"In 2012 CEDO solicita statului roman (Iacov Stanciu vs. Romania) remedierea supraaglomerarii penitenciarelor si a conditiilor de detentie. In anii urmatori plangerile aflate in atentia Curtii au crescut pana la 3200 de dosare. CEDO a cerut Romaniei sa adopte masuri rapide pentru a rezolva problema, insa nu ne-a impus ce tip de masuri sa luam si nici nu a mentionat vreodata care ar fi cuantumul sanctiunii financiare.
Varianta legii recursului compensatoriu Ciolos-Pruna
Ministrul Pruna avansa in 2016 o amenda de 80 de milioane de euro/an ca sanctiune in cazul in care Romania nu ar fi luat masuri. In avansarea sumei de 80 de milioane de euro, doamna Pruna a folosit date din cazul Torregiani vs Italia, unde autoritatile italiene au compensat ziua de detentie cu 8 euro/zi, dar exclusiv pentru cei care fuseserea liberati deja…Avand in vedere totalul celor 28.000 de detinuti din penitenciare in acel moment, presupunand ca pentru nici unul dintre acestia nu s-ar fi respectat normele europene si folosind aceeasi compensatie financiara ca si Italia,intr-adevar s-ar fi ajuns la aceasta suma, dar nici una dintre premisele luate in calcul nu era rezonabila. Cert este ca sub spectrul sanctiunilor de la CEDO, Guvernul Ciolos adopta legea recursului compensatoriu, cu un impact de 1700 de eliberari, respectiv 6% din total condamnati.
Varianta legii propusa de guvernul Ciolos, conform expunerii de motive, “depaseste limitele unui remediu compensatoriu” pentru ca functioneaza “din oficiu”, “dincolo de limitele impuse de CEDO”. Adica, altfel spus, se aplica automat tuturor detinutilor fara sa distinga. Expunerea de motive nu a avut la baza un studiu de impact, nici macar o analiza comparativa, ci doar cateva exemple de tari care au adoptat masuri similare. Nu se iau in calcul riscurile unei asemenea masuri, pregatirea preliminara a institutiilor care asigura ordinea publica pentru a tine sub control recidiva. Nici un un membru al guvernelor Ciolos si Grindeanu nu a anticipat previzibilele consecinte, desi se cunostea faptul ca 60% din totalul de 27.250 detinuti aflati in penitenciarele romanesti la 30.01.2017 (dintre care 6394 erau condamnati pentru crima si 2194 pentru infractiuni sexuale) erau recidivisti, conform datelor Administratiei Nationale a Penitenciarelor.
In cazul Italiei, invocat de ministrul Pruna, cand a fost vorba de cuantumul sanctiunii, s-a aplicat un mix de masuri dar diferentiat. Pentru marea masa a condamnatilor, circa 12.000, s-a dispus continuarea pedepsei la domiciliu. Doar 1700 au fost eliberati anticipat. Cazul Italiei este relevant si pentru ca trage un semnal de alarma in privinta recidivei, care reprezenta aproximativ 50% din total liberari chiar dupa gratieri succesive si s-a mentinut inclusiv dupa aplicarea recursului. Expunerea de motive nu precizeaza de ce guvernele conduse de Ciolos sau Grindeanu au preferat sa mearga “dincolo de limitele impuse de CEDO”, constatand doar “avantajele” unui “demers administrativ, organizat si unic”. Prioritatea ministrului Pruna a fost implementarea facila si rapida, nu efectul legii.
Transformarea legii în grațiere
In Parlament legea este in esenta transformata intr-o gratiere. Desi modificarile din Senat au fost minimale, spatiul aferent fiecarui detinut a fost marit de la 3mp la 4 mp/camera de detentie, in conditiile cerute de CEDO. La Camera Deputatilor au fost adoptate 58 de amendamente suplimentare, care au transformat fundamental legea. Au fost adaugate criterii legate de accesul la aer liber, acces la lumina naturala (ventilatie), temperatura adecvata, norme sanitare, etc, toate aceste erau conforme cerintelor CEDO. Schimbarea esentiala a fost modificarea modului de calcul al spatiului. Cerinta CEDO se referea la camera de detentie. Majoritatea PSD-ALDE a schimbat in Comisia Juridica raportarea de la camera de detentie la cladire, lucru care a condus la aplicarea recursului in toate toate penitenciarele romanesti, ceea ce a marit exponential numarul celor eliberati. Nota bene, Curtea Europeana a Drepturilor Omului nu a conditionat sub nici o forma o procedura de eliberare “de-a valma” si nici o raportare a spatiului necesar unui condamnat la cladire, ci la camera de detentie.
