EXCLUSIV Analfabetismul funcțional pornește de acasă. Herjeu: „Nivelul cu care un copil intră în școală este deja foarte scăzut”

Autor: Alexandra Curtache

Analfabetismul funcțional afectează peste 40% dintre elevii români, conform testelor internaționale, însă soluțiile par blocate între o programă școlară supraîncărcată și o implicare tot mai scăzută a părinților.

În cadrul emisiunii „Părinți Prezenți”, jurnalistul Radu Herjeu și profesorul Petruț Rizea au analizat ruptura dintre volumul uriaș de informații și capacitatea reală de înțelegere a copiilor.

Rolul familiei în primii ani: „Primul lucru după ce mâncam, mama mă punea la lecții”

Radu Herjeu subliniază că rădăcina problemei nu se află exclusiv în sala de clasă, ci în lipsa aprofundării cunoștințelor acasă. Jurnalistul a rememorat rigoarea cu care a fost crescut, lucru care în prezent nu mai e așa, deoarece părinții sunt adesea copleșiți de epuizare sau de necesitatea de a avea două joburi.

„Eu, din exterior, că nu sunt profesor, cred că o problemă mare vine din familie, unde copilul nu este pus să lucreze suplimentar sau nici măcar ce-a făcut la școală. Lucrurile nu se pot deprinde și înțelege și asimila instant în oră. Ele trebuie aprofundate acasă prin exerciții suplimentare, prin citit suplimentar și așa mai departe. Primul lucru după ce mâncam, mama mă punea la lecții. Și mama mă asculta și se uita ce ore am mâine. Ai istorie, ai asta, asta. Ce ai la istorie? Nimic. Scoate cartea. Ce ți-a predat ultima oară? Păi mi-a predat Mihai Viteazu. Cum adică n-ai nimic? Mai citești o dată lecția cu Mihai Viteazu. Mulți ani după aceea mi-a spus mama: Îți dai seama că eu nu înțelegeam nimic din matematică, mai ales când ai început să faci mai grele. Nu știam dacă e bun corect sau nu. Dar eram foarte drastică și îmi dădeam seama după reacția ta dacă știi ce-ai făcut sau nu știi ce-ai făcut. 

Asta a început să lipsească foarte mult. Părinții ori din dezinteres, ori pur și simplu nu mai fac față programului pentru că poate au două locuri de muncă pentru a supraviețui, vin obosiți și poate chiar nu mai au resurse și pentru asta. Ăsta cred că este un motiv”, punctează acesta.

Clasele suprapopulate și „cercul vicios” din gimnaziu

O altă cauză identificată este decalajul imens cu care copiii încep școala. Cu un vocabular redus și fără exercițiul lecturii de acasă, mulți elevi devin victimele unui sistem care nu îi poate recupera.

„Al doilea motiv este că acest analfabetismul funcțional nu poate fi imputat doar școlii. Copiii ăștia vin la șapte ani la școală. În generațiile mele mulți la șapte ani deja știau să citească. Dar chiar și dacă nu știau să citească, până la șapte ani ni se citeau povești. Aveam discuri cu povești, aveam filme cu povești. Mama îmi explica ce înseamnă un cuvânt, ce înseamnă altul, ce a vrut să spună personajul și așa mai departe. Eu înțelegeam ce se întâmplă în poveste. Nu trebuia să mă duc la școală să-mi explice profesorul cum să înțeleg ce se întâmplă în povestea respectivă sau în textul respectiv.

Cred că, din păcate, nivelul cu care un copil intră în școală este deja atât de scăzut, încât un învățător care are marea responsabilitate în primii cinci ani, nu poate să-i ridice pe toți 30 câți a decis Daniel David să fie într-o clasă, nu poate să-i ridice pe toți astfel încât la sfârșitul clasei a IV-a să-i predea ciclului gimnazial neanalfabeți funcțional. Iar de aici e un cerc vicios. Și în momentul în care pornești de foarte jos și într-a V pornești mult mai de jos decât ar trebui, evident că ajungi la liceu și citești 10 cuvinte și nu știi ce reprezintă”, avertizează jurnalistul Radu Herjeu.

Reforma programei: Elevul nu trebuie transformat într-un „sac de informații”

Din perspectiva cadrului didactic, Petruț Rizea consideră că principala barieră în calea înțelegerii este cantitatea sufocantă de conținut care nu lasă loc pentru esențial. Profesorul trage un semnal de alarmă asupra eșecului unor încercări de reformă, precum cea de la Limba și literatura română, și pledează pentru o actualizare a textelor studiate.

„Cred că din punctul meu de vedere, ca profesor, ruptura apare atunci când conținuturile sunt prea multe, nu se extrage esențialul din ceea ce e important să rețină elevul, atât la nivel de abilitate, competență și așa mai departe, informații pe care trebuie să le rețină. Programele sunt foarte încărcate, așa sunt de ani de zile. Nu se face nicio modificare. S-a încercat programa de la Limba și literatura română și am văzut ce dezastru a ieșit. Timpurile s-au schimbat, copiii au nevoie de cărți, de opere, adecvate cu contextului actual, din care să extragă nu doar informații și să consolideze baza memoriei, ci să extragă și învățăminte, lucruri legate de viață, de dezvoltarea actuală a societății, de problemele actuale ale societății”, explică profesorul.

Modernizarea educației nu înseamnă doar „opționale peste opționale”, ci adaptarea materiei astfel încât elevul să poată face conexiuni logice cu realitatea în care trăiește.

„Cred că din punctul ăsta de vedere, la nivel de programă, trebuie să facem modificare la nivel de programă și de conținut și să lăsăm elevul să-și aleagă direcția pe care și-o dorește din punct de vedere al disciplinelor. Bine, normal, cultura generală e foarte importantă și cred că ar trebui să știm câte ceva, câte puțin din fiecare, dar nu la modul acela în care să-l încărcăm și să-l transformăm într-un sac de informații. Eu am fost generația aceasta, bine, nu mi-a prins rău, dar nici foarte bine nu mi-a prins, că poate mi-aș fi dorit să fac și alte lucruri sau să mă concentrez pe ce era mai important pentru mine. Deci, cred că aici trebuie să lucrăm la echilibru, cantitate vs. calitate”, încheie Petruț Rizea.