EXCLUSIV  Cerbul de Aur. Corina Chiriac, mărturisire emoționantă: Nu mai există...

Vlad Manolache / 04 sep 2018 / 09:53 Salveaza PDF Comentarii
Descriere foto:

Corina Chiriac a vorbit despre ce a însemnat "Cerbul de Aur" pentru ea încă de când îl urmărea pe un mic televizor alb negru și până la ultimul rând de aplauze.

"Deși aveam numai 17 ani jumate, eram deja studenta în anul 1 la IATC, ATF-ul de azi, adică boboc la "școala de actori" când pe ecranul alb negru al televizoarelor din România s-a desfășurat prima estiție a festivalului și concursului internaționale Cerbul de Aur. De-acasă, ai mei și cu mine, urmăream spectacolul. Încă nu debutasem în muzică și categoric nu mă gândeam că voi face o carieră muzicală. Mă pregăteam să devin o bună actriță și gata. Mi-aduc aminte de primul festival Cerbul de Aur ca despre un mare eveniment național. Deși ecranul tv era alb negru și era mic, de-acasă, ai mei și cu mine, urmăream cu incitare serile de concert ale festivalului în toată eleganța și grandoarea evenimentului! Așa cum urmăream toate concertele de sâmbătă seară transmise de TVR. Și Doamne, nu erau puține spectacolele în acele vremuri. Faptul că astăzi emisiunile de tip 'retro' fac audiență este îmbucurător pentru mine chiar dacă acel fenomen nu se mai poate repeta...Nu mai există de exmplu regizorii de atunci, scenografii sau operatorii de atunci, nu mai sunt alături de noi maeștrii ca domnul Sile Dinicu, Dan Spătaru, Stela Popescu, Iurie Darie sau Mircea Crișan, ca să numesc doar pe câțiva dintre stelele de altădată...", ne-a mărturisit Corina Chiriac.

"Cerbul de Aur nu era cu nimic mai prejos"

"Vorbind despre vremurile de altădată, țin să fac aici o precizare și o voi face pe ocolite. Vara, postul tv Rai 1 oferea în fiecare seară, timp de o oră, fragmente de emisiuni din ultltimele cinci decenii, sub gerericul "Techetechete". De câte ori am ocazia, urmăresc cu maxim de interes acele reluări, pentiru că am văzut astfel cum arătau filmările și artiștii italieni sau străini începând cu anii 1950 și până anul trecut...Mina, Giani Morandi, Celentano, Milva, Aberto Sordi, Rafaella Carra și întreaga lor constelație de artiști, au fost rând pe rând omagiați și reamintiți publicului internațional, așa cum arătau în anii lor de glorie. Lăsând la o parte nostalgia artiștilor și muzicii din prima mea tinerețe, am urmărit emisiune cu interesul realizatorului de emisiuni tv și vă spun cu toată sinceritatea că emisiunile lor nu erau cu nimic mai bune decât emisiunile unicului TVR din România. În primul rând că noi aveam exact aceeași tehnologie disăponibilă în Europa acelor ani, adică, atunci când au fost date în folosință studiourile noi din Dorobanți ale Tvr, ele fuseseră dotată cu cea mai bună tehnologie ca oriunde în Europa, iar profesioniștii pe care Tvr îi avea cu doi ani înainte de finalizarea construcțiilor la sediul din Dorobanți, adică în vremea când se filma în studiouri improvizate undeva în strada Moliere din aceeași zonă...Am vrut să spun cu această paranteză laudativă că primele ediții ale festivalului Cerbul de Aur nu erau cu nimic mai prejos de producțiile altor televiziuni din vestul Europei", își amintește artista.

Tudor Vornicu, "pe nedrept comentat de către invidioși"

"Aduc aici un meritat elogiu omului de televiziune Tudor Vornicu, mult prea devreme plecat dintre noi și absolut pe nedrept comentat de către invidioși sau de către cei care nu au fost primiți să lucreze în echipele conduse de el. Vă asigur, acum, la 28 de ani de la schimbarea regimului, că dacă domnul Tudor Vornicu nu ar fi existat, el ar fi trebuit inventat. A iubit cultura românească și divertismentul autohton cu toată ființa lui. El a condus cu mână de fier Tvr-ul și tot el a înființat Cerbul de Aur. Tot el a adus în 1978 în România televiziunea color, chiar dacă noi vedeam emisiunile alb negru. La ertiști și echipă, Tudor Vornicu avea o singură pretenție care nu era negociabilă: Dacă voiai să devii artist în Tvr trebuia să fii cel mai bun și mai ales să reziști la interminabile ore de repetiții și pregătire meticuloasă a emisiunilor pe care personal le gira domnul Vornicu. Și toate astea pe trei lei...dar noi, cei care am avut privilegiul să lucrăm sub pumnul lui de oțel am învățat adevărata meserie care nu poate mieuna de oboseală sau plictiseală.

Sincer, mi-e dor de lucrul serios cu camere de filmat care azi ar trbui să fie cel puțin la fel de perfect, mai ales cu tehnologia de azi...ori azi, intri în filmare fără repetiție, fără controlul luminilor din platou și fără să existe un real coordonator care să facă ordine. Se poartă încă 'lasă că merge și așa'...opriți-mă!" spune Corina Chiriac.

"A fost un cadou pe care l-am primit de la bunul Dumnezeu"

"Faptul că am participat anul acesta la un nou Cerb de aur, a fost un cadou pe care l-am primit de la bunul Dumnezeu. M-am transportat în timp și am retrăit vremea primelor ediții ale festivalului Cerbul de Aur. Nu voi critica nimic și nu voi avea niciun alt comentariu. Mă bucur că s-a putut ține anul acesta o ediție deosebită a cerbului, mă bucur că a fost plin de lume în Piața Sfatului, mă bucur că au existat muzicieni, operatori și oameni care să facă posibile cele cinci seri de concerte. Felicit pe toată lumea care a stat în picioare la ca acest eveniment să aibă loc, tehnicieni și artiști deopotrivă și într-un cuvânt, mă bucur că a existat încă un cerb la care să pot participa! 

În plus, nu îmi mai doresc decât să avem mereu câte un festival la care artiști de toate vârstele să-și demonstreze talentul", conchide Corina Chiriac.

 

 



Te-ar putea interesa








Iti place noua modalitate de votare pe dcnews.ro?


Copyright 2018 SC PRESS MEDIA ELECTRONIC SRL. Toate drepturile rezervate.


dcn.n-nxt.22