Aceste conditii cumulate au generat eliberarea neindividualizata a 13267 de condamnati in bloc, adica 50% din totalul condamnatilor aflati in penitenciare, in loc de 1700, respectiv 6% cum era prevazut in varianta initiala a legii.
Cum s-a ajuns la aceasta situatie?
Nu cred ca a fost vorba de rea vointa ci doar de superficialitate sau neprofesionalism.
Este abrogarea solutia de viitor pentru legea recursului compensatoriu? Nu. Abrogarea legii ne-ar readuce in situatia initiala.
Solutia in cazul legii recursului compensatoriu este readucerea legii in limitele CEDO.
In primul rand trebuie inlocuita procedura “din oficiu” cu una individualizata, care sa aiba la baza analiza temeinica a fiecarui caz in parte. In al doilea rand criteriul de spatiu trebuie raportat la camera de detentie, nu la cladire. S-a pus foarte mare accent in dezbaterea publica pe dublarea numarului de zile acordate prin recurs de la 3 (cum era la Senat) la 6 (in Camera), dar din punctul meu de vedere acesta nu este primordial. Italia a acordat 10 zile prin recurs. Importante sunt criteriile pe baza carora se acorda recursul. La fel de importanta este excluderea criminalilor, talharilor si violatorilor de la acordarea recursului. Acestora, in mod normal nu mai trebuie sa le acordam despagubiri pentru ca in urma eliberarilor respectam criteriul de 4mp/detinut.
Abrogarea legii nu este o soluție
Abrogarea sau imbunatatirea legii in vigoare nu ne apara de condamnatii violenti deja eliberati, Siguranta cetateanului este exclusiv sarcina Guvernului, care trebuie sa ia urgent masuri in acest sens. Pentru a preintampina recidiva Ministerul de Interne trebuie sa prezinte un plan de actiune pentru intarirea ordinii publice, iar Ministerul Justitiei trebuie sa adopte urgent un plan de consolidare a serviciului de probatiune, insarcinat cu supravegherea inculpatilor eliberati conditionat. Doar 500 de consilieri de probatiune nu au cum fizic sa supravegheze eficient cateva zeci de mii de infractori liberati conditionat. PNL a propus inca din 2017 angajarea a 5000 de inspectori de probatiune. Tot sarcina Guvernului este constructia sau modernizarea locurilor de cazare din penitenciare, cerinta de baza a CEDO. Problema principala cand vine vorba de constructia penitenciarelor, cea financiara, de alocare de resurse (in conditiile in care mii de scoli au toaletele in curte) este una falsa, daca urmarim platile catre CEDO si cheltuirea fondurilor in anii trecuti. 500 de decizii CEDO au insemnat plata de catre statul roman a peste 3 milioane de euro sub forma de amenzi. Dar numai in 2017 PSD a redus bugetul pentru penitenciare cu 30 de milioane de euro. Fie ca vrem sau nu, daca nu investim in penitenciare (modernizare sau constructie), platim amenzi. Asadar investitia nu e o optiune, ci o necesitate. Si nu este nici macar nevoie sa folsim bani de la bugetul de stat. Avem optiunea parteneriatului public-privat sau a managementului privat, care s-au dovedit atat in SUA cat si in Franta un compromis rezonabil. Astfel costurile de administrare ale penitenciarelor au scazut cu 25% si conditiile s-au imbunatatit. Putem stabili prin contractul cu operatorul privat, din start, ca toate conditiile CEDO sa fie respectate. Pentru o asemenea decizie este nevoie de vointa si asumare politica, nu doar sa incercam fara o analiza aprofundata inainte sa evitam o sanctiune financiara de moment ci sa rezolvam o problema pe termen lung.
Singura măsură: reinserția socială
Ar trebui o data pentru totdeauna sa punem punct speculatiilor politice si sa discutam serios o serie de masuri legislative pentru reinsertia sociala a condamnatilor, intarirea sistemului de probatiune, acordarea de cai suplimentare de atac pentru detinuti care reclama tratamente degradante, sa urmarim serios actualul program de investitii de la Ministerul Justitiei si sa respectam angajamentele asumate fata de CEDO. Daca nu vom face aceste lucruri, desi am liberat jumatate din populatia din penitenciare, vom ajunge in maxim doi ani in situatia initiala, dar atunci nu vom mai beneficia de clementa CEDO si vom fi in situatia de a avea raufacatori periculosi in libertate si vom fi si sanctionati financiar”, a spus Alexandru Nazare.
VEZI ȘI:
Încă o lovitură pentru Lazăr. Toader: ”O nouă direcție independentă”
Recurs compensatoriu. Orban, mutare de ultimă oră
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
