Tot mai mulți români trăiesc o viață profesională transnațională, iar povestea unei familii care își împarte viața între Dublin și Bruxelles arată cum este în realitate, mobilitatea europeană: flexibilă, dar plină de provocări logistice.

Libera circulație în Uniunea Europeană a făcut posibil un nou stil de viață pentru mulți profesioniști: cariere în țări diferite, relații la distanță și adaptare continuă.

Delia Kelly, româncă stabilită în Dublin, trăiește această realitate împreună cu soțul ei, care lucrează în continuare la Bruxelles. Experiența lor oferă o imagine concretă asupra modului în care funcționează o „familie europeană”.

„Suntem așa într-un transit”

Delia a explicat că situația actuală este una temporară, generată de oportunități profesionale diferite.

„Este o poveste interesantă. Suntem așa, cred că, de vreo câteva luni. Soțul meu este din Dublin de origine, dar ne-am cunoscut în Bruxelles. Amândoi avem cetățenie belgiană, pentru că am stat foarte mulți ani acolo, el mai mult decât mine”, spune ea.

Decizia de a trăi în două țări a fost influențată de carieră: „Acum suntem așa într-un transit, pentru că am avut o oportunitate bună în carieră să vin la Dublin. El în care alte oportunități în Bruxelles și atunci am zis că dacă e un zbor așa de o oră jumate..”.

Naveta aeriană, noua normalitate

Chiar dacă distanța nu este foarte mare, schimbarea mijlocului de transport a fost resimțită: „Nu mai avem trenul, nu mai e Eurostarul care ne plăcea. Dar ce să facem? Asta e, avem avioanele”.

Cu toate acestea, flexibilitatea locului de muncă ajută la menținerea echilibrului: „Este ușor și avem și flexibilitate. El la fel lucrează în banking și banca are sediu aici, în Dublin. Este cu Bank of New York și atunci el poate să vină să lucreze și de aici. Eu pot să merg acolo în weekend-uri”.

Adaptarea la un nou stil de viață

Deși situația poate părea complicată, Delia spune că s-au obișnuit relativ repede: „Avem așa, ne-am obișnuit, să zic. Dar evident, pe termen lung vom fi, sperăm noi, în Dublin”.

Experiența acumulată în anii petrecuți în străinătate a făcut tranziția mai ușoară: „Am stat atâția ani în Bruxelles, am luat cetățenie. Belgia este foarte aproape de sufletele noastre”.

Invitata a făcut și o comparație între adaptarea din tinerețe și cea din prezent: „În Bruxelles am fost în my twenties, de la 20 la 30 de ani. Și atunci ai altă energie, e altă perioadă a vieții”.

În schimb, mutarea în Irlanda a fost mai simplă: „Aici mi-a fost mult mai ușor, poate și din prisma faptului că am avansat în carieră. Am lucrat în atâtea medii corporatiste încât deja cam știi cum să te adaptezi sau știi cum să te porți”.

„Tranziția a fost destul de ușoară”

Un alt factor important a fost familiaritatea cu mediul irlandez: „Tranziția a fost destul de ușoară, pentru că ambele orașe sunt foarte similare. Chiar dacă Bruxelles are partea asta de instituții europene, la fel, mediul internațional, lumea foarte primitoare”.

De asemenea, sprijinul personal a contat: „Aici cred că a fost și faptul că am studiat și soțul care mi-a explicat cum e treaba în primul rând”.

Povestea Deliei Kelly reflectă o realitate tot mai prezentă în rândul profesioniștilor europeni: viața împărțită între două țări. Deși presupune compromisuri și organizare atentă, flexibilitatea muncii și oportunitățile de carieră fac ca acest model să devină din ce în ce mai frecvent.