„Văd că încercăm să ne ferim de cuvântul „blackout”. M-am întrebat, citind agenda și tema propusă, dacă să respingem terminologia sau, dimpotrivă, să fim raționali și să înțelegem că trebuie mai multă responsabilitate în pregătirea populației pentru situații de urgență, iar riscul unui blackout trebuie inclus pe lista acestor situații. Așa cum există riscul (Doamne ferește) de cutremur sau de conflict militar. Aceste riscuri există.

Statul trebuie să pregătească populația pentru o intervenție nedorită de acest gen și nu ar trebui să ne fie teamă să vorbim despre astfel de acțiuni. Probabil că publicul nu are încă încredere deplină în instituții; de aceea, de multe ori, când apare în spațiul public o discuție despre o situație de urgență, se creează imediat așteptarea greșită că „se întâmplă ceva rău”. Noi, atât actorii privați cu responsabilități în sector, cât și instituțiile publice, trebuie să separăm temele și mesajele: să arătăm oamenilor că facem tot ce ține de noi, dar și că nu poți elimina complet riscul unei situații nedorite”, a zis Daniela Dărăban.

Precedentul din Spania și Portugalia

„Nu cred că în Spania sau Portugalia instituțiile nu au încercat să prevină ceea ce s-a întâmplat în primăvară. Și totuși s-a întâmplat. Așadar, astfel de situații pot apărea, indiferent cât de bine ne pregătim. Există un risc real. Trebuie să arătăm că ne pregătim, că înțelegem riscurile din sector, ce poate genera o astfel de situație și că acestea sunt adresate corespunzător.

Un blackout, dincolo de impactul direct asupra oamenilor, care depinde de cât de bine sunt pregătiți, produce efecte economice și sociale mult mai mari. Cazul Peninsulei Iberice poate fi o lecție: estimările publice indică pierderi de aproximativ 3,6 miliarde de euro, cu posibilitatea de a fi chiar mai mari. Adăugăm aici dimensiunea cibernetică: energia este o țintă predilectă pentru atacuri; costul mediu al unui incident cibernetic în sector este în jur de 5 milioane de dolari”, a zis Daniela Dărăban.

Mai există și costul izolării

„România trebuie să iasă din ideea că poate funcționa izolată. Vorbim, de pildă, despre interconectarea cu Austria. Dacă vrem să rezolvăm corect problema, trebuie s-o privim complet: nici România nu a bifat toate obligațiile de interconectare; poate nici Austria nu le-a îndeplinit ulterior. Din ce înțeleg, subiectul este tratat la nivelul Comisiei și Parlamentului European, cu intenția ca aceste proiecte să devină proiecte de interes comun, discuția fiind legată de împărțirea costurilor de finanțare.

Izolarea nu înseamnă doar interconexiuni. Înseamnă și felul în care conectăm optim sursele regenerabile. Câteva cifre din surse publice: în Germania, reducerea utilizării energiei regenerabile a costat peste 3 miliarde de euro într-un singur an - energie produsă pe care nu o poți folosi pentru că sistemul nu este optimizat s-o preia la momentul potrivit”, a zis Daniela Dărăban.

Daniela Dărăban a mai zis că Transelectrica intervine pentru a menține echilibrul producție–consum, iar ceea ce se produce într-o secundă trebuie consumat în aceeași secundă; sistemul de distribuție nu e baterie.

„Când apar abateri, intervin pene de curent sau probleme mai mari. Pentru a ține sistemul în echilibru, dispecerul oprește anumiți producători. Aceste costuri, potrivit datelor publice, au fost de circa 5,2 milioane de euro în 2022 și ar putea crește la 26 de milioane de euro în 2030, la nivel european. Din păcate, România nu are astfel de scenarii publice; totuși, doar pe baza cifrelor poți lua decizii corecte.

Mai vorbim și despre prețuri. În est, prețurile au fost mai mari; vara trecută, energia a ajuns la aproximativ 250 euro/MWh în orele de seară, din cauza capacităților de transport transfrontaliere insuficiente și a lipsei de flexibilitate.

Având toate acestea în vedere, România are nevoie de un plan asumat, transparent, cu cifre și termene. Chiar dacă unele discuții sunt incomode pentru anumiți jucători, trebuie purtate: există capacități care, pentru echilibrare, se opresc și sunt plătite ulterior; aceste costuri se regăsesc în facturi. Trebuie să vorbim mai transparent și mai responsabil”, a zis Daniela Dărăban.

Pentru a preveni vulnerabilitatea sistemului energetic și a proteja consumatorii România are nevoie urgentă de investiții consistente în distribuție – peste 1 miliard de euro anual. În prezent, cu doar 2,8 miliarde lei investiți în 2025, sistemul este subfinanțat.

„Fără asumarea acestor investiții, vom sfârși cu obiective pe hârtie și cu un sistem mai vulnerabil decât astăzi. Trebuie găsit un echilibru între costul tranziției, suportabilitatea prețului și modalități de finanțare, astfel încât consumatorul să suporte gradual această tranziție”, a spus Directorul Executiv Federația ACUE.

Daniela Dărăban a concluzionat: „Sistemul energetic trebuie privit ca o balanță extrem de sensibilă. România are nevoie de un plan clar, cu cifre reale și măsuri asumate, pentru a asigura producția în bandă, integrarea optimă a surselor regenerabile și a prosumatorilor, investiții suficiente în distribuție și transport.

Continuarea, aici: