€ 5.0920 →
|
$ 4.3641 →
|
Sursa foto: Agerpres
Când Trump visa la Premiul Nobel pentru Pace, un vietnamez îl refuzase deja. Și avea motive întemeiate.
Donald Trump și-a dorit Premiul Nobel pentru Pace, dar de-a lungul vremii au fost tot felul de controverse.
Doar o singură persoană a refuzat să-l primească. Vorbim despre politicianul vietnamez Le Duc Tho, în anul 1973.
În ianuarie acelui an, după mai bine de 15 ani de război civil sângeros în Vietnam și patru ani de negocieri, Le Duc Tho și secretarul de stat american Henry Kissinger au reușit ceea ce părea de neconceput la acel moment. Ne referim la semnarea unui armistițiu. Acesta urma să pună capăt intervenției Statelor Unite în conflict și să „restaureze pacea în Vietnam”.
Dar, în octombrie, luna în care s-a anunțat că Kissinger și Tho vor împărți premiul, conflictul continua să facă ravagii în tot sud-estul Asiei, iar încrederea dintre părți se prăbușise complet.
„Pacea nu s-a instaurat cu adevărat în Vietnamul de Sud”, a declarat Tho ca răspuns la decernare. „În aceste condiții, îmi este imposibil să accept Premiul Nobel pentru Pace din 1973, cu care m-a onorat comitetul”, a mai zis el.
Prin această declarație, Le Duc Tho a devenit prima și până în prezent singura persoană care a refuzat Premiul Nobel pentru Pace.
Pentru mulți istorici, începutul anului 1968 a reprezentat un punct de cotitură privind războiul din Vietnam. Anul a debutat cu o ofensivă masivă lansată de forțele comuniste nord-vietnameze, împreună cu gherilele Viet Cong, pe mare parte din teritoriul Vietnamului de Sud, aliat SUA.
Operațiunea a reprezentat o lovitură decisivă pentru președintele american Lyndon B. Johnson. Deși Johnson crescuse numărul soldaților americani din 20.000 în 1963 la peste o jumătate de milion în 1968, conflictul părea să-i scape complet de sub control.
Nemulțumirea publică tot mai mare față de război i-a deschis calea candidatului republican Richard Nixon, care a promis că va pune capăt conflictului și, implicit, prezenței militare americane în Vietnam.
După ce a câștigat alegerile, Nixon l-a însărcinat pe consilierul său pentru securitate națională, Henry Kissinger, să poarte negocieri secrete cu guvernul comunist al Vietnamului de Nord, în paralel cu discuțiile oficiale de pace din Paris.
Omologul nord-vietnamez al lui Kissinger a fost Le Duc Tho. Negocierile secrete au început în august 1969 și, după aproape patru ani de discuții, s-a ajuns la un acord care includea schimbul de prizonieri de război, un armistițiu supravegheat la nivel internațional și retragera definitivă a trupelor americane din Vietnam.
Acordul a stârnit opoziția Guvernului Vietnamului de Sud și a reaprins neîncrederea dintre părți. Acest lucru a dus la noi lupte sângeroase și la extinderea ofensivei trupelor din nord în sud.
Când comitetul Nobel a anunțat, la 16 octombrie 1973, că atât Le Duc Tho, cât și Henry Kissinger vor fi laureații Premiului Nobel pentru Pace, războiul continua să se desfășoare în mari părți ale Vietnamului de Sud.
După ce au fost puse în aplicare planurile de retragere a forțelor militare americane din țară, trupele Vietnamului de Nord și-au continuat ofensiva spre sud.
Doi membri ai comitetului Nobel și-au dat demisia în semn de protest, iar presa a reacționat dur. Ziarul The New York Times, în editorialul său, a numit distincția „Premiul Nobel al Războiului”.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
