Îngropată cu un lacăt la gleznă și o seceră de fier așezată de-a lungul gâtului, „Zosia” nu trebuia să mai poată reveni printre cei vii. Descoperită într-un cimitir anonim din Pien, nordul Poloniei, această tânără femeie a fost una dintre multele persoane pe care comunitatea o considera un „vampir”.
Acum, o echipă de cercetători a reușit să reconstruiască chipul lui Zosia, vechi de 400 de ani, folosind metode moderne precum analiza ADN-ului, imprimarea 3D și modelarea cu argilă, dezvăluind povestea umană din spatele superstițiilor vremii.
„Este ironic, într-un fel”, a declarat arheologul suedez Oscar Nilsson. „Oamenii aceștia au făcut tot ce puteau ca să o împiedice să se întoarcă din morți... iar noi am făcut tot ce am putut pentru a o readuce la viață”.
Zosia, cum a fost numită de localnici, a fost găsită în 2022 de o echipă de arheologi de la Universitatea Nicolaus Copernicus din Torun. Se estimează că avea între 18 și 20 de ani la momentul morții. Analiza craniului sugerează că Zosia suferea de o afecțiune care provoca leșinuri, dureri de cap severe și, posibil, probleme de sănătate mintală, a explicat Nilsson.
Secera, lacătul și anumite tipuri de lemn găsite la locul înmormântării erau considerate pe atunci obiecte cu proprietăți magice, folosite pentru a proteja împotriva vampirilor, conform echipei de cercetători de la Nicolaus Copernicus.
Mormântul lui Zosia, numerotat cu nr. 75, a fost descoperit în cimitirul anonim din Pien, în apropiere de orașul Bydgoszcz. Printre celelalte rămășițe descoperite la sit, s-a aflat și un copil considerat „vampir”, îngropat cu fața în jos și lacătul prins la gleznă, o metodă destinată să împiedice „revenirea” acestuia printre cei vii.
Puține lucruri sunt cunoscute despre viața lui Zosia, însă cercetătorii cred că obiectele găsite la mormânt sugerează că provenea dintr-o familie înstărită — poate chiar din nobilime. Europa secolului al XVII-lea era devastată de războaie și conflicte, ceea ce a contribuit la o atmosferă de teamă, în care credința în creaturi supranaturale era larg răspândită, notează Nilsson.
Recrearea chipului lui Zosia a început prin imprimarea 3D a unei replici a craniului ei, peste care Nilsson a adăugat treptat straturi de plastilină modelate „mușchi cu mușchi” pentru a forma un chip realist. Folosindu-se de structura oaselor, precum și de informații despre sex, vârstă, etnie și greutate aproximativă, el a reușit să estimeze grosimea trăsăturilor feței.
„Este emoționant să vezi un chip care prinde viață după atâtea secole, mai ales când cunoști povestea acestei tinere”, spune Nilsson. Scopul său, a adăugat arheologul, a fost să o aducă pe Zosia „înapoi ca ființă umană, nu ca monstrul care a fost percepută”.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
de Val Vâlcu