Coronavirus - COVID 19
România în stare de urgență
-
confirmate
-
vindecate
-
decese
Sună-ne (Luni - Vineri, 09:00 - 18:00) sau scrie-ne la numărul 0772.264.642 sau la adresa de e-mail [email protected] și pune intrebări despre coronavirus, situații sociale, medicale, suport psihologic. Semnalează situații deosebite.

Google, omagiu lui Wassily Kandinsky. Află de ce naziștii i-au confiscat 57 de lucrări

DCNews Team / 16 dec 2014 / 16:51

Wassily Kandinsky, unul dintre cei mai faimoși artiști ai secolului XX, creditat ca fiind primul care a pictat lucrări abstracte, este omagiat, marți, de motorul de căutare Google, care și-a modificat logo-ul pentru a marca 148 de ani de la naşterea pictorului.

Noul logo al Google reprezintă o ilustrație a uneia dintre operele semnate Wassily Kandinsky, pictorul născut în Rusia, pe 16 decembrie 1866, într-o familie de burghezi bogaţi şi educaţi.

Wassily Kandinsky este în general considerat ca fiind autorul primei picturi non-figurative din istoria artei moderne, respectiv o acuarelă realizată în anul 1910, despre care criticii din epoca au spus că era "abstractă".

Carieră artistică, începută la 30 de ani

Cea mai mare parte a copilăriei, Wassily Kandinsky şi-a petrecut-o la Odessa, unde familia sa s-a mutat în 1871. Acolo a luat cursuri de pian şi violoncel. Mai târziu avea să scrie despre influenţa pe care a avut-o muzica în munca sa, comparând-o cu pictura. Percepând sunetul ca pe o culoare, şi invers, Kandinsky a redat în lucrările sale intense stări emoţionale, scrie gazetademaramures.ro. Prin natura lor abstractă, tablourile sale au provocat numeroase controverse. A frecventat cursurile liceului clasic şi a studiat desenul. În 1882, s-a căsătorit cu verişoara lui, Anna Semiakina.

Iniţial, Kandinsky a studiat dreptul şi economia la Universitatea din Moscova, după care a fost angajat ca profesor de drept la Universitatea Tartu. După ce a vizitat în 1895 expoziţia unui pictor impresionist în Moscova, Kandinsky a hotărât să devină pictor şi această hotărâre a fost una irevocabilă.

În 1896 s-a mutat la München și se înscrie la cursurile Academiei de artă, unde a lucrat sub îndrumarea lui Anton Azbé, până în 1899, şi a lui Franz von Stuck, studiind cromatica impresionistă, Art Nouveau şi anatomia.

În 1900, Wassily Kandinsky a fost primit la Academia de Arte Frumoase. Dezamăgit de profesori şi programă, Kandinsky a părăsit şcoala, renunţând definitiv la educaţia academică. În perioada 1901-1903, Wassily Kandinsky a contribuit la constituirea societăţii Phalanx, născută în spiritul opoziţiei faţă de academismul omnipotent şi omniprezent în artă, societate care promova expoziţiile de avangardă. Aptitudinile sale administrative i-au fost de mare folos în perioada cât a fost director, iar scrierile sale despre spiritualitate au pregătit calea spre lucrarea sa despre teoria culorilor. În această perioadă, una dintre studentele sale, Gabriele Münter, i-a devenit parteneră de viaţă. Societatea Phalanx a organizat în timpul celor patru ani de existenţă un număr de douăsprezece expoziţii care luau apărarea curentelor celor mai novatoare. Phalanx şi-a deschis propria şcoală, unde Kandinsky a devenit profesor de desen şi pictură.

În 1902, Kandinsky a expus pentru prima dată, împreună cu mişcarea din Berlin Secession, prezentându-şi primele sale matriţe. Kandinsky a studiat mai multe tehnici de pictură, testând diferite plante colorante şi adezive, folosind uleiuri, tempera sau alte substanţe.

În 1904 şi 1905 a fost medaliat la Paris şi ales membru al juriului la Salonul de Toamnă. În 1906 i-a fost acordat marele premiu, pentru ca în anul următor să părăsească Parisul pentru a se întoarce la München.

Kandinsky a călătorit foarte mult, vizitând Italia, Olanda, nordul Africii, la care s-au adăugat numeroase vizite la Paris, unde a studiat lucrările lui Paul Gaugain, neoimpresionismul şi fovismul, acestui ultim curent artistic datorându-i utilizarea în forţă a culorilor vii.

În 1909, Kandinsky a fost ales preşedintele unei grupări nou înfiinţate: Neue Künstlervereinigung (Noua Societate Artistică) din München. Artiştii grupaţi în această mişcare erau animaţi de acelaşi nonconformism faţă de arta oficială. Prima expoziţie a grupului s-a ţinut la galeria de artă modernă, deţinută de Heinrich Thannhauser la München, în 1909. Anul următor, Wassily Kandinsky a vizitat o expoziţie de artă islamică decorativă în München. În acelaşi an a creat prima sa operă abstractă, o acuarelă, dezvoltându-şi ideile despre puterea culorii pure şi a picturii nereprezentative ca metodă de exprimare a emoţiilor puternice. Noua Societate Artistică a organizat expoziţii care prezentau, pe lângă lucrările membrilor societăţii, operele unora dintre cele mai marcante personalităţi ale lumii artistice: Picasso, Braque, Derain. Aceste expoziţii au declanşat un scandal de proporţii nu numai în rândul publicului, ci şi în cercul criticilor de artă.

