Doar în ultima lună, două polițiste au ales să-și pună capăt zilelor. Au ales să se împuște cu armele din dotare, una dintre ele acasă, iar cealaltă, la intrarea în tura de la serviciu. Nu sunt singurele cazuri de sinucidere din Poliție, cum nu sunt nici singurele cazuri de sinucidere din ultima perioadă sau... dintotdeauna.
Obișnuiesc să citesc comentarii de pe rețelele de socializare, atunci când simt că trebuie să ies din "bula mea". Nu o dată am văzut cum oamenii își pun întrebări de tipul "De ce a ales X să se sinucidă?", "Ce îi lipsea? Avea un job stabil, un soț, o casă."
Da, cele două polițiste care s-au sinucis în ultima lună erau tinere, aveau deci viitorul în față, erau căsătorite de câteva luni și trecuseră ultima testare psihologică. Dar această testare este ceva impersonal. Dacă nu e coroborată cu o cunoaștere a omului, oare ce valoare are? Actul suicidal ar fi fost precedat, în ambele cazuri, de niște conflicte în familie. Câte semne de întrebare ți-ai ridicat până acum?
Lucrurile însă sunt mai complexe de atât. Și trebuie să recunosc că uneori mă întreb și eu "de ce". Dar dincolo de "un job stabil, un soț, o casă", în mintea și în sufletul fiecăruia dintre noi se petrec lucruri pe care poate nimeni nu le știe. Poate pe care nici noi nu le înțelegem pe deplin. Iar ca să rezolvi o criză presuicidală, trebuie să apelezi la ajutor, la un tratament, să fii deschis către obținerea sprijinului necesar pentru problemele de sănătate mintală.
La un om care ajunge la sinucidere, am înțeles din toate discuțiile purtate cu mai mulți oameni cu experiență polițienească sau psihologi, că "noțiunea de discernământ începe să fie altfel". (VEZI ȘI: Sinucidere în grup la Călărași. Comisarul-șef (r) Untaru: E un război civil al minților obosite, al nesiguranței zilei de mâine) Așa că, de ce să nu înțelegem ce e "sănătatea mintală" înainte? În fine. Întotdeauna pare că e vorba de prevenție și, la fel, pare că nimănui nu-i pasă.
Pentru a clarifica mai multe aspecte legate de actul suicidal, am apelat la cunoștințele colonelului (r) Andrei Banu, fost polițist de Investigații Criminale.
"Sinuciderea reprezină suprimarea propriei vieți, prin diferite modalități, în anumite locuri, premeditat sau spontan. Sinuciderea înseamnă o fugă de viață, o disperare, o alchimie a disperării, niște eșecuri care te duc la acest act suicidal. Actul suicidal poate fi consumat, când duce la suprimarea vieții, sau poate fi non-fatal, respectiv parasinucidere, o nereușită când intenția persoanei este într-adevăr de a se sinucide, nu de a face spectacol din tentative de sinucidere.", a spus Andrei Banu pentru DC News, menționând că "Octavian Paler spunea că sinuciderea este un boicot al eului, unica scăpare", iar "Emil Cioran, că sinuciderea și crima sunt rude de sânge, prima însă este mai rafinată, mai complexă, către eul său."
Despre sinucidere, "Arthur Schopenhauer afirma că este un eșec al voinței de a trăi." Sinuciderile au însoțit umanitatea din cele mai vechi timpuri până astăzi. Și nu e un secret. La fel cum nu e un secret că, din păcate, în zilele noastre mersul la psiholog încă este văzut de unii într-un mod greșit. Nu, nu trebuie să fii nebun ca să mergi la psiholog. Trebuie doar să fii om - asta vine la pachet cu multe, oricum.
Modalitatea de sinucidere și locul ales depind de mesajul pe care persoana vrea să îl transmită
Colonelul (r) Andrei Banu a atras atenția, în intervenția pentru DC News, că modalitatea de sinucidere și locul ales depind de mesajul pe care persoana în cauză vrea să îl transmită. O sinucidere retrasă, izolată, fără "spectatori" este diferită de una "în văzut lumii", într-un loc public.
