Medicul Cristian Grasu (de la SABI), contactat de DC News, a explicat ce s-a întâmplat la câteva minute după tragedia de la Clubul Colectiv.
DC News: Un supraviețuitor spune că nimeni nu a știut ce să facă, haosul între pompieri, SMURD și salvări fiind mai mare decât în rândul oamenilor care au reușit să iasă la timp. Ce s-a întâmplat, de fapt, vineri seară?
Cristian Grasu: Când ai 200 de răniți, în primele cinci minute este normal să fie haos un timp, dar nu a fost haos în sensul că lumea nu a știut ce să facă. Mobilizarea de forțe se face treptat. Nu avem 100 de ambulanțe care așteaptă să se întâmple ceva. Nu are nimeni în lumea asta. Eu am discutat cu mai mulți medici din Franța și mi-au zis că cel mai grav accident pe care l-au văzut a fost cu 16 răniți grav. Noi am avut 50 de răniți grav. Discutăm despre o situație absolut extraordinară. Gândiți-vă că în primele 20 de minute, la Clubul Colectiv, pe lângă mașinile de pompieri, au ajuns încă 20 de Ambulanțe. Nici nu aveau loc. Mobilizarea a fost foare rapidă, doar că era normal să fie haos. Erau oameni răniți care urlau, care alergau. Înainte de a-i urca în Ambulanță, trebuie să le faci triaj: unii sunt mai grav, alții sunt mai bine, fiecare trebuie să aibă o destinație. Acolo s-a muncit în condiții infernale, dar s-a muncit bine, credeți-mă!
DC News: Suntem pregătiți și în cazul unei catrastrofe de amploare cum ar fi un cutremur?
Cristian Grasu: Niciodată nu suntem pregătiți suficient. Evident că suntem pregătiți să răspundem, dar depinde de amploare. Dacă vorbim de pregătire, există planuri clar scrise. Cum să nu fim pregătiți? Asta înseamnă să fii pregătit: să ai un plan, să ai resurse materiale și resurse umane. Există planuri pentru toate, dar în ce măsură suntem pregătiți? Dacă pică 30 de blocuri de 10 etaje și avem 3.000 de victime nu vom fi pregătiți. Durează până rezolvi această problemă. Nu poți să rezolvi totul în primele cinci minute.
DC News: Un supraviețuitor a spus așa: 'Cineva m-a rugat să cărăm o fată până în curtea mare. Încă niciun pompier, nicio salvare. Apăruseră doi polițiști, li se striga "Unde sunt pompierii?". Se auzeau sirene, cineva striga "s-au rătăcit pe drum!" (nu știu dacă asta e un adevăr)'. Așadar, vă întreb: salvările s-au rătăcit pe drum și au fost copleșite de situație?
Cristian Grasu: Nicio Salvare nu s-a rătăcit pe drum, doar că accesul fiind foarte greu, după ce au ajuns primele patru, nu prea mai era loc. Fiind vorba de un loc care mai avea o altă ieșire, pe altă parte, unele salvări au fost direcționate și către partea aceea, iar echipajele au venit pe jos să intervină. Încă o dată spun: la un eveniment dramatic atât de mare, nu poți să rezolvi totul în 10 minute. Nu se poate fizic. Medicii din Franța mi-au spus că nu au văzut așa ceva niciodată. Unul dintre ei, care era mai în vârstă, și-a adus aminte că, acum 35 de ani, au avut și ei un accident asemănător, dar erau doar 40 de victime grave. Gândiți-vă câte victime au fost la noi. Partea proastă a fost că la Clubul Colectiv mulți erau blocați în ușă.
DC News: Când a venit prima mașină de Salvare?
Cristian Grasu: Prima mașină de Salvare a fost acolo în aproximativ șapte minute. În minutul următor, au mai venit altele și tot așa. Forțele de intervenție profesioniste au venit foarte repede. Fiecare viață este importantă, fiecare om vede problema lui drept cea mai gravă, dar nu poți să răspunzi la peste 150 de răniți în 10 minute. Acolo au fost peste 56 de Ambulanțe. Era o coloană. Mobilizarea a fost foarte rapidă, dar dimensiunea dramei a fost atât de mare încât a depășit capacitățile sistemului. Este logic să fie așa. Nimeni nu poate să țină în picioare permanent, gata pregătit un sistem care să răspundă la așa ceva. Niciun stat nu poate să facă acest lucru. V-am vorbit deja de medicii din Franța. Puteți să vă interesați și în Germania, Anglia, America, unde vreți. Gândiți-vă că la Turnurile Gemene, a fost nevoie de șase ore pentru ca 3000 de pompierii să ajungă. Vorbim de New York.
Noi la Ambulanță avem dovezi fizice. Orele de sosire sunt date de un computer, nu sunt date de o persoană. În momentul în care echipajul ajunge la fața locului spune: am ajuns, iar computerul înregistrează ora la care a rostit aceste discuții. Totul este înregistrat și se va face proba în cursul anchetei. Lucrurile sunt interpretabile în funcție de poziția în care te afli și de modul în care percepi situația. Normal că secundele trec greu pentru oamenii arși sau când știi că omul tău drag se află acolo, într-o situație dificilă.
DC News: Medicii au venit să ajute, deși erau în timpul liber...
Cristian Grasu: Da, gândiți-vă numai la acest lucru. Au venit sute de doctori pentru că, altfel, toți oamenii de la Club Colectiv ar fi murit. Întotdeauna trebuie să luați în considerare dimensiunea tragediei, care a fost uriașă, uriașă la Club Colectiv!
