Tudor Chirilă, Maia Morgenstern, Oana Pellea, printre actorii care nu vor pontaj. Protest de amploare față de programul de lucru

Autor: Tiberiu Vasile

Actorii Teatrului Național 'I.L. Caragiale' organizează marți un protest în fața TNB față de aplicarea programului Ministerului Culturii privind realizarea unor rapoarte zilnice privind evidența timpului de muncă.

La protest va lua parte și personalul care deservește scena din toate sectoarele teatrului.

Potrivit unui comunicat de presă, programul-pilot le-a fost adus la cunoștință prin Circulara nr. 766/03.02.2026 - Instrucțiuni privind organizarea unitară și evidența timpului de muncă pentru personalul de execuție din instituțiile publice de spectacol sau concert. Atât actorii, cât și ceilalți angajați în departamentele tehnic și producție ale TNB protestează față de faptul că această circulară transformă munca de creație nenormată în domeniul artistic în muncă de birou și conține anexe prin care sunt obligați să raporteze zilnic, în scris, activitatea amănunțită pentru orele de lucru.

Nici artiștii nu au rămas indiferenți. Fiecare și-a exprimat dezacordul față de noile măsuri legislative prin postări pe propriile pagini de Facebook.

Maia Morgenstern

Printre cei mai cunoscuți artiști care și-au făcut vocea auzită se numără Maia Morgenstern, fost director de teatru, care solicită revizuirea legii ce reglementează funcționarea instituțiilor de cultură.

„Aceste documente sunt făcute… nu, emise… nu…

Ah, știu cum se zice. Știu!

Aceste acte (căci acte sunt) sunt GENERATE de către niște oameni (mai mulți, de la diverse compartimente. De exemplu, resurse umane, contabilitate, etc).

Aceste acte (oficiale) urmează un anumit circuit intern.

Ele stau la baza plății (plătirii??) salariului. Chiar si sporului de condiții grele.

Asta dacă v-ați întrebat vreodată cum vă/ne intră salariul în cont.

Aceste documente trebuie semnate.

Altfel n-au nicio valoare (logic, nu?).

Ei, niște oameni, colegi, concetățeni si prieteni ( sau nu) certifică, semnează, își asumă faptul că lucrăm/muncim/prestăm 8 ore/zi. 40/săptămână. 1800 ore…

Și asta de zeci de ani.

De când e și anume legea. Care lege?! Legea teatrelor, o știm cu toții. Nu vreau să fac aici pe deșteapta, că nu sunt. Legea după care funcționează instituțiile de spectacole. Bugetarii.

De când e lumea și pământul, asta facem: că lucrăm 8 ore pe zi. Minimum.

Acum lăsam gluma la o parte. Dincolo de orice glumă: e cazul să se revizuiască/modifice/schimbe legea, legea teatrelor. Altfel… se cheamă că încălcăm legea. Mai pe scurt, se petrec falsuri în acte publice.

La modul cel mai serios:

Cer schimbarea legii

OUG 21 2007 ( parcă)”, a postat actriţa pe pagina de facebook.

Manuela Hărăbor

Actrița Manuela Hărăbor compară actualele decizii ale Guvernului cu acțiunile fostului ministru comunist al Culturii, Suzana Gîdea, și explică de ce activitatea unui actor nu se încheie odată cu aplauzele finale.

„1. În cazul actorilor angajați pe perioadă nedeterminată prin concurs la teatrele de stat, se spune că este inechitabil ca unii să lucreze excesiv și alții prea puțin și să fie remunerați cu același salariu. Dar de când actorul este factor decizional în alcătuirea distribuțiilor? Repertoriul unui teatru și implicit alcătuirea distribuțiilor sunt atributele managerilor. (...)

2. Normarea artiștilor angajați este din start greșită. Un spectacol nu se naște strict din timpul petrecut la scenă în timpul repetițiilor. Un actor nu își începe activitatea în momentul în care bate gongul și nici măcar în momentul în care pășește în teatru cu 2-3 ore înainte de începerea spectacolului.  Activitatea actorului nu se sfârșește odată cu ultimele aplauze. Cine poate să cuantifice pulsul crescut, tensiunea mărită, energia consumată,  nivelul adrenalinei care îl ține treaz pe actor și 4 ore după terminarea spectacolului?

