Faimosul alpinist Reinhold Meissner s-a repezit asupra peliculei inaugurale din seara deschiderii Festivalului, mult așteptatul Everest al regizorului islandez Baltasar Kormákur, povestea unei supraviețuiri, inspirată din aventura reală a unui ghid alpin, în 1996. Celebrul sportiv, primul care a escaladat cele mai înalte 14 vârfuri din lume fără butelia de oxigen, nu a văzut filmul, dar, după părerea sa, "nu poate fi decât un tipic produs hollywoodian, cu Everestul drept decor, o carte poștală, pentru că realitatea nu poate fi povestită.
Ca dovadă - a fost turnat pe o pârtie de schi, nimeni nu a urcat la 2500 de metri". Mult nu mai e și vom vedea ce isprăvi fac Jake Gyllenhaal, Josh Brolin, Keira Knightley, Emily Watson, interpreții din puternica distribuție. Nu cred, însă, că prin această polemică anticipativă va rămâne în istorie această a 72-a ediție a Mostrei cinematografice (celălalt nume al festivalului) ci, în bine sau în rău, prin întreaga lui configurație, fiind ultima din actualul mandat al directorului Alberto Barbera.
Diane Kruger, membrai in juriu
Fostul critic de film a mai mai ocupat odată scaunul directorial, al manifestării de pe lagună, între 1998-2002, nouă ani mai târziu fiind rechemat să-l înlocuiască pe Marco Muller. Dacă mi se îngăduie o opinie de observtor străin, aș spune că Barbera a făcut pentru restructurarea și definirea profilului modern al Mostrei cam ceea ce a întreprins Gilles Jacob pentru Cannes. Cu o puternică încredere în viitorul cinematografului, dar și cu o fină înțelegere a mutațiilor acestuia: "Mai mult decât oricând - spunea el, nu cu mult timp în urmă -, cinematograful se prezintă ca o geografie cu granițe variabile și cu articulări interne supuse unor continue schimbări.
Dacă vrem să ne gândim la o formă, aceasta ar fi aceea a unui arhipelag, compus din insule plutitoare, unele cu tendința de a se uni pentru scurt timp, pentru a se îndepărta, apoi, unele de altele". De pe întinsul acestui arhipelag au fost culese 55 de titluri din 3.193 vizionate, dintre care 21 în competiția oficială, 16 în afara concursului, 18 în secțiunea paralelă Orizzonti. 16 cineaști vin pentru prima oară la Veneția, chiar dacă sunt nume cunoscute, precum Atom Egoyan, Pablo Trapero, Charlie Kauffman, trei sunt debutanți (Pierro Messina, Duke Johnson, Luca Guadagnino), alți doi sunt deja deținători ai unui Leu de Aur (Sokurov, Tsai- Ming Liang), doi - ai unui Oscar (Tom Hooper, Charlie Kauffman).
Nu estet o actrita, ci un actor , Eddie Redmaynei in Danish Girl
Multă vreme Veneția nu a fost mare iubitoare de staruri, în concepția unora prezența vedetelor contazicând, oarecum, condiția de festival elitist. Același Barbera înțeles că niciun festival nu se poate lipsi astăzi de marile staruri ale momentului, mai ales că stelele sunt tot mai căzătoare în zilele noastre. În afara celor mai sus amintite, sunt așteptați la Lido Ralph Fieness, Johnny Depp, Juliette Binoche, Diane Krüger, Kristen Stewart. În ceea ce ne privește, nici în acest an în selecția oficială nu a pătruns vreun film românesc. Aproape ne-am resemnat cu ideea că, pe cât ne iubește Cannes-ul, tot atât de mult ne ignoră Veneția.
Se pare că numai criticii ne iubesc aici, pentru că suntem a doua oară prezenți în secțiunea Settimana della critica, de data asta indirect, cu o coproducție ce poartă un nume cât se poate de românesc, Banat (este vorba chiar despre Banatul nostru, ca loc al acțiunii), semnat de regizorul italian Adriano Valerio, avându-l, într-unul dintre roluri, pe Ștefan Velniciuc. Din câte știu, actorul nostru avea valiza pregătită pentru Lido, fiind invitat împreună cu echipa.
Elisa Sednaoui, maestra de ceremonii a acestei ediții
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
