Părinți de succes: Părintele epuizat, influență negativă în educația copilului

Elena Badea / 28 oct 2016 / 18:01 Salveaza PDF Comentarii
Descriere foto:

În parenting există două extreme: părintele care nu este suficient de implicat, care nu-i oferă copilului lui nici încredere, nici susținere, nici siguranța unui mediu corect de creștere și părintele implicat, atât de implicat încât ajunge repede la „capătul puterilor”. Cercetările au demonstrat, însă, că un părinte care ajunge la fenomenul de burnout, un părinte epuizat, fără resurse pentru a mai continua, un părinte care se stresează prea mult are – în ultimă instanță – o influență negativă în educație, atrage atenția un specialist în Științele Educației.

Profesorul doctor Ion-Ovidiu Pânișoară, Director, Departamentul de Formare a Profesorilor, la Universitatea din București, semnalează ce anume ar trebui să îi avertizeze pe părinți că mai au un pic și ajung la "capătul puterilor", dar și cum trebuie să acționeze când ajung la acest stadiu. 

Citește și: Părinți de succes: Este școala potrivită pentru elevii noștri?

"Preluând cercetările din plan organizațional (la locul de muncă unde apare burnout-ul) Paula Davis-Laack (2013) a observat că sunt multe similitudini cu „munca” de părinte:

  • lipsa de control: când părintele are sentimentul că a „scăpat hățurile din mâini” este un prim semn al epuizării.
  • recompensă insuficientă din partea celor din jur: am întâlnit mulți părinți care spun: „după tot ce fac pentru el (este vorba despre copil) nici măcar nu îmi mulțumește!” Un părinte care ajunge într-o astfel de perspectivă se afundă tot mai rău într-o disparitate între ceea ce oferă și ceea ce primește.
  • supraîncărcarea: „meseria” de părinte presupune toate aspectele supraîncărcării – este o activitate urgentă, părintele este permanent sub presiune, sunt dese situațiile în care nu știe cum și ce să facă. Fiind tot timpul în alertă părintele devine din ce în ce mai stresat și nervos.

[citeste si]

Cum putem să acționăm atunci când obsevăm aceste surse care ne arată că intrăm într-o zonă de risc? Davis-Laack are niște sugestii la care merită să reflectăm:

  • Se înlocuiește perfecțiunea cu „suficient de bun.” De multe ori atunci când un părinte vrea să fie „cel mai bun părinte” ajunge să facă greșeli destul de grave. Ca părinte trebuie să privim lucrurile mai relaxat, trebuie să ne gândim că suntem oameni și mai și greșim și că atât copilul cât și noi învățăm, pas cu pas, să relaționăm și să „creștem”. Încercând să fim „perfecți” riscăm să ajungem la marginea depresiei, să fim atât te temători să nu facem greșeli încât să ne răpim (nouă și copilului) oportunități de creștere, de experimentare și dezvoltare…"

Citește continuarea pe performante.ro

 

 


Te-ar putea interesa






Iti place noua modalitate de votare pe dcnews.ro?

Copyright 2019 SC PRESS MEDIA ELECTRONIC SRL. Toate drepturile rezervate.


dcn.n-nxt.27