În România, aproximativ un milion de persoane suferă de astm, iar boala afectează toate categoriile de vârstă, inclusiv copiii.
Prof. dr. Florin Mihălțan, președintele Societății Române de Pneumologie, a explicat că afecțiunea rămâne frecvent nediagnosticată din cauza formelor atipice, cum este astmul tusiv, în care tusea persistentă maschează disfuncția respiratorie.
„În România, dacă ne uităm la anvergura bolii, avem un milion de pacienți cu astm, avem în jur de 200.000 de exacerbări severe, iar din punct de vedere al vârstelor, sigur că nu iartă niciun eșantion de vârstă. Se știe că într-o clasă de 30 de copii, doi sau trei pot să aibă astm bronșic”, a spus prof. dr. Florin Mihălțan.
„Scapă nediagnosticată această afecțiune?", a întrebat Val Vâlcu.
„Această boală are câteva capcane care pot ascunde un timp afecțiunea în sine. De exemplu, pacientul tușește mai mult de două săptămâni. Este o formă care se numește astm tusiv, în care există o reacție la nivel de bronhie, la orice cauză, factor extern care provoacă această tuse, dar de fapt este o mască a unei reduceri a funcției respiratorii. E un exemplu", a spus prof. dr. Florin Mihălțan.
Prof. dr. Florin Mihălțan, a vorbit despre dificultatea diagnosticării astmului în formele sezoniere sau intermitente, care pot trece neobservate din cauza perioadelor de liniște dintre crize. De asemenea, a atras atenția asupra faptului că răspunsul spectaculos la tratament îi poate face pe pacienți să întrerupă terapia prematur, fără a înțelege că astmul este o boală cronică ce necesită monitorizare și îngrijire constantă.
„Unde mai scapă această boală nediagnosticată? Este în momentul în care are o perioadă de liniște. Știm că există un astm sezonier sau un astm intermitent, forme foarte ușoare. În perioadele dintre crize, are o stare perfect normală. Poate să facă o radiografie, poate să facă o spirometrie, toate lucrurile par să fie în regulă și atunci practicianul neavizat și pacientul sunt foarte mulțumiți de rezultat și își continuă periplul în viață până la următorul moment de exacerbare.
Al treilea aspect care merită menționat când vorbim de o boală care scapă diagnosticul și pe care o văd în practica curentă este că răspunsul la terapie este uneori spectaculos. După două-trei luni, pacientul se simte foarte bine, are o funcție normală, nu consideră că mai e nevoie nici să reia legătura cu medicul, nici să repete investigații care ar deconspira că boala nu este într-un stadiu perfect însănătoșit, întrerupe toată terapia și reapare la distanță ca și cum nu ar fi fost nimic în antecedente. Bineînțeles, efortul practicianului este de a reconfirma, de a-i readuce aminte că este o boală cronică, care merită atenție pe toată perioada vieții”, a spus prof. dr. Florin Mihălțan la emisiunea Academia de Sănătate, de pe DC News și DC Medical.
Video:
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News