Coronavirus - COVID 19
România în stare de alertă
-
confirmate
-
vindecate
-
decese
Sună-ne (Luni - Vineri, 09:00 - 18:00) sau scrie-ne la numărul 0772.264.642 sau la adresa de e-mail [email protected] și pune intrebări despre coronavirus, situații sociale, medicale, suport psihologic. Semnalează situații deosebite.

Amadeus, Victor Ioan Frunză. Piesa bate filmul

Val Vâlcu / 23 oct 2016 / 20:51

Am văzut Amadeus de patru ori. Filmul, pe casetă video, în timpul lui Ceaușescu. Tot atunci, o montare cenzurată la Majestic (azi Odeon). Acum doi ani, o montare comercială, de sală polivalentă și, din nou, filmul, când a apărut în format digital, la chioșcuri.

De ce să-l văd a cincea oară, la Metropolis? Sincer, am mers pentru regizor: sunt fan Victor Ioan Frunză. Dacă a reușit cu Îngeri în America, de ce n-ar avea succes cu Amadeus? Nu că are succes...Rupe.

Am ezitat multă vreme să descriu experiența emoțională puternică avută în seara zilei de 5 octombrie a.c. Sigur, e un șoc să-l vezi în prima scenă pe Carol Ionescu bătrân, dar machiajul face asta și în film, nu doar în teatru. Perucile mirobolante, costumele impecabile, decorul vienez nu pot bate Hollywood-ul. Dar piesa, totuși, o face.

Aparatele care simulează realitatea virtuală augmentată, sau cum s-or mai numi ele, te pot ajuta să privești prin gadget ca și cum ai fi în locul dorit. Probabil, puștimea se va uita la filmele cu gangsteri direct prin gaura glonțului. Emoția lui ”eram acolo când s-a întâmplat asta”, aceste aparate nu o pot livra. Pentru asta ai nevoie de actor, regizor, spectacol.

În 5 octombrie, pot spune că am fost în camera unde Wolfi s-a hârjonit cu Constanze, că am stat în loja împăratului, la premieră, că mi-am înghițit chicotelile când acesta a greșit marșul de întâmpinare scris de Salieri pentru Mozart, că am râs de nechezatul celebru și am suferit alături de Nicoleta Hâncu, când și-a strigat disperarea, după scena morții magistral jucată de Andrei Huțuleac.

Amănuntele tehnice vor fi disecate de critici. Mie mi se pare relevant un moment căruia i-aș spune magic. George Costin intră pe scenă machiat-Salieri bătrân. După monolog urmează un flash-back: ne întoarcem cu 30 de ani în timp. În câteva secunde, Costin își scoate halatul și își șterge fața de pudră. Piesa continuă cu Salieri tânăr, până la finalul scenei, care îi impune, iar, rolul de povestitor, adică de Salieri bătrân. Aici intervine arta unui mare actor: doar din expresia feței și cu puțin ajutor de la lumini, George Costin ”îmbătrânește” instantaneu, fără machiaj!

Altceva nici nu mai e nevoie de spus. Poate programul de sală ar trebuie să conțină, pe lângă avertismentul ”nerecomandat minorilor” și unul pentru cardiaci. Poate fi riscant pentru cei care nu suportă emoții puternice.

Iar piesa e ca o lucrare de Mozart: are exact scenele, actorii și regia care trebuie, ”nici mai multe, nici mai puține”.


Pentru a vedea distribuția click aici

 

Ultimele materiale video - DCNewsTV.ro

Te-ar putea interesa

Get it on App Store Get it on Google Play








Iti place noua modalitate de votare pe dcnews.ro?

Copyright 2020 SC PRESS MEDIA ELECTRONIC SRL. Toate drepturile rezervate. DCNews Proiect 81431.

Comandă acum o campanie publicitară pe acest site: [email protected]


nxt.24
YesMy