Cum se alege facultatea. Sfaturi de la un expert român în coaching

admiterefacultatepoli6_b
admiterefacultatepoli6_b

Corina Rusu, master coach al primului serviciu de profil elaborat în România sub egida Comisiei Europene, a oferit DC News câteva sfaturi privind modul de alegere a facultății.

Cu experiența pe care o are în gestionarea carierei, Corina Rusu a identificat cinci factori care contează în alegerea unei profesii. De asemenea, a sintetizat un plan care, odată urmat, poate maximiza potențialul unui tânăr aflat în căutarea unei cariere.  

Potențialul, descoperit cât mai devreme

Modelul ales de tânăr nu trebuie ignorat, dimpotrivă, este necesar și reprezintă un criteriu esențial în alegerea viitorului. Însă, acesta trebuie analizat cu prudență și raportat la adevărata structură de personalitate a tinerilor.

Potențialul unui tânăr trebuie descoperit  înainte de 18 ani, când restricțiile sociale nu sunt atât de acute. O întâlnire cu un consultant de carieră  ar susține pe foarte mulți elevi să urmeze un plan de educație conform vocației pe care o au.

Alegerea ”la întâmplare” implică riscuri mai mari

Mai mult de 90% din cazurile de reușită profesională (indiferent ca vorbim de mecanici, ingineri, medici, asistente medicale, vânzători, etc.) aparțin celor care s-au orientat conform vocației pe care au avut-o. Să faci ceea ce iți place, îți dă mai mult curaj să înfrunți crizele, perioadele de instabilitate și schimbare.

Există, totuși, tineri care aleg la întâmplare și migrează în domenii oarecum diferite, în speranța că își vor găsi locul la un moment dat. Tendința unor tineri de a se califica la locul de muncă, de a-și găsi vocația pe măsura acumulării de experiență, nu este o greșeală. Implică doar mai multe riscuri, mai ales pentru cei care pornesc mai târziu în activitatea profesională.

Citește și : Coaching, cum îți îndrumi propriul copil

Șapte sfaturi pentru părinți

Copilul are o personalitate distinctă. El nu este cine vreți voi să fie, ci este cine vrea el să fie. Tratați-l ca atare și încercați să-l lăsați să decidă și singur. Chiar dacă va greși, acest fapt face parte din viață și, implicit, din exercițiul maturizării.

Dacă până la 14 ani, uneori și după, copilul exprimă un talent evident, ajutați-l să îl cultive (prin cursuri specializate, meditații, evaluarea de către un expert). Chiar dacă pare un talent fără “simț practic”, de exemplu poezie sau desen. Este un talent, care cultivat, îl poate ajuta foarte mult în viitor, chiar și numai ca hobby. Îmbogățirea vieții spirituale este de neprețuit pentru sănătatea și echilibrul psihic.

Exersați împreună despre libertatea de a alege. În loc să îi spuneți ce să facă și cum, mai bine îl întrebați cum ar face și de ce. Explorați împreună variantele. O să vedeți că, pe măsură ce dialogați, copilul își va găsi singur răspunsurile și veți fi uimit de alegerea lui.

Înainte de alegerea liceului, apelați la un specialist în planificarea carierei profesionale. Sunt foarte mulți psihologi care pot ajuta copiii să își identifice potențialul, aptitudinile și chiar vocația.

Monitorizați cu psihologul, periodic, evoluția tinerilor, până la terminarea liceului și după aceea.

Consultați periodic articolele de specialitate despre evoluția și dinamica profesiilor, nu numai în Romania și Europa, ci și în lume. Nu va limitați doar la ceea ce există în prezent pe piața muncii. Doar pe site-ul Comisiei Europene veți găsi studii, inclusiv despre România, foarte bine realizate.

Nu va limitați doar la asigurarea bunăstării materiale a copiilor. O profesie bine aleasă și o educație potrivită, vă pot ajuta copilul să depășească momentele critice din viață și îi conferă o stare de bine mai puternică decât situația materială.

 

Iată articolul integral scris de Corina Rusu pentru DCNews:

Criterii in alegerea unei profesii, pentru absolvenții de Bacalaureat

Înainte vreme, chiar când a fost introdus, prin 1925 în România, se considera că examenul de Bacalaureat reprezintă și examenul de maturitate.

Pentru noi psihologii, conceptul de maturitate are o puternică rezonanță. În baza lui, luăm în considerare aspecte esențiale în echilibrul unei persoane: capacitatea de a alege, discernământul, independența.

Astăzi, Bacalaureatul, deși foarte dificil, nu mai are aceeași reputație. Într-un sondaj efectuat atât cu profesori cat si cu elevi absolventi, peste 95% considerau ca Bacalaureatul nu este util in alegerea unei profesii. Paradoxal, cei mai vehementi in demonstrarea inutilitatii lui in viitorul profesional al elevilor au fost profesorii.

Singura utilitate a Bacalaureatului este pentru cei care doresc să urmeze o facultate sau colegiu.

În cele mai multe cazuri, când vorbim de bacalaureat, ne raportăm doar la anumite stări de fapt, care trebuiesc îndeplinite: ce tip de facultate urmez, ce discipline am, ce condiții, etc. Pe de altă parte, sistemul nostru educațional face ca Bacalaureatul să reprezinte un stadiu necesar, facultatea sau următoarele școli fiind cele care au cu adevărat importanță în viitorul profesional. Dau bac-ul pentru că trebuie să termin liceul!

La nivel macrosocial, examenul de bacalaureat poate fi un barometru al nivelului de pregătire a noii generații. Dar dacă ne uităm la compatibilitatea disciplinelor de examen cu realitatea practică a societății, acest barometru nu prea pare a fi unul concludent.

Din experiența mea în coaching-ul de carieră sunt cinci factori care influențează un tânăr, în alegerea unei profesii, chiar înainte de Bacalaureat:

1. Modelul

- În multe cazuri, părinții sunt un model și își influențează copiii în alegerea unei viitoare profesii. Ei știu cel mai bine și, deși discută cu tinerii despre alegeri, încearca mai mult să îi convingă. De obicei, ei se orientează spre ceea ce se caută la momentul acela pe piața muncii. Sunt și unii părinți, cu viziune, care cred că vor apărea noi tendințe.

- Model însă, înseamnă și anumiți profesori, care ne-au inspirat, sau vecini, rude, prieteni, gașcă, etc., ca să nu mai vorbim de cei care apar constant la TV.

În orice caz, modelul face parte din viața oricărui adolescent, care își caută identitatea. În valorile educației (atât din partea familiei, cât și din cea a școlii), modelul este necesar și reprezintă un criteriu esențial în alegerea viitorului. Nu numai că nu trebuie ignorat; din contră, este necesar să fie analizat cu prudență și raportat la adevărata structură de personalitate a tinerilor.

2. Tendințele pe piața forței de muncă

Sau ce se caută! În ultimii ani, nu numai în țară, ci în Eupopa, în general. Chiar dacă au sau nu aptitudini sau indiferent de ceea ce își doresc cu adevărat, tinerii se orientează spre profesiile care au căutare în piața muncii și care sunt și bine plătite și asigură o anumită stabilitate. Astfel, se creează în timp, generații de economiști, jurnaliști, avocați, psihologi, etc.

Tendințele sunt foarte importante. Dar numai dacă fac parte dintr-un plan național complex, în care educația reprezintă o prioritate. În lipsa acestora, tendințele sunt sporadice, țin de un anumit context și pot să dispară rapid, fiind înlocuite cu altele.

În plus, dezvoltarea noilor tehnologii este atât de rapidă încât schimbările din domeniul profesional au devenit chiar dramatice. În acest context, recomand ca în pregătirea elevilor să intre discipline care îi pot ajuta, în situații de schimbare, precum informatica și limbile străine. De asemenea, chiar dacă s-a hotărât alegerea unei facultăți și, implicit, profesii, cred că este foarte importantă evaluarea potențialului elevului. De exemplu, s-a decis că X va urma Facultatea de Drept pentru a ajunge avocat sau magistrat. În plus, la o evaluare de potențial, se constată că X are talent la desen și simț estetic. În cazul în care nu își va găsi un loc de muncă ca avocat, se poate specializa în webdesign, de exemplu. În orice caz, potențialul trebuie cunoscut mai ales înainte de 18 ani, când restricțiile sociale nu sunt atât de acute.

3. Vocația

Ca psiholog, consider că este cel mai important criteriu în alegerea unei profesii. Întrebarea se pune (șși se va tot pune), dacă toți avem câte o vocație sau doar unii, privilegiați. Un răspuns ar putea fi: depinde de acțiunile fiecăruia dintre noi. Degeaba ai o vocație, dacă nu acționezi pentru ea; din prejudecăți, de teama de necunoscut sau pur și simplu nu ai vrut să ți-o descoperi.

Descoperirea vocației ține în primul rând de noi înșine. Părinții ne pot îndruma (și trebuie să o facă) în acest demers de descoperire, iar școala, prin profesori, să ne cultivăm vocația. Dar pentru asta ar trebui să ne ajute și societatea în care trăim: un demers riguros, chiar instituționalizat, prin consultanți de carieră, prezenți în școli cu birouri permanente, ar susține pe foarte mulți elevi să urmeze un plan de educație conform vocației pe care o au.

Mai mult de 90% din cazurile de reușită profesională (indiferent că vorbim de mecanici, ingineri, medici, asistente medicale, vânzători, etc.) aparțin celor care s-au orientat conform vocației pe care au avut-o. Să faci ceea ce îți place, îți dă mai mult curaj să înfrunți crizele, perioadele de instabilitate și schimbare.

 4. Necesitatea imediată

Un criteriu destul de des întâlnit în ultima perioadă. Tinerii aleg ce se oferă, fără să stea prea mult pe gânduri. “Se caută șoferi, acolo mă duc”. “ S-a deschis o noua bancă și se caută agent de pază, asta o să fac”. “Sunt locuri la Politehnică, se intră doar cu dosar” nu contează.

Unii au noroc și se califică la locul de muncă, reușind să se specializeze într-o meserie. Alții, din păcate cei mai mulți, caută tot timpul, oscilează între perioade de șomaj și angajare, devin sezonieri, etc..

