Vezi aici reacții ale avocaților și explicații despre motivul condamnării lui Robert Roșu
Sub hashtagurile #eusuntRobert și #alăturideRobert, pe Facebook au apărut nenumărate reacții din domeniul justiției. Redăm doar o parte dintre ele:
”Până nu îl vom ucide pe Stalin din mințile celor care au rămas în coloana a V-a nu vom fi un neam și o țară. Din păcate avocații au fost epurați în totalitate încă din 1948. Bine era ca în 2020 astfel de gesturi să dispară”- av. Alexandru Păun.
”Iar dacă Robert a știut și a aplicat impecabil legea întotdeauna (inclusiv penală) și a pățit așa ceva - în această țară pentru care toți ne luptăm să iasă din mocirlă și să devină un stat de drept funcțional, ce se întâmplă oare cu consultanții fiscali? Suntem următorii pe listă? Îl cunosc pe Robert de 8 ani și fiecare interacțiune cu el mi-a demonstrat că e un profesionist desăvârșit și un om minunat. Dacă el a putut fi subiectul unei așa decizii, toți cei care practică diverse profesii liberale în România (avocați, consultanți fiscali, contabili) ar putea fi... #eusuntRobert. Lucrurile trebuie schimbate din temelii și salvate. Dacă vor rămâne așa, va fi un blocaj pentru toată lumea, deopotrivă clienți și profesioniști. S-a comis o mare nedreptate. Nu știu cum, dar trebuie reparată. #alaturideRobert” - Izabela Stoicescu, consultant fiscal.
”Într-un an în care normalitatea este un cuvânt rar, avocații sunt condamnați la închisoare pentru exercitarea profesiei. Extras din motivele de apel ale parchetului: “De altfel, din declaraţiile membrilor rezultă̆ în mod indubitabil că prezenţa unui avocat (respectiv inculpatul), care susţinea în mod convingător situaţia imobilului, care le-a înmânat documente în sprjinul celor afirmate, care prezenta siguranţă în expunerile fă̆cute, au contat în luarea deciziei de a fi de acord cu solicitarea de retrocedare.” Nu sunt avocat, însă sunt un jurist căruia îi place meseria sa și care consideră că trebuie să dai cele mai bune rezultate în ceea ce faci, inclusiv atunci când îți reprezinți angajatorul (în cazul de față, clientul) în fața instituțiilor publice. Ideal, fără să îți fie frică să faci asta! Deci da, mă identific și #eusuntRobert! #alaturideRobert” - Romina Balaban, jurist.
”Ca profesionist, m-am format să respect întotdeauna actul de justiție și legea. Sunt însă momente, și ce i se întâmplă lui Robert este încă un astfel de moment, în care trăiesc sentimentul că justiția acestui stat nu mai recunoaște profesia de avocat, ca parte fundamentală a actului de justiție. Situația prietenului și profesionistului Robert Roșu nu este doar consecința unei nedreptăți uriașe, ci un atac împotriva singurului corp profesional care poate asigura garanția dreptului la apărare, al vostru, al tuturor. #alaturiderobert #eusuntrobert”- Marius Cristian, avocat.
