Un fenomen tot mai frecvent ridică semne de întrebare în România, după ce cazurile în care copii cad de la etaj apar la intervale alarmant de scurte.
Un copil și-a pierdut viața, luni, după ce a căzut de la etajul patru al unui bloc din municipiul Pitești. Incidentul s-a petrecut în cartierul Nord, conform informațiilor furnizate de reprezentanții Inspectoratului pentru Situații de Urgență Argeș.
La sosirea echipajelor de intervenție, minorul era în stare de inconștiență, iar salvatorii au început imediat manevrele de resuscitare. Din păcate, acestea nu au avut rezultat. "Din nefericire, în ciuda eforturilor depuse de personalul medical şi cadrele ISU, victima nu a răspuns manevrelor de resuscitare, fiind declarată decedată", au transmis reprezentanţii ISU Argeş.
DC News a discutat în exclusivitate cu psihologul Radu Leca despre acest fenomen îngrijorător, care pare să se repete tot mai des: aproape la fiecare două săptămâni sunt raportate unul sau chiar două cazuri de copii care cad de la etaj. Specialistul a explicat că astfel de tragedii nu apar brusc, ci au în spate o vulnerabilitate emoțională profundă și o curiozitate naturală a copilului, amplificată de lipsa conectării reale cu mediul înconjurător. În opinia sa, părinții ar trebui să fie atenți la semnale aparent mici. Intervenția trebuie să fie timpurie, prin comunicare, implicare activă în viața copilului și, la nevoie, apelarea la un specialist, înainte ca aceste impulsuri să se transforme în comportamente periculoase.
"Din punct de vedere psiho-emoțional, copilul are nevoie să se conecteze cu realitatea. E o realitate la care nu are acces, din cauză că peretele nu-i permite să o vadă, iar ea se află după geam. Geamul reprezintă oglinda cu exteriorul. Exteriorul este încântător, atâta timp cât subiectul minor nu stă ore întregi cu ochii în device-uri precum telefon mobil, laptop, tabletă etc. Dorința copilului de a evada din închisoarea pe care părintele o creează este foarte mare. Majoritatea accidentelor de acest tip care se petrec la nivelul teritorial al României au legătură cu dorința exacerbată de explorare a perimetrului din afara închisorii. Respectiv, subiectul minor se agață cu mânuțele de pervaz, se folosește de înțelegerea și de puterea lui de a deschide geamul și își dorește foarte tare să simtă ce se vede. Vrea să simtă, subliniez acest lucru, ce anume este geamul și lumea din spatele lui. Odată cu această dorință, care o perioadă de timp rămâne neîmplinită, subiectul, înainte de a ajunge la întâmplarea tragică ce ajunge să-i curme viața, are vise ce au legătură cu ideea de zbor. Este, oricum, una dintre temele mari din visele omului.
În multe ocazii am observat, mai ales atunci când părinții au fost atenți și au adus copiii la cabinet să discute cu mine despre dorința lor de a se urca cu piciorușele pe pervaz și de a deschide cu mânuțele fereastra grea, de ce își doresc să facă acest lucru. O mare parte dintre ei au punctat acest vis al zborului. Copiii, pentru că sunt ținuți în afara realității și departe de ea, departe de parcuri, de bicicletă, de trotinetă, de role, de joacă, ajung să viseze cum zboară din închisoarea creată de părinți. Visul în sine, practic, se îndeplinește. Subiectul îl simte cu fiecare neuron pe care îl are. Subiectul, când plonjează în gol, nu înțelege exact ce se întâmplă, el doar își dorește să fie liber. Această libertate, de care vorbesc mulți copii cu care am avut ocazia să discut, are legătură cu neimplicarea părinților în programul lor oficial, nu cel comunicat oficial. Sunt diferențe mari. Programul oficial are legătură cu ce se întâmplă în mod concret în interiorul relației tutore-minor, iar cel care este comunicat oficial este doar o imagine pe care tutorele încearcă să o aibă, dar ea este una mincinoasă.
Prin neimplicarea părinților în educația și programul minorilor, aceste accidente vor deveni din ce în ce mai frecvente la nivel național. Din secunda în care părintele vede că s-a umblat la geam, respectiv știe foarte clar că a închis geamul până jos și mânerul este modificat, atunci, imediat, în camera unde a intervenit schimbarea trebuie instalată o cameră de luat vederi, mică. Ea trebuie să fie conectată permanent și se activează la prezența minorului în cameră. Având dovada că minorul încearcă să scape inconștient din închisoare și că se urcă pe marginea geamului, din momentul în care acele imagini devin clare și valide pe ecranul tutorelui, acesta trebuie să meargă cu cel mic la un psiholog, la un cabinet de psihoterapie, sau să cheme un psiholog să discute cu el. Altfel, lucrurile devin periculoase pentru minor și absolut traumatizante pentru părintele care își pierde copilul în acest fel", a explicat Radu Leca.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News