Parteneriatul public-privat, de la modelul polonez la potențialul României. Gabriel Biriș explică importanța acestor proiecte pentru dezvoltarea țării

Autor: Iulia Horovei

Parteneriatul public-privat reprezintă, mai ales în actualul context economic, dar nu numai, un instrument prin intermediul căruia autoritățile publice - iar aici ne referim atât la cele centrale cât, mai ales, la autoritățile județene și locale - pot oferi cetățenilor servicii de calitate cu un efort financiar redus de la bugetul propriu și cu o contribuție importantă din partea sectorului privat.

Iar avantajele acestui tip de parteneriat sunt numeroase: pe de o parte, administrația locală are posibilitatea de a implementa, alături de un partener privat puternic, proiecte pe care altfel nu le-ar putea susține din fonduri proprii. În al doilea rând, partenerul privat vine cu expertiză atât locală, cât și internațională, lucru care nu face decât să ducă la îmbunătățirea calității serviciilor oferite. Iar în al treilea rând, vorbim despre economii la bugetul de stat și la cel local, precum și de bani care se întorc, prin taxe, impozite, salarii și așa mai departe, în beneficiul comunității.

Modelul polonez

Polonia este unul dintre statele Uniunii Europene care poate constitui un model de urmat în ceea ce privește parteneriatul public-privat. Într-un context marcat de o nevoie majoră de investiții publice și de presiuni asupra bugetelor statului, Polonia a adoptat o politică națională ambițioasă pentru dezvoltarea parteneriatelor public-private (PPP), văzute ca un instrument esențial pentru modernizarea infrastructurii și furnizarea de servicii publice de calitate.

Guvernul polonez recunoaște că, pentru a menține ritmul dezvoltării, până în 2030, este nevoie de investiții de peste 1.500 miliarde PLN în sectoare-cheie, precum transportul, mediul, locuințele sau infrastructura feroviară. În acest context, PPP-urile oferă oportunitatea atragerii de capital privat, expertiză managerială și soluții tehnologice inovatoare, cu impact pozitiv asupra eficienței și calității serviciilor publice.

Strategia națională a Poloniei în privința parteneriatelor public-private include măsuri precum: înființarea unei unități centrale de coordonare, elaborarea unui portofoliu național de proiecte PPP, sprijin consultativ pentru autoritățile publice, instruirea funcționarilor și promovarea unei abordări transparente și eficiente a riscurilor. De asemenea, sunt prevăzute instrumente de monitorizare și certificare a proiectelor, precum și dezvoltarea unei baze de date publice privind contractele PPP.

Guvernul polonez intenționează să crească ponderea investițiilor prin PPP la 5% din cheltuielile publice. Un element esențial al modelului polonez este focalizarea pe eficiență economică („value for money”), evaluând comparativ beneficiile PPP față de achiziția publică tradițională. De asemenea, sunt încurajate parteneriatele instituționale, în care autoritățile publice pot deveni acționari alături de sectorul privat.

Modelul polonez se conturează astfel ca o combinație între prudență instituțională și deschidere către inovație, în care PPP-urile sunt tratate nu ca o soluție de urgență, ci ca o alternativă strategică viabilă, menită să aducă valoare adăugată pe termen lung. În centrul acestei viziuni se află ideea unei cooperări echilibrate, în care riscurile sunt distribuite responsabil, iar interesul public rămâne prioritar.

Gabriel Biriș: „Acest instrument trebuie folosit mai mult”

Într-un interviu acordat DC News, Gabriel Biriș, avocat și expert în fiscalitate, a vorbit despre importanța extinderii implementării parteneriatelor public-private la nivel național, dar și de contextul actual și despre cadrul legislativ.

„Instrumentul acesta al PPP ar putea să fie folosit mai mult pentru dezvoltarea unor proiecte pentru care nu sunt bani publici, în așa fel încât, prin investiția făcută de un privat, și asigurarea recuperării investiției și o marjă de profit rezonabile să poată fi făcute”, a explicat Gabriel Biriș.

Potrivit cadrului legal, investitorul privat desemnat câștigător al procedurii de atribuire este obligat să înființeze o societate de proiect cu care se încheie contractul de parteneriat public-privat. Mecanismul este gândit să asigure claritate, separarea contabilității și eficiență în implementare. Totuși, dincolo de  aceste prevederi, ce obstacole fiscale sau administrative mai pot apărea în practică?

„Nu există nicio barieră fiscală, mai ales că legea spune clar că proiectele dezvoltate prin parteneriat public-privat se dezvoltă cu o companie de proiect care face doar asta. Deci chiar simplifică lucrurile la nivel de proiect, ca să nu se amestece contabilitățile între diverse proiecte și ale investitorului privat. Deci aici lucrurile sunt cât se poate de clare și nu e un impediment”, a spus acesta.

Deci nici legislativ nu e o problemă, nici fiscal?

„Nu, pentru că e reglementat de ordonanța asta din 2018, OUG 39, care a fost aprobată anul trecut prin lege și lucrurile par destul de bine reglate.

Probabil că ar trebui într-un fel centralizate aceste proiecte, adică făcute echipe de decidenți, așa, cu experiență și apoi, luând exemplele de bune practici, să extrapoleze pe plan național și pe baza unui proiect de succes să vii cu ghiduri care să le dea confortul decidenților locali să intre în astfel de proiecte”, a adăugat el.

Citește și: Guvernul pune taxă pe coletele externe! Cumpărăturile de pe Shein și Temu, principalele vizate