La noi în țară, a fost o perioadă în care mulți tineri urmau în paralel două sau trei facultăți. Am întâlnit studenți la Politehnică și Psihologie sau Teologie și Agronomie și chiar la două facultăți din ASE (Comerț și REI). Acum însă, apare frecvent obiceiul de a urma o facultate, nu are importanță care și o postliceală, de ex. Colegiu de asistenți medicali. 

Din observațiile noastre, nu este un criteriu întâlnit doar in perioadele de criza. El tine mai mult de maturizarea tarzie a tinerilor, inclusiv în a alege o profesie. Se poate regăsi și în economiile dezvoltate. Tineri care aleg la întâmplare și migrează în domenii oarecum diferite, în speranța că își vor găsi locul la un moment dat.

Tendința unor tineri de a se califica la locul de muncă, de a-și găsi vocația pe măsură acumulării de experiență, nu este o greșeală. Implica doar câteva riscuri, mai ales pentru cei care pornesc mai târziu în activitatea profesională.

5. Statusul  

Dorința de a fi cineva, de a reprezenta ceva în comunitate, este prezentă în structura motivaționala a multora dintre noi. Dar pentru unii, este definitorie! 

Cunosc familii care își pregătesc copiii încă din primele clase pentru ceea ce le este “menit” să facă. “Copilul meu va deveni doctor” sau “fiul / fiica mea va prelua afacerea”.

Am cunoscut o familie care își pregătea băiețelul să devină preot. La cinci ani, puștiul ținea în casă adevărate slujbe. Recita liber Psalmi și rugăciuni. Era impresionant. S-a dovedit însă în timp, că nu aceasta a fost vocația lui. A devenit medic veterinar.

Cu toate acestea, statusul reprezintă și el un criteriu în alegerea profesiei. Sunt multe cazuri de reușită profesională care au plecat de la acest reper.

Sfaturi pentru părinți în definirea viitorului profesional al copiilor:

Copilul dumneavoastră are o personalitate distinctă. El nu este proiecția pe care o aveți ca părinți, el este el însuși, cu trăsăturile sale. El nu este cine vreți voi să fie, ci este cine vrea el să fie. Tratați-l ca atare și încercați să-l lăsați să decidșă și singur. Chiar dacă va greși, acest fapt face parte din viață și implicit din exercițiul maturizării, atât de important pentru echilibru.

Dacă până la 14 ani, uneori și după, copilul exprimă un talent evident, ajutați-l să îl cultive (prin cursuri specializate, meditații, evaluarea de către un expert). Chiar dacă pare un talent fără “simț practic”, de exemplu poezie sau desen, nu contează. Este un talent, care cultivat, îl poate ajuta foarte mult în viitor. Poate și numai ca hobby, dar îmbogățirea vieții spirituale este de neprețuit pentru sănătatea și echilibrul psihic.

Exersați împreună despre libertatea de a alege. În loc să îi spuneți ce să facă și cum să facă, mai bine îl intrebați cum ar face și de ce. Chiar dacă nu vă plac răspunsurile, continuați prin întrebări să explorați împreună variantele. O să vedeți că, pe măsură ce dialogați, copilul își va găsi singur răspunsurile și veți fi uimit de alegerea lui.

Înainte de alegerea liceului, faceți un efort și apelați la un specialist în planificarea carierei profesionale. Sunt foarte mulți psihologi, din ce în ce mai buni, care pot ajuta copiii să își identifice potențialul, aptitudinile și chiar vocația. Pe de altă parte, opinia unui specialist neutru, poate fi importantă în a vă cunoaște mai bine, atât pe dvs. ca părinți, cât mai ales pe ei ca tineri. În plus, va dezvolta opțiunile de alegere a domeniilor de pregătire. 

Monitorizați cu psihologul, periodic, evoluția tinerilor, până la terminarea liceului și chiar și după aceea.

Consultați periodic articolele de specialitate despre evoluția și dinamica profesiilor, nu numai în România și Europa, ci și în lume, în general. Nu vă limitați și îndârjiți doar la ceea ce există în prezent pe piața muncii. Sunt foarte multe fundații și instituții specializate în monitorizarea evoluției specializărilor. Doar pe site-ul Comisiei Europene veți găsi nenumărate studii, inclusiv despre România, foarte bine realizate.

Nu va limitați doar la asigurarea bunăstării materiale a copiilor. O profesie bine aleasă și o educație potrivită, vă poate ajuta copilul să depășească momentele critice din viață și îi conferă o stare de bine mai puternică decât situația materială.

Ultimele materiale video - DCNewsTV.ro

Te-ar putea interesa

Get it on App Store Get it on Google Play

Cele mai noi știri

Cele mai citite știri





Iti place noua modalitate de votare pe dcnews.ro?

Copyright 2021 SC PRESS MEDIA ELECTRONIC SRL. Toate drepturile rezervate. DCNews Proiect 81431.

Comandă acum o campanie publicitară pe acest site: publicitate@dcnews.ro


cloudnxt2
YesMy