3. Se spune că cel care face pontajul este pus în situația de a face fals în acte pentru că pontează un artist ca fiind în instituție când acesta este de fapt acasă sau oriunde, neținându-se cont de faptul că munca artistului nu se oprește niciodată, altfel nu ar putea avea loc miracolul la care spectatorul asistă de fiecare dată când pășește într-o sală de spectacol.

4. Se vorbește despre rapoarte pe care artistul angajat ar trebui să le facă pentru a-și justifica timpul petrecut în afara instituției. Atunci cred că ar trebui inventați noi algoritmi pentru a transforma în cifre orele petrecute pentru pregătirea actului artistic final în afara instituției.

Puls mărit=3

Tensiune crescută =2

Insomnie= 5

Angoase= 4

Incertituni= 7

Lipsă de implicare în obligațiile casnice= 10

Și așa mai departe.

Cine își poate asuma aceste valori, și mai ales, când de exacte pot fi ele?

Că o concluzie amară, vreau să vă aduc aminte că pe vremea comuniștilor a existat un Ministru al Culturii, pe nume Suzana Gîdea, care s-a luat de actori cum că sunt remunerați pe contract atunci când fac un film în timpul orelor de program de la teatru pentru care primesc salariu. Și un consilier i-a răspuns: ”Lăsați, tovarășa, nu vedeți cât de tineri mor”, a punctat actrița.

Nicu Alifantis

Cantautorul Nicu Alifantis a publicat inițial un mesaj referitor la acest subiect, iar apoi, cu o zi în urmă, a revenit cu o postare în care menționează că a primit clarificări din partea ministrului Culturii, pe care le consideră credibile și pe care le distribuie public.

„Doamne, ce m-am mai amuzat aflând că, mai nou, în teatru, trebuie să vii la serviciu 8 ore pe zi. Mă rog, amuzat e un fel a spune. E de râsu’-plânsu’. Niciodată, dar niciodată, nici măcar o dată, în teatru nu s-a muncit normat, 8 ore. Nici măcar atunci când domnul Săraru m-a angajat în 1979 pe post de tâmplar la Teatrul Mic, neavând alt post liber la dispoziție, n-am fost obligat să mă duc la atelierul de tâmplărie 8 ore pe zi. Dar ce mă miră pe mine e că domnul András Demeter, actor și regizor, nu știe că în artă munca n-are normă? Oare nu știe cât se muncește pentru un rol sau cât timp trudești pentru ca un spectacol să iasă foarte bine? Hai, măi Demeter, mama ei a dracului de politică!

Unu’ Alifantis de la tâmplărie !”, este primul mesaj al lui Alifantis.

„Acum am primit acest mesaj de la domnul ministru al Culturii, András István Demeter, mesaj pe care mi se pare absolut corect să-l fac public după postarea mea din urmă cu două zile. Sper, măcar în viața asta, că atât Ministerul Culturii, Ministerul Muncii, cât și Curtea de Conturi să înțeleagă despre ce e vorba în propoziție și să rezolve această problemă cât de curând, nu de alta, dar să nu mai așteptăm încă 36 de ani. Așa că nu mi se pare deloc un fakenews, dar oricum, mulțumesc, pentru lămuriri, Demeter!”, afirmă acesta în cel de-al doilea mesaj postat recent.

Marius Manole și Lia Bugnar

Actorul Marius Manole a declarat: „Nu cunosc şi nu doresc să mă exprim în legătură cu acest subiect”, atașând totodată mesajul postat pe blogul ministrului. Regizorul Lia Bugnar, cu experiență îndelungată în mediul privat, a explicat: „Legea există, de 30 de ani. Doar că n-a fost respectată şi acum se încearcă schimbarea legii prin sublinierea absurdităţii ei. Cred. Sper că asta e. E imposibil de respectat. Meseria noastră, a făcătorilor de teatru e foarte greu de contabilizat. Ai săptămâni când eşti sub normă şi ai săptămâni când ai triplu faţă de normă. Acest ministru vrea să lase în urma lui o îndreptare a unei tâmpenii,” potrivit Gândul.

Oana Pellea

În același timp, într-un schimb de mesaje online cu Marius Manole, cu care joacă în spectacolul „Regina mamă”, Oana Pellea ironizează măsurile impuse de Ministerul Culturii: „Manole, nu știu unde dumneata ești, eu sunt aici, îmi fac orele de pontaj la Teatrul Național”, a spus actrița.

