Ești sau nu conștient în comă? O tânără care a trăit 16 zile între vis și realitate a povestit ce a simțit

Autor: Alexandra Curtache

Claire Wineland s-a născut cu fibroză chistică, o boală genetică rară, incurabilă, care provoacă grave probleme respiratorii și digestive. Pentru ea, acest diagnostic a însemnat un tratament zilnic de patru ore, un program medical strict și nenumărate spitalizări.

Fibroza chistică este cauzată de producerea unui mucus gros și lipicios ce afectează plămânii și sistemul digestiv. Conform specialiștilor, în prezent nu există un tratament curativ, doar terapii care ajută la prelungirea și îmbunătățirea vieții pacienților.

În ciuda acestor dificultăți, Claire a devenit un simbol al rezistenței și al optimismului. A fondat „Claire Place Foundation”, organizație care a oferit sprijin familiilor și pacienților aflați în aceeași luptă, conform Ladbible.

„Aveam doar 1% șanse de supraviețuire”

La vârsta de 13 ani, după o operație care a decurs prost și a dus la o infecție pulmonară severă, Claire a intrat în comă indusă. Medicii i-au acordat atunci doar 1% șanse de supraviețuire.

Împotriva tuturor pronosticurilor, s-a trezit după 16 zile. Experiența trăită în acea perioadă a rămas atât de vie în memoria ei, încât mai târziu a simțit nevoia să o împărtășească publicului.

Într-un videoclip postat pe YouTube, Claire a vorbit cu sinceritate și chiar cu umor despre ceea ce a simțit: „Deci, eram în comă... Știu, un început de conversație grozav”, și-a început ea mărturia.

Tânăra a explicat că, deși din exterior părea complet inconștientă, în interior lucrurile stăteau diferit: „Auzi, ești conștient, știi într-un fel ce se întâmplă... Dar trece prin acest ‘filtru’ ciudat din creierul tău... și apoi se transformă în altceva odată ce ajunge la conștiința ta”.

Ea își amintea vocile celor care o vizitau, mama vitregă, bona, asistentele, dar în mintea ei conversațiile se transformau în imagini și povești bizare.

Senzații fizice și halucinații intense

Claire spunea că, în timp ce rudele stăteau lângă patul ei și vorbeau, ea percepea totul ca pe o scenă dintr-o tabără de fete. Își imagina cabane de lemn și discuții despre alți colegi.

„Auzeam ce spuneau, dar în mintea mea eram într-o tabără... Ele păreau să bârfească, iar eu eram implicată, le răspundeam, dar de fapt nu vorbeam”, povestea tânăra.

Această suprapunere între realitate și fantezie a fost una dintre cele mai puternice amintiri lăsate de perioada comei.

În ciuda stării medicale, Claire simțea și ceea ce i se întâmpla corpului. Când medicii au așezat-o în poziția „Trendelenburg”, cu capul în jos, ea a crezut că se află într-un hamac.

„Eram acolo, cu capul în jos, și mă gândeam: ‘E ciudat, de ce nu mă pot mișca?’”, spunea ea.

Halucinațiile au fost la fel de puternice. Pungile cu gheață aplicate pentru a-i scădea febra mare s-au transformat, pentru Claire, într-un adevărat peisaj de Alaska. Își imagina munți înzăpeziți, cer senin și chiar o căprioară mică în depărtare.

„Era foarte frig, dar nu-mi păsa. Priveam cel mai frumos peisaj pe care l-am văzut vreodată”, își amintea ea.

Emoțiile dictate de vocile din jur

Un alt aspect tulburător relatat de Claire a fost legat de modul în care vocea unei persoane putea schimba complet scenariul halucinațiilor ei.

Dacă lângă pat era prezent un părinte, totul devenea calm, sigur și luminos. Dacă vorbea o asistentă sau un străin, se simțea pierdută, singură și neliniștită.

Această legătură subtilă între starea emoțională și mediul din jur i-a confirmat că, în ciuda aparenței de inconștiență, conștiința unui pacient în comă poate fi mult mai activă decât credem.

Din păcate, Claire Wineland a murit în 2018, la doar 21 de ani, din cauza unui cheag de sânge apărut la scurt timp după un transplant dublu de plămâni.

Chiar și așa, povestea ei continuă să inspire. Documentarul „Claire” prezintă nu doar lupta ei cu fibroza chistică, ci și felul în care a reușit să transforme suferința într-un mesaj de speranță și solidaritate pentru ceilalți.

Experiența relatată de Claire rămâne una dintre puținele mărturii directe despre cum poate fi percepută o comă.

Moștenirea lăsată de Claire Wineland nu constă doar în fundația pe care a creat-o, ci și în sinceritatea cu care a descris realitatea unei lupte cu viața, aducând un strop de înțelegere și empatie pentru toți cei care trec prin situații similare.