EXCLUSIV "Ce cultivi, aia iese". Ce părinte îşi mai duce copilul la fotbal după bătaia din Ilfov?
Mereu ne plângem că nu mai avem o generaţie de AUR, că nu mai avem fotbalişti, ci doar sportivi. Dar apoi vedem imagini precum cele de la meciul de juniori dintre Voinţa Domneşti şi ACS Sănătate Buftea, unde nişte juniori, antrenorii lor şi nu numai şi-au împărţit pumni şi picioare. Şi ajungem la vorbele lui Gică Hagi: ce cultivi, aia iese!
"Hagi, când vă spune, cât de cât le gândește. Culmea e că se mai și împlinește ce zic eu. Câte minute se joacă afară și ce se face la noi? Cât se joacă la noi, cât se provoacă, cât se stă jos, câte faulturi sunt? Depinde de alte detalii, care se antrenează și astea. Eu nu am știut asta. Cazi pe jos, țipi, stai acolo 7 minute, cârcei cu nemiluita, minutele se duc. Să vedeți ce e la juniori!
După aia vreți performanță, vreți în Europa, vreți să ieșim în lume. Cum să ieșim când noi promovăm asta, când arbitrii tolerează asta și încurajează asta?
Cred că e o tactică. Eu nu am antrenat asta și nu știu. Eu cred că asta se antrenează. În loc să le spui să joace 90 de minute, să aibă ritm de joc, să alerge, să gândească! Nu să provoace, cum a făcut Ștefănescu azi. Un jucător tânăr să provoace așa ceva?!
Eu îi zic public să se ridice, să alerge, să dea goluri, ca anul trecut. Nu să provoace, că asta nu are nicio legătură cu fotbalul. Astfel nu o să ieșim în Europa. De asta nu ieșim, pentru că mișcarea noastră e lentă, previzibilă.
Și după aia, când ne ducem cu echipa națională, au ăia posesie 70 la sută și noi suntem cu limba pe umeri. Oare când o să jucăm și noi fotbal? Atenție, asta începe de la copii! Eu am și academie și am văzut asta și la copii și juniori. E inadmisibil! I-am zis asta și președintelui, în ședință. E incredibil la juniori și copii. Una-două, cad pe jos! Păi și tu îl înveți de mici? Ce cultivi, asta iese. În loc să-l înveți să lupte, nu să cadă jos!", spunea Gheorghe Hagi, managerul celor de la Farul Constanţa, după meciul cu Sepsi din decembrie 2021.
Sigur, Regele se referea la altceva, dar ideea e valabilă şi aici. Cum să speri la un fotbal bun, de calitate, când de la nivelul junioratului vezi nervi, frustrare, violenţă pe teren? Ce părinte întreg la minte, văzând imaginile astea, şi-ar mai duce copilul la fotbal? Era o vreme când se spunea că sportul, mai ales cel de echipă, îţi dezvoltă pe lângă organism şi nişte abilităţi sociale: lucru în echipă, colaborare, etc. Care mai e diferenţa dintre fotbal şi luptele de stradă, între găşti, când vedem imagini ca cele din Ilfov?
Problema fotbalului de juniori: Părinţii, cei mai tari antrenori
Într-un podcast, jurnalistul Cătălin Oprişan semnala problema asta. La juniori, cei mai buni antrenori sunt părinţii. Şi asta pentru că ei plătesc sume importante lunar pentru a-şi duce copilul la club. Iar atunci încep să emită pretenţii. "Cum să dau 1000 de lei şi să nu joace al meu? Bă, să îl bagi!". Degeaba i se explică părintelui că poate sunt alţii mai buni, mai talentaţi, mai bine pregătiţi. Dacă părintele plăteşte, părintele vrea să îşi vadă odrasla în ghete, nu pe bancă.
Adrian Mutu spunea şi el că, în perioada junioratului, tatăl său îl critica constant după meciuri, astfel că a ajuns să îi spună antrenorului că dacă tatăl său e în tribune, el refuză să joace. Credeţi că s-a schimbat ceva? Mutu a fost, sigur, un talent uriaş. Dar ce te faci cu cei pe care nu îi ajută nici psihicul, nici picioarele?
Înainte să ne întrebăm de ce copiii nu sunt atraşi de sport, ar trebui, poate, să ne întrebăm dacă sportul îi va ajuta la ceva. Dacă îi transformă doar în tineri frustraţi, violenţi, degrabă săritori la bătaie, are rost să îi ducem la sport? Sau mai bine îi lăsăm să îşi exploreze singuri alte pasiuni, poate mai pregnante? Nu de alta, dar există şi posibilitatea ca singurul motiv pentru care mulţi copii fac sport să fie doar dorinţa părinţilor de a nu-i vedea la Play Station sau Xbox.
*acest articol reprezintă o opinie
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
