Eu și tatăl meu (3): încrederea în ceilalți

DCNews Team / 21 apr 2017 / 08:11
Salveaza PDF Print Comentarii

Săptămâna aceasta se împlinește un an de când tatăl meu nu mai este printre noi. A rămas însă toată moștenirea valorică, toate ușile deschise spre viitor pe care le-a sădit în sufletul copiilor lui și în viața celor care l-au cunoscut Despre aceste lecții învățate vreau să vă vorbesc astăzi aducând în atenție o valoare extraordinară în care credea cu toată ființa lui, o valoare a părinților noștri pe care societatea modernă o lasă să se deterioreze zi de zi. Lecția învățată este despre încredere – dar nu doar despre încrederea în sine (la care am făcut referire și în alte articole), ci despre încrederea în oameni, despre încrederea în ceilalți, subliniază profesorul doctor Ion-Ovidiu Pânișoară, Director, Departamentul de Formare a Profesorilor, la Universitatea din București.

Pentru Streep (2014) încrederea reprezintă fundamentul tuturor conexiunilor umane – de la întâlniri întâmplătoare la prietenii și relații intime”. Mai bine spus, încrederea înseamnă baza pe care vom construi o relație cu cel de lângă noi; în lipsa acestei fundații orice relație tinde să se prăbușească mai devreme sau mai târziu.

[citeste si]

Ce ne facem însă cu societatea de astăzi care ne transmite prin toate canalele media și prin miturile și poveștile urbane că nu este bine să ai încredere în nimeni, că dacă ai încredere în cineva ești un candidat sigur la rănirea sentimentelor mai devreme sau mai târziu? Unii părinți cred că au învățat bine lecția lipsei de încredere: Emma Sargent (2011, p. 138) povestește o situație bună pentru o reflecție profundă. Un copil (George) era singur la părinți, își respecta tatăl din al cărui cuvânt nu ieșea; relația lor era importantă pentru amândoi. Într-o zi tatăl lui i-a spus să încerce să sară din capul scărilor pentru că el stă la baza acestora și îl va prinde dacă este ceva în neregulă. Copilul era temător pentru că, deși îi plăcea să sară, distanța era mai mare decât cea la care se simțea în siguranță. Totuși, îndemnat de tatăl său (și având încredere că el se află acolo și îl va feri de pericole) și-a făcut curaj și a sărit. Atunci tatăl s-a dat la o parte și l-a lăsat să aterizeze fără ajutor (ceea ce a însemnat și o oarecare lovire). George a fost extrem de confuz și îndurerat; părintele, în schimb, văzându-l așa, i-a replicat: Așa o să înveți să nu ai încredere în nimeni!

Cum o să fie viitorul spre care ne îndreptăm dacă populația lumii o să fie formată din copii educați ca George? Ne dorim un astfel de viitor? 

Vezi continuarea pe performante.ro

VOTEAZA ARTICOLUL
Trucuri simple care te ajută să slăbeşti

Rodica Mitu / 23 iun, 18:05

TOP STIRI CELE MAI...



comunicate de presa



Iti place noua modalitate de votare pe dcnews.ro?

Designed by PROGRAPHICS

Studiul de Audienta si Trafic Internet
Vezi versiunea de mobil a siteului

nxt.m