VEZI ȘI: Dezastrul de la Clubul Colectiv putea fi evitat. Dezvăluirile unui cascador-EXCLUSIV
Iată câteva pasaje din scrisoarea supraviețuitorului:
"Va scriu pentru ca am reusit sa ies la timp din Colectiv si am vazut toate operatiunile smurdului, pompierilor, salvarii, jadarmilor si politistilor. De-asta am convingerea ca intr-o situatie de amploare (un cutremur de peste 7 grade, sa zicem), vor pieri incredibil de multi bucuresteni. Daca veti actiona ca acum, la un an dupa ce n-ati reusit sa gasiti supravietuitorii accidentului din Apuseni, pe cei din lacul Siutghiol, singura sansa este sa plecam toti, absolut toti din tara asta. Sa ramaneti singuri, sa va plimbati in liniste printre mormanele de moloz si polistiren din ruinele Bucurestiului.
Citesc peste tot despre mobilizarea exemplara a fortelor de interventie si-mi vine sa urlu: care mobilizare? nimeni nu a stiut ce sa faca, haosul intre pompieri, smurd si salvari a fost mai mare decat in randul oamenilor care au reusit sa iasa la timp. Cei mai multi dintre supravietuitori au fost scosi de cei iesiti in prima linie, nu de pompieri.
(...)
Mai jos descriu ce s-a intamplat pas cu pas in seara de vineri cu noi si cu voi. Hotarati singuri daca v-ati mobilizat exemplar.
In club nebunia a inceput exact asa cum a declarat toata lumea: focul s-a intins de la o flacara de cativa centimetri si a urcat la tavan in cateva secunde. In primul moment parea ceva minor, vocalul trupei a cerut un extinctor. A aparut imediat un bodyguard cu un tub de dimensiunea stingatoarelor de masina. A imprastiat un fel de spuma de ras intr-un jet penibil care nici macar n-a ajuns pana la flacara. S-a lasat pagubas in urmatoarea secunda, noi am inceput sa cautam iesirea. Desi eram relativ aproape, surpriza: usile erau deja blocate de oameni, eu reactionasem lent. Spatiul de intrare in club este un vagon de santier, metalic, pe laterala caruia este decupata usa dubla de pvc/termopan. Doar una dintre usi era deschisa, insa a doua a cedat repede. Am reusit sa ies chiar cand valul de fum negru, fierbinte, s-a repezit spre noi. Din spate s-a auzit un bubuit, cineva a strigat "o sa explodeze, fugiti!". Eram deja afara. Trei dintre prietenii mei, si ei. M-am indreptat spre curtea mare sunand la 112 (ora 22:33). De data asta surpriza buna: stiau deja, pompierii sunt pe drum. Mi-am cautat din priviri prietenii.
[citeste si]
Am inceput sa trag si eu de maini. "Ne rupeti picioarele, nu mai trageti". Oamenii erau cazuti in multe straturi, cu picioarele prinse jos. Cu greu reuseam sa extragem cate unul si-l puneam cativa metri in spate. In curand spatiul s-a umplut, am inceput sa-i punem in laterala. Cineva m-a rugat sa caram o fata pana in curtea mare. Inca niciun pompier, nicio salvare. Aparusera doi politisti, li se striga "unde sunt pompierii". Se auzeau sirene, cineva striga "s-au ratacit pe drum!" (nu stiu daca asta e un adevar, multi au spus asa – e complicata intrarea in clubul asta). I-am rugat pe cei 2 politisti sa puna mana sa ajute oameni: noi nu avem voie, pompierii fac asta.
(...)
Dupa inca un drum in curtea mare a aparut masina de pompieri si in curand 2 salvari. Cativa au inceput sa intinda furtune. Salvarile au fost imediat coplesite, sa vina multe, sa vina mai multe. Nu veneau, accesul e dificil. Sa-i ducem in strada, a strigat cineva inspirat si operatiunea a inceput instantaneu. Mutau oameni din curtea mica in rondul de la Maternitatea Bucur. Acolo erau deja cateva salvari si smurd. Toti insa au ramas acolo, blocati si nauciti, nestiind cum sa procedeze – accesul e dificil. N-a iesit nici macar o targa din smurd sa alerge spre intrarea clubului atunci, nici una. Toti din masinile astea se-nvarteau panicati asteptand ordinele haotice. Noroc ca oamenii aduceau in viteza raniti si salvarile au inceput sa-i preia.
Aici ar trebui sa fac o pauza de 100 de ani. Cati oameni or fi murit pana sa vina ceilalti pompieri cu alte butelii?
La al doilea drum in strada caram un tip corpolent impreuna cu alti 2. L-am pus langa roata din spate a unui smurd si am fugit inapoi. Cativa jandarmi au blocat gangul, cred ca ceilalti 2 au trecut printre ei, eu nu. S-a facut cordon, a inceput mobilizarea. M-am intors langa smurd, un pompier ii facea masaj cardiac tipului corpolent si chel. "Ai nevoie de ceva? Un balon, ar trebui un balon". Urmatoarea salvare era la 2 metri, am cerut un balon. A venit o asistenta/medic repede si l-a schimbat. Avea parul castaniu prins intr-o coada lunga, actiona rapid si exact. E salvat, mi-am spus.
Incepusera sa vina foarte multe ambulante, jandarmii faceau perimetru incercand sa scoata privitorii din strada, se umpluse de televiziuni. Trecuse peste jumatate de ora. Inauntru nu stiu daca mai traia cineva. "Probabil nu era nimic de facut, s-a intamplat atat de repede totul incat nu avea nimeni ce sa faca." Asta spun multi oameni care au fost acolo. (Sursa scrisorii Revista Blogurilor).
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
