Când distrugerea creativă devine artă economică. Analiza lui Mircea Coșea

Autor: Mircea Coșea

Acest trio întruchipează însăși spiritul progresului modern, fondat pe încrederea în creativitatea umană. Inovația constantă din ultimele două secole a pus bazele prosperității de care se bucură societățile noastre astăzi.

Philippe Aghion (francez), profesor la Collège de France, INSEAD și London School of Economics, și Peter Howitt (canadian), de la Universitatea Brown din Statele Unite, au formalizat teoria distrugerii creative, dragă lui Joseph Schumpeter. Modelul lor descrie o economie în mișcare perpetuă, în care fiecare inovație înlocuiește tehnologiile învechite. Acest proces generează conflicte, unele companii dispărând, dar rămâne motorul esențial al prosperității, bazat pe concurență și flexibilitate instituționalăJoel Mokyr (american-israelian), istoric economic la Universitatea

Northwestern din Statele Unite a demonstrat, prin cercetările sale istorice asupra creșterii, că nu este suficient ca o invenție să funcționeze: trebuie să îi înțelegem principiile pentru a accelera răspândirea cunoștințelor și a stimula inovația, un mecanism care nu exista înainte de Revoluția Industrială. Mokyr subliniază, de asemenea, importanța unei culturi deschise ideilor noi și a unui mediu în care este încurajată punerea întrebărilor. Fără această libertate intelectuală, descoperirile rămân izolate.

„Munca laureaților demonstrează că creșterea economică nu poate fi considerată de la sine înțeleasă. Trebuie să păstrăm mecanismele distrugerii creative, altfel riscăm să cădem înapoi în stagnare”, subliniază John Hassler, președintele comitetului premiului. Astăzi, munca laureaților capătă o dimensiune aparte în contextul noilor tehnologii, în special al inteligenței artificiale.