Silviu Biriș

Actorul Silviu Biriș a anunțat că va participa la protest. De asemenea, el a subliniat că bugetul alocat culturii este deja printre cele mai scăzute din țară și că măsurile de austeritate afectează direct calitatea actului artistic.

„De luni de zile angajații din cultură cer respect, cer concursuri corecte, cer predictibilitate. Ultima măsură propusă de Ministerul Culturii este de-a dreptul jignitoare pentru angajații instituțiilor de spectacole. Au fost ani în care intram în teatru la ora 08.00 dimineața și ieșeam la ora 22.00 noaptea. Repetam în subsoluri fără aerisire și lumină naturală. Pe salarii de mizerie. Acum, că avem în sfârșit un salariu decent și contracte stabile, deranjăm. Aveam trei săli și scoteam șase premiere pe an. Acum avem cinci săli, dar repetăm doar două spectacole. Iar cel mai grav este că vor să ne arate ca neeficienți, în condițiile în care Teatrul Național București aduce zilnic încasări de mii de euro. Artistul muncește o lună, două, un an, la foc continuu. Apoi poate să intervină o perioadă de colaps, de epuizare fizică, lipsă de inspirație. Lucrăm cu sufletele. Acesta este motivul pentru care mulți artiști mor de tineri sau foarte săraci. Pentru ei, publicul și arta sunt totul”, a precizat Silviu Biriș pentru Click.

Tudor Chirilă

Și actorul Tudor Chirilă a criticat inițiativa ministrului.

În general în România ne lipsesc nuanțele. Și atunci când legiferăm. Că de multe ori sunt luate măsuri care vizează categorii distincte de muncă sau de ocupații astfel încât ele nu se pot aplica în bloc, tuturor. Poate că merge să normezi munca unui bibliotecar sau a unui lucrător la muzeu, să-i pui să ponteze, a unui contabil sau șef de resurse umane dintr-o instituție de cultură, dar ar trebui să știi, dacă tot ai ajuns ministru al culturii, că există artiști cum ar fi actorii, a căror muncă nu se poate măsura cu șublerul, calculatorul sau excel-ul. Și că criteriile de validare a valorii unui artist țin nu doar de orele muncite sau de prezență la teatru, ci de un ansamblu de factori care devin variabile ale problemei, nu constante. 

De aia nu poți să compari muzeografi cu actori, instrumentiști cu bibliotecari, dansatori cu manageri culturali și să aplici șabloane în care nu se potrivește nimeni. Sigur, pontajul a existat dintotdeauna conform Codului Muncii, dar de la un ministru al culturii aștepți reglementarea specificului profesiei de artist, nu înregimentarea în aberațiile legislative existente (...).

Eu muncesc într-un teatru în care un coleg care nu a jucat nici 10% din cât am avut norocul să joc eu, câștigă mai bine ca mine pentru că are doctorat. De peste 15 ani se întâmplă asta. Cu ce va schimba situația dacă vine să ponteze în fiecare zi, dar nu va urca pe scenă pentru că regizorii aleg mereu altă distribuție? (...)

(...) Aberația asta pilot cu normarea nu e prima evidentă stupiditate. Ministrul Culturii a demonstrat că nu știe prea multe nici despre legea drepturilor de autor, nu cunoaște categoriile de drepturi și se bazează excesiv de mult pe consilieri sau diverși lucrători din Ministerul Culturii ale căror observații le ia ca pe litera unei noi legi pe care nu-și bate capul s-o înțeleagă. 

Am constatat pe pielea mea cum pe parcursul a câtorva luni, deși au fost aduse nenumărate amendamente și propuneri de modificare, ordonanța apărea spre publicare neschimbată. Rea voință, ignoranță, prostie? (...)

Deci, nu mă aștept să-și dea demisia Demeter András István. Nici nu mă aștept să i-o ceară Bolojan, că dacă Marinescu și Predoiu sunt în guvern Andrasz pare frecventabil. 

Dar asta nu înseamnă că nu văd, după cât mandat a avut, că ministrul culturii nu e doar nepriceput, ci și lipsit de bune sau constructive intenții. 

PS. La fel cum nu mă aștept ca Ciprian Ciucu să organizeze concurs în teatrele din București. Deși a promis. Cultura, am convenit, nu e o prioritate. Va deveni, când nu va mai fi deloc", a postat actorul Tudor Chirilă pe Facebook.

CITEȘTE ȘI: Cu cine ar fi votat Tudor Chirilă dacă am fi avut alegeri în două tururi la Primăria București