Etapele sinuciderii. Crizele suicidale care preced actul
"Nu te sinucizi din senin, asta e clar. Sinuciderea poate să fie o acțiune premeditată, în sensul că îți dorești lucrul acesta și atunci, sunt niște etape care se petrec.", a explicat Andrei Banu.
"În primul rând, se incubează ideea de sinucidere. Această incubare a ideii și perpetuarea ei duce la obsesie. De obsesie e foarte greu să mai scapi. La rândul ei, obsesia înseamnă stocare de idei, modalități, când, unde, ce mesaj. Acestea ar fi activitățile pre-suicidale. După care, intervine reacția, decizia de a te sinucide, care poate fi consumată sau non-consumată.", a continuat el, subliniind că aceste crize suicidale "înseamnă un conflict între eu și idealul eului."
Felurile sinuciderii
Când vorbim de sinucidere, pe lângă faptul că ea poate fi premeditată sau spontană, trebuie să menționăm că mai există câteva categorii: sinucidere acceptată, de zi cu zi, de la alcool, droguri - nu ai nicio măsură de protecție; sinucidere patologică, la bolnavul psihic; sinucidere post-infracțională; sinucidere ca urmare a unor negocieri eșuate, spre exemplu în cazuri de luare de ostatici; sinucidere asistată, eutanasia.
Urmările sinuciderii
Sinuciderea are urmări, repercusiuni extrem de grave în familia individului. Aici, poate apărea și sindromul de povară a vinovăției. Practic, te gândești că "eu puteam să previn". E un sindrom care se poate perpetua în familie. Sindromul acesta te urmărește toată viața, în special în relațiile părinte - copil, ne-a precizat Andrei Banu.
"În al doilea rând, avem percepția socială la nivel de comunitate, de oraș și percepția socială la nivel național, în funcție de calitatea subiectului.", a adăugat Banu. Vedem, deci, impactul pe care cele două cazuri de sinucidere la care făceam referire anterior l-a avut.
Nu în ultimul rând, o altă urmare este reprezentată de criza de autoritate - nu mai ai încredere în autorități, în sistem.
Prevenția
E foarte dificil să previi o sinucidere. Totuși, "pot fi depistați câțiva indici de risc suicidal - comportamente, atitudini, boli, tentative anterioare, etc. Pot avea niște predispoziții pe fond genetic, pe fond patologic, stări psihice, depresie.", a adăugat Banu.
Colonelul (r) Andrei Banu și-a amintit și ne-a menționat faptul că "s-a identificat o genă, SKA2, care are un rol cheie întrucât prin ea se elimină tot surplusul adunat de la factorii de stres. Când gena nu funcționează și nu reușește să elimine factorii datorați stresului, poate duce la sinucidere. De asemenea, la niște examinări s-a arătat că oamenii cu tentative au un nivel foarte ridicat de substanțe chimice, care modifică gena."
Factorii care pot determina sinuciderea sunt pur biologici; psiho-traumatizanți; sociali, de mediu, presiunile sociale.
Profilul sinucigașului
În ceea ce privește profilul sinucigașului, asistăm la o prăbușire a lui. El crede că nu mai există o altă cale și se prăbușește în singurătate. Știm deja că poate fi și "singurătate în doi".
"Ca profil, poate fi și un comportament duplicitar. Să ascundă, să acumuleze tot felul de lucruri negative și astfel, surprinde. Dar în timp, pe el unele lucruri îl macină.", a mai spus Andrei Banu pentru DC News, adăugând că persoana poate, de asemenea, să refuze să accepte realitatea și să se retragă în sine".
Alianța Română de Prevenire a Suicidului (ARPS)
Astăzi, la o căutare pe Google, am aflat că există Alianța Română de Prevenire a Suicidului (ARPS) și că e posibilă apelarea unei linii de asistență telefonică de criză: 0800-801-201. Câți dintre dumneavoastră știau de asta? Oare pe câți oameni pe care îi cunoaștem i-ar putea ajuta? Câți recunosc că au nevoie de ajutor? Câți sunt și dispuși să încerce să-și rezolve problemele, nu doar să fugă dintre ele până când nu mai văd o altă soluție? La câți discernământul capătă o altă nuanță?
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
Ascultă în română
