizi de etnie romă care-și aruncau privirea amenințător în telefonul meu. Au adăugat "Să nu ne faci poze. Nu trebuie să apărem în poze".
Și candelele trebuie să fie "cu pretenții"
Candelele sunt și ele în funcție de statut. Lumina Sfântă nu se ia în orice candelă. În vreme ce oamenii simpli au lumânâri sau candele simple, cei cu mașinile cu numere de Bulgaria, au candele speciale. Forme, mărimi, materiale care de care mai diferite. Se uită unul la candela altuia. E ca și lanțul din aur. Cu cât e mai strălucitor și are mai multe carate cu atât e mai puternic interlopul.
Candela, veioza și lumina
Și în timp ce interlopii își admiră candelele, pe partea cealaltă curg glumele. "Da' de ce s-o uita așa la candela aia? Ce-o avea?" se întreabă un băiat din mulțimea strânsă la poarta bisericii. Un altul îi răspunde: "Nu vezi că zici că e veioză. O să aibă și el lumină".
Lumina ajunge la toate candelele, "veiozele" și lumânările simple. Însă, nu luminează șoseaua aglomerată. Prea mulți oameni, prea puțină lumină. Învierea Domnului și Lumina Sfântă sunt motive de a ieși la șosea cu familia, de "a sparge" semințe, de a bea bere. La sfârșit unii pleacă liniștiți acasă, alții își ambalează motoarele nervoase și-și fac loc prin mulțimea de oameni. Nimeni nu spune "Hristos a înviat!". Nu se întâmplă nimic. Lumina Sfântă nu face decât să spargă "petrecerea". Nu este un moment unic. Nimeni nu crede nimic, iar Lumina nu mai are o însemnătate unică pentru creștinii adunați la biserică.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