Wassily Kandinsky, fondator al grupului expresionist Călăreţul Albastru

În 1911, Wassily Kandinsky şi tânărul pictor german Franz Marc au creat grupul expresionist Călăreţul Albastru, care a apărut la München. Grupul s-a numit astfel deoarece Kandinsky iubea culoarea albastră şi Franz Marc iubea caii. Cei doi artişti au organizat expoziţii internaţionale de avangardă care s-au dovedit a fi evenimente importante în dezvoltarea expresionismului german.

Lucrările lui Kandinsky din această perioadă sunt abstracte şi figurative, el folosind culori puternice şi modele complexe. Lucrarea sa, „Despre spiritualitate în artă", a fost publicată în decembrie 1911. Prima expoziţie personală a lui Kandinsky a fost organizată în galeria Der Strum din Berlin, în 1912, iar în 1913 lucrările sale au fost incluse în Armory Show din New York şi la primul salon german de toamnă de la galeria Der Strum din Berlin. În mai 1912, a văzut lumina tiparului ediţia specială a revistei „Der Blaue Reiter", care prezenta lucrările câtorva artişti aparţinând unor direcţii şi discipline dintre cele mai variate.

La începutul primului război mondial, în 1914, Wassily Kandinsky a fost nevoit să părăsească Münchenul, fiind cetăţean rus, deci persona non grata. În 1914, Kandinsky s-a întors în Rusia, stabilindu-se la Moscova, unde a ocupat un post în Comisariatul Popular pentru Educaţie, ce avea un rol important în politica culturală a statului rus. La Moscova a cunoscut-o artistul pe Nina Nikolaievna Andreevska, cu care s-a căsătorit în anul 1917.

În septembrie acelaşi an i se va naşte un fiu (din păcate copilul avea să moară la vârsta de doar trei ani).

În 1920, Kandinsky a devenit profesor la universitatea din Moscova, iar un an mai târziu a înfiinţat Academia de Ştiinţă şi Artă.

Concepţiile despre artă ale lui Kandinsky şi-au găsit tot mai mulţi critici. În decembrie 1921, artistul a plecat cu soţia sa la Berlin. Nu s-a mai întors niciodată în Rusia. În 1922, la Weimar, a fost numit profesor la Bauhaus, Şcoala de Arhitectură şi Arte Aplicate, creată în 1919 de arhitectul Walter Gropius. Considerând abstractizarea un proces esenţial în elaborarea artei, Kandinsky a orientat această şcoală spre funcţionalism şi geometrizarea formelor.

În 1923, Kandinsky a avut prima sa expoziţie personală peste ocean, la New York, la Societatea Anonyme, devenind şi vicepreşedinte al acelei societăţi. În 1924, a luat fiinţă grupul Cei Patru Albaştri (Blaue Vier), format din Wassily Kandinsky, Alexei Jawlensky, J.Lionel Feininger şi Paul Klee. Kandinsky s-a mutat împreună cu mişcarea Bauhaus la Dessau în 1925 şi a devenit cetăţean german în 1928.

În ultimul deceniu de viaţă, Kandinsky a combinat imaginile libere şi intuitive ale primilor săi ani cu formele geometrice ale perioadei Bauhaus. Stabilind unele analogii între pictură şi muzică, Kandinsky şi-a intitulat lucrările „Compoziţii", „Improvizaţii" sau „Impresii", individualizându-le printr-o numerotare cronologică. În tablourile sale a introdus liniile negre alături de formele colorate şi a modificat raporturile dintre figură şi fond.

57 dintre lucrările lui Kandinsky, confiscate de către naziști

Guvernul nazist a desfiinţat mişcarea Bauhaus în 1933, iar mai târziu, în acelaşi an, Kandinsky s-a mutat la Neiully-sur-Seine, lângă Paris, localitate aleasă la sfatul lui Marcel Duchamp. Aici a dus o perioadă de vreme o viaţă liniştită, departe de lume. În 1939, artistul a obţinut cetăţenia franceză. Naziştii i-au conficat cincizeci şi şapte dintre tablourile sale, în 1937, aceste lucrări fiind considerate o formă de artă degenerată.

Pe 13 decembrie 1944, marele artist s-a stins din viaţă la Neiully-sur-Seine, ca urmare a unei hemoragii cerebrale, după ce cu câteva luni înainte fusese diagnosticat cu arteroscleroză.

Te-ar putea interesa







Iti place noua modalitate de votare pe dcnews.ro?

Copyright 2020 SC PRESS MEDIA ELECTRONIC SRL. Toate drepturile rezervate.

Comandă acum o campanie publicitară pe acest site: [email protected]


dcn.n-nxt.25