Vezi ce poezii scrie sora regelui Cioabă și ce film a realizat- VIDEO

Luminița Cioabă, pe numele său adevărat Maria Mihai, este sora fostului autoproclamat rege al rromilor, Florin Cioabă. Ea este fiica bulibașei rromilor căldărari, Ion Cioabă. Potrivit tradiției acestora, Luminița trebuia să se căsătorească la o vârstă fragedă, însă a refuzat și a ales să studieze. A absolvit Liceul de filologie "Octavian Goga", Școala Populară de Artă, secția de Regie și Actorie și apoi Facultatea de Filologie din Sibiu. Scrie poezii și este membru al Uniunii Scriitorilor din România.

Luminița Cioabă conduce reviste, a realizat filme documentare și a cules o parte din folclorul țiganilor, pe care l-a prelucrat așa  scriitorii români pentru folclorul românesc. Poeziile sale au fost traduse în engleză, germană și au fost scrise atât în română cât și în rromă.

Iată o parte din poemele scrise de Luminița Cioabă, publicate de acum.tv:

Nu-ţi Uita Numele Copil de Ţigan Nu-ţi uita numele copil de ţigan prin ochii tăi se vede inima poporului risipit ca firul nisipului la marginea mării. Nu-ţi uita numele copil de ţigan Raza – Soarelui – Răsare se odihneşte pe faţa ta în taina focului încât mirosul pământului proaspăt locuieşte în pieptul tău. Nu-ţi uita numele copil de ţigan căci numai în părul tău luna îşi aruncă strălucirea stelelor învăţându-te Iubirea Începutului de Dincolo de Cer. Nu-ţi uita numele copil de ţigan lacrimile tale sunt ploaia cerului din Rădăcina Pământului încât Cântul Libertăţii va fi Drumul Numelui vostru acolo. Crini Regali Pe aripa timpului din a sufletului durere din lacrimile mult mai albe ca ziua Crinii Regali s-au născut şi au rămas cele mai frumoase flori de aducere- aminte. Lângă lespedea albă pe marmura rece lacrimi şi flori flori şi lacrimi îţi aştern peste vreme. Crinii Regali ce eu în cuvinte nu pot să rostesc îţi vor spune Crinul Meu – Tată Regal. Mult trecut de miezul nopţii este acum şi e târziu de al meu plâns se îndură o angelică fiinţă iar pe umăru-i de înger ţine o candelă aprinsă să pot scrie cu viu grai Dincolo de Cer printre Florile de Crini născându-se pe pământ dăruind iubire-n moarte şi parfum sufletului şi Lumină-n noaptea vieţii. Dintre toate florile numai Crinii Regali pot vorbi până Dincolo de Cer unde ştiu că exişti Crin Regal – Tată Regal . Îţi mai aduci aminte eram într-un oraş din Ardeal şi-n dimineaţa aceea se umpluse aerul cu parfumul de crini îţi mai aduci aminte nu demult parcă a fost ieri ce negru era vânzătorul iar crinii atât de albi un braţ întreg mi-ai dăruit spunându-mi… Aceste flori din rai au fost furate ca oamenii să guste un pic ce frumuseţe înseamnă Dincolo de moarte. Crinul Meu – Tată Regal Regal Tată – Crinul Meu peste timp îţi sunt datoare O Lacrimă şi O Floare. Sinucidere Suntem pod din nuferi albi peste aripă de timp tu n-ai cum să te îneci suntem pod de milioane pământul e casa noastră cerul ne este acoperiş iar drumul ne e viaţa suntem mulţi suntem puternici risipiţi în lumea toată soarele ne încălzeşte luna ne spune povestea inima ne este cântec arzând noaptea cu descântec dă-ţi iubirea nouă toată podul inima ţi-o da chiar şi atunci în gerul iernii nuferi albi vor fi în ea treci pe pod plată nu-ţi cerem eşti Prea-Sfântă si Albastră peste aripă de timp treci şi astăzi treci şi mâine Noi Suntem Iubirea Ta. Îngerii Ţigani La început cerul era foarte aproape de pământ încât îl puteai atinge cu mâna de multele noastre păcate s-a îndepărtat şi azi pământul rămâne departe de cer. Din întunericul Universului şi al pământului la prima rază străluce a soarelui demult la marginea mării precum firul nisipului risipit de vânt în zările lumii Dumnezeu a binecuvântat Îngerii Ţigani cu aripi larg deschise-n lumea toată. Când Destinul se joacă cu tine trântindu-te în mocirla vieţii numai Îngerii Ţigani îţi întind aripa ştergându-ţi lacrima în coarda viorii ei sufletu-şi pun şi muzica lor cheia cerului învârte deschizând tot Universul şi stele şi luna în vrajă-i se prind copacii dansează renaşte pământul destinul ţi-l schimbă şi totu-i frumos e numai Lumină. Îngerii Ţigani n-au venit cu aripile goale în lume ei au luat cât au putut duce de Dincolo de Cer aşa încât aripile lor ajunseseră grele şi păsările cerului văzându-le aripile atât de îmbelşugate s-au rugat de Îngerii Ţigani să le dea un pic din aripă să poată zbura pe toată faţa pământului precum firul de iarbă înverzit cu drumul în faţă şi ochii înspre soare pe aripi mereu purtând libertate precum pădăcina pământului în Primăvară atunci un roi de fluturi tânjind la aripile lor atât de frumoase i-au implorat să le dea o picătură din aripă şi au promis că întotdeauna în zborul lor vor fi asemeni Sufletului Ţigănesc liberi dăruind pe oriunde trec Dragoste de Viaţă. Îngerii Ţigani au furat poruncile Domnului dându-şi inima oamenilor însă oamenii n-au înţeles niciodată şi mereu le-a fost frică de-a intra în vorbă cu Îngerii Ţigani aşa că s-au îndepărtat din neam în neam precum cerul de pământ pe când Îngerii Ţigani au fost şi au rămas lângă Dumnezeu.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News