€ 5.0920 →
|
$ 4.3641 →
|
Agerpres
Tiberiu Lazăr, cunoscut publicului sub numele de Tibanu din perioada sa în televiziune, a fost martor la un moment crucial în noaptea de 22 decembrie 1989.
El povestea, pentru DC News, cum a ajuns în biroul unde se afla Ion Iliescu, la etajul 11 al Televiziunii Române, chiar în timp ce se purtau discuții cu Ambasada URSS și se trăgea asupra clădirii.
„Uite teroristul!”
După apariția primului număr al ziarului Tineretul Liber, Tibanu s-a dus la TVR să-l prezinte în direct. Pe drum, însă, zona era deja sub tiruri de arme. A fost confundat cu un terorist de unul dintre paznicii înarmați și dus la intrarea în clădire cu arma la tâmplă. Mulțimea era pregătită să-l linșeze, dar salvarea a venit de la Sergiu Nicolaescu, care l-a recunoscut și a intervenit în favoarea lui: „Lăsați-l, e cu mine!”
Accesul către Iliescu: „Sunt Sergiu!”
Împreună cu Nicolaescu, Tibanu a urcat spre etajul 11, acolo unde se afla conducerea TVR și Ion Iliescu. La fiecare etaj erau santinele înarmate care cereau parolă. Nicolaescu, neștiind parola, se prezenta simplu: „Sunt Sergiu!”. Soldații îl recunoșteau și răspundeau militar: „Să trăiți!”, lăsându-i să treacă.
Sub gloanțe, alături de Ion Iliescu
Ajuns în birou, Tibanu i-a arătat lui Ion Iliescu ziarul. Dar chiar în acel moment s-a deschis focul. Peretele a fost spulberat, biblioteca distrusă, iar toți cei din birou s-au ascuns pe jos. „Am stat cu Iliescu sub masă”, povestește Tibanu. Singurul care părea complet nepăsător era căpitanul Lupoi, care mergea prin birou ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.
„În momentul în care Iliescu s-a ridicat să-mi dea mâna, a început să se tragă. Tot peretele a sărit în aer, biblioteca s-a făcut țăndări. Așchiile îți ardeau fața. Am stat cu Ion Iliescu sub masă. Toți erau pe jos, se ascundeau pe unde puteau. Doar căpitanul Lupoi mergea normal, nu avea nicio treabă. Cred că era nițel cam prăjit, să nu aibă nicio reacție când șuierau gloanțele în jur”, spunea Tiberiu Lazăr.
Apelul din partea rușilor
În timp ce se adăposteau, a sunat un telefon vechi, din ebonită. Tibanu a răspuns, dar nu a înțeles nimic, se vorbea în rusă. L-a trecut pe Ion Iliescu la telefon, care apoi i-a cerut lui Lupoi să trimită soldați în sprijin la un bloc al rușilor din Piața Aviatorilor. Ion Iliescu a explicat: „Se trage și în ruși. Au câteva pistoale, dar sunt atacați cu mitraliere. Nu fac față”.
„În timp ce stăteam pe burtă, sub birou, sună telefonul. Un telefon negru, de ebonită, cum erau pe atunci. Ia vezi cine e, spune Ion Iliescu. Răspund eu, striga unul ceva în rusă. Nikagda, nicevo, n-am înțeles nimic. Zic: sunt ruși, vorbiți dumneavoastră. Iliescu a vorbit câteva cuvinte, apoi i-a spus lui Lupoi: Trimiteți niște militari peste drum! Era un bloc al rușilor, în Piața Aviatorilor, îmi amintesc. Iliescu le-a spus ce îi strigau la telefon: se trage și în ruși. Câțiva dintre ei au pistoale, dar nu fac față, sunt atacați cu mitraliere. Nu fac față rușii. Asta a fost discuția despre telefonul sovieticilor. Am fost la doi metri de Iliescu când a vorbit”, și-a amintit Tibanu.
În scurt timp a venit Cornel Dinu, care o căuta pe soția lui Iliescu, doamna Nina. Au sosit și alți ofițeri, printre care unul care i-a cerut lui Iliescu permisiunea de a trage cu tunurile în vilele din jur pentru a elimina posibili lunetiști. Ion Iliescu a refuzat: „Dacă sunt și civili?”
La un moment dat, a izbucnit un incendiu la etajul 10, acolo unde se afla arhiva. Cineva a strigat că trebuie stins. Reacția lui Silviu Brucan a rămas memorabilă: „Eu să cobor? Mergeți voi. Eu rămân să fac istorie”
Tibanu nu a mai apucat să prezinte ziarul la televizor, dar a trăit o noapte care i-a rămas adânc întipărită în memorie, în centrul Revoluției, la câțiva metri de cei care aveau să preia puterea.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