”Pentru mine personal avocatura s-a cam terminat din momentul în care ieri seară un coleg avocat a fost condamnat la 5 ani cu executare, acuzația fiind că prin săvârșirea de activități de avocat (pledoarie, redactare notificari, corespondente etc.) a fost complice la activitatea zisă infracționala a unui client. Deci, omul nu a fost pedepsit cp a luat sau a dat bani, că a facut cine știe ce trafic, că a plimbat genți sau mai eu știu ce grozavie – nu, acuzația a fost că, pledând pentru un client, despre care vezi Doamne ar fi știut/trebuia să știe că NU are dreptate, l-a ajutat prin simplul fapt de a-i fi avocat. Așadar, domnii procurori au stabilit retroactiv, după 15 ani, adevărul UNIC al unei spețe – și pur și simplu avocatul care a pledat contrariul a luat 5 ani de închisoare. N-a contat că biata decizie de achitare de la fond spunea “domnule, astea sunt pur și simplu activități de avocat” – nu, susținând cauza unui client avocatul i-a devenit, iată!, complice. N-a contat nici faptul că ce a susținut avocatul în pledoariile, notificările sale a fost confirmat și bazat pe hotărâri judecătorești definitive – nu, avocatul trebuia să știe că sunt greșite! Ca să fie totul și mai dureros de absurd kafkian, au fost audiați chiar judecătorii respectivelor hotărâri, care și-au declarat la urmărirea penală propriile hotărâri ca fiind “greșite”! Înțelegeți? Judecătorul vine după un deceniu și spune – “da, am dat hotărârea asta, dar acum spun că era greșită”. Iar procurorul spune: “Vezi, avocate? Păi trebuia să știi că te întemeiezi pe o hotărâre definitivă GREȘITĂ”. Știti care a fost folosul material injust clamat? Faptul că avocatul a câștigat reputație, nu bani, prin preluarea dosarului. Nu am absolut nicio speranță că are vreun impact ce scriu. Dar pentru avocații/oamenii normali la cap care citesc asta sper să fie clar că hotararea de ieri poate fi oricând replicată la ORICE dosar. Sunt multe litigii cu pretenții mari în care Statul/ o instituție a statului a pierdut – nimic nu va opri un procuror dornic de glorie ca peste 10 ani să vină, să spună ca Statul avea dreptate, că hotărârea definitivă contrară e oricum greșită și că avocatul pledant e complice al clientului care a produs un “prejudiciu”. Ieri un om a luat 5 ani de pușcărie pentru asta. Acesta a fost visul permanent al noii orânduiri – ca avocatul să devină un “prim procuror” al dosarului, să nu asigure apărarea, să nu mai existe o apărare. De altfel, impresia mea este că asta e și viziunea în penal asupra avocatului - un șmecher, dom'ne, care încearcă să îl ajute pe X-ulescu să scape. Ce ar fi trebuit colegul meu să facă la 29 de ani – să îi spuna clientului “fugi dom’ne de aici, nu pledez eu contra Statului Român?” Cum să îți mai faci meseria? Pentru cine ai voie să pledezi? Personal, mi-a fost de ajuns – profesia e inertă, UNBRul, barourile ar fi trebuit să fie termen de termen la acest proces, care a pus în discuție existența acestei profesii. Pentru avocații care nu cred cele de mai sus, care zic – “dă-l incolo, sigur a făcut ceva” – vă las mai jos un mic citat din motivele de critică ale Parchetului față de decizia de achitare. Vă rog să înlocuiți numele anonimizat cu numele vostru – ați susținut vreodată “convingător cauza unul client”? 5 ani cu executare la proxima ocazie! Știu, n-o să vi se întâmple chiar vouă, n-are rost să vă pese. I s-a întâmplat lui Robert, un fraier care a muncit zilnic ani de zile de dimineața până seara ca să stea în pușcărie pentru că și-a făcut profesia. “Astfel, reţinem că activităţile de complicitate pot îmbrăca orice formă, inclusiv simpla prezenţă a unei persoane alături de autorul infracţiunii, astfel încât să i se dea acestuia siguranţa sau încrederea că acţiunile sale sunt sortite succesului.În plus, în cazul de faţă, inculpatul X, prezentându-se alături de inculpatul Y la şedinţa Consiliului de Adminsitraţie […], prezentând un volum important de informaţii referitoare la termeni juridici, dificili de înţeles de către persoane fară pregătire juridică, prezentând noţiuni ca “daune cominatorii”, a influenţat decizia luată de membri prezenţi în mod covârşitor.De altfel, din declaraţiile membrilor rezultă în mod indubitabil că prezenţa unui avocat (respectiv inculpatul), care susţinea în mod convingător situaţia imobilului, care le-a înmânat documente în sprjinul celor afirmate, care prezenta siguranţă în expunerile făcute, au contat în luarea deciziei de a fi de acord cu solicitarea de retrocedare.”- Dan Cristea, avocat
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
Ascultă în română
