Suntem atât de preocupați să salvăm lumea, încât grija noastră s-a transformat în fanatism. Protectorii mediului ne acuză neîncetat că rănim planeta cu fiecare respirație, că o consumăm și că o distrugem în goana nebunească după confort. Sunt idei care se potrivesc perfect societății românești polarizate în jurul proiectului Roșia Montană, prezentate pe larg în cartea "Fanaticii Apocalipsei" a lui Pascal Bruckner, apărută la editura Trei.
Ecologia excelează prin ceea ce vrea să împiedice, nu prin ceea ce propune: închide uzine, blochează proiecte, interzice construirea de autostrăzi, de aeroporturi, de căi ferate. Este puterea care zice mereu nu.
Frica, folosită ca doctrină
Toată lumea, din toate taberele, denunță în permanență retorica fricii, însă doar ca să-i pună în loc o alta. Frica are calitatea de a mobiliza oamenii, îi scoate din dezbinare prin intermediul unui obiect de repulsie colectivă, prin desemnarea unui țap ispășitor, care îi coagulează sau îi face să-și lase soarta în mâinile unui terț.
Ispășim greșeli pe care nu le-am comis
Prin simplul său mecanism, viața noastră cotidiană provoacă, zi de zi, distrugeri îngrozitoare. Așa ni se prezintă situația. Grija pentru propriul confort egoist poate ucide în aceeași măsură ca o crimă premeditată. Hrana, locuința, călătoriile fac din noi niște asasini potențiali, ale căror acte, dintre cele mai neînsemnate, au repercursiuni incalculabile.
Cum se manipulează
Dibăcia constă în inversarea celor care trebuie să aducă dovezi: în loc să ceri, de pildă, climatologilor să ne demonstreze realitatea încălzirii globale, pretinzi climato-scepticilor să ne dovedească faptul că nu se va produce niciun cataclism.
Răul pe care îl voi face în viitor contează mai mult decât răul de care sufăr
Datorăm totul urmașilor noștri fără ca aceștia să aibă o obligație față de noi. Să ne îngrijorăm pentru ceva ce nu există reprezintă oare un semn de iubire sau cel mai urât argument de presiune asupra celor vii, un exces de conștiință păguboasă? E un cerc vicios. Sacrificarea oamenilor de astăzi în beneficiul celor de mâine nu înseamnă oare să îi penalizăm și pe ei, mai ales prin lipsa procreației?
Omul este cel care oferă drepturi naturii
Ca să protejeze un animal, un lac sau un sit, e nevoie c, e nevoie ca, în prealabil, anumite grupuri de oameni să se înfrunte. Cu cât denigrează mai mult omul, cu atât îl scot mai mult în evidență.
Ecologia dezastrului este un dezastru pentru ecologie: se folosește de o retorică atât de înverșunată, încât ne descurajează și cele mai bune intenții.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
