EXCLUSIV  Mănăstirea Colilia, Gigi Becali, lecţie de viaţă. Maica Rafaela: Nu o să uit niciodată

Rodica Mitu / 29 oct 2017 / 20:43 Salveaza PDF Comentarii
Descriere foto:

De la un sat dispărut şi o biserică osândită, la Colilia a luat formă o aşezare monahală unde liniştea îşi face loc în sufletul oamenilor. 

Mănăstirea Colilia, ctitorită de Gigi Becali, are o istorie deosebită. Înfruntând greutăţile pustiului şi încercările vieţii, 13 maici, sub îndrumarea maicii stareţe Rafaela, au transformat un lăcaş de cult într-un loc în care te simţi ca acasă.

Istorie aparte

Întemeiat cu secole în urmă de ciobani transhumaţi şi purtând numele unei plante de stepă, satul Colilia, din comuna Cogealac, mai există astăzi doar în amintire.

Stabiliţi prin anii 1880, germanii au fost pentru localnici un model de prosperitate. Între anii 1901-1934, aceştia au înălţat o biserică romano-catolică cu ziduri de piatră, devenită un simbol al aşezării. Din 1940, când germanii au părăsit Dobrogea, biserica a trecut în patrimoniul Bisericii Ortodoxe Române, urmând a fi folosită de locuitorii rămaşi în sat. În perioada comunistă, la sistematizarea rurală din 1968-1969, localnicii au migrat către oraşe, iar satul Colilia a fost propus pentru desfiinţare. Sub loviturile buldozerelor, a dispărut. „Au venit comuniştii. Au intrat cu buldozerele în toate casele trainice, care au devenit una cu pământul", a declarat maica stareţă Rafaela pentru DC News.

Odată cu satul, biserica a fost condamnată la pierire. Însă piatra sfinţită nu a cedat, utiljale aduse nereuşind să producă fisuri în vechile ziduri. „Au intrat cu buldozerele de multe ori. Undeva în stânga sfântului altar stă dovadă o bucată de teren care se mai lasă. Suntem mereu atente să consolidăm", a spus maica Rafaela.

Biserica, cu timpul, a rămas fără acoperiş, geamuri, uşi. Doar zidurile laterale au rezistat. Păsările cerului au luat în stăpânire pereţii goi, formându-şi cuiburi prin unghere, în timp ce ierburile şi-au înfipt rădăcinile în pereţii de piatră. Ciobanii au transformat lăcaşul de cult în adăpost pentru animale. „Totul a culminat cu intrarea oilor în biserică. Cei care au rămas în zonă aveau multe animale şi s-au gândit că pot intra cu ele în lăcaş. Lucru care s-a şi întâmplat. Timp de 40 de ani, au stat animalele în biserică", a povestit maica stareţă.

Cerul liber, acoperiş pentru maica Rafaela

La un moment da, au venit aici maici care, cu binecuvântarea lui ÎPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, şi sub îndrumarea maicii Rafaela, au întemeiat o obşte monahală. Maicile şi-au improvizat adăpost în încăperile laterale ale bisericii şi într-un cort au amenajat paraclis. Au curăţat ierburile, au stivuit gropile, au scos gunoiul adunat în interiorul bisericii (15 camioane!).

„În 2006, Înaltpreasfinţitul Teodosie şi-a dorit înfiinţarea unei mănăstiri de maici. Şi-a dat seama că aici va rezista doar cineva care este obişnuit cu greutăţile", a explicat maica stareţă Rafaela, care a fost chemată să vină de la Mănăstirea Celic Dere.

Timp de aproape trei luni de zile, maica Rafaela, pe atunci singură, a dormit sub o plapumă pe lângă zidurile reci ale bisericii, cerul liber fiindu-i acoperiş. Doar rugăciunea a ţinut-o în viaţă. După un timp, l-a rugat pe Înaltpreasfinţitul să binecuvânteze să mai vină două maici să o ajute.

(w670)

Foto DC News

Uşi închise

Oricât de mare a fost o problemă, oricât de grea a fost o încercare, maica Rafaela şi-a luat putere şi curaj din credinţă. Într-o lume nouă pentru ea, a încercat să apeleze la autorităţi locale, la firme din Constanţa, precum şi la toţi cei care ar fi putut ajuta. Rezultatul? Uşi închise. „Veneau şi când vedeau cât este de ruinată biserica, toţi dădeau înapoi", povesteşte maica stareţă.

Însă un gând nu-i dădea pace: îşi dorea să vorbească cu Gigi Becali. Cu toate acestea, ceva o reţinea. „Recunosc că domnul Becali mi se părea o persoană mai controversată, deoarece, din păcate, mulţi denaturează adevărul. Cât am văzut noi, puţin, din presă, ni se părea mai lăudăros, un păcat pe care îl mărturisesc că l-am făcut. Nu este bine să judeci un om pe care nu-l cunoşti. Nici pe cel pe care-l cunoşti să nu-l judeci", spune stareţa mănăstirii.

Semn de la Dumnezeu

„M-am dus, pe 14 octombrie, la Sfânta Cuvioasa Parascheva, şi m-am rugat să îmi dea un semn: să mă duc sau nu la domnul Becali. Am venit acasă şi pe 16 octombrie, dimineaţa, la 5.00, m-am trezit ca dintr-un vis de lângă maici. Le-am spus că eu plec la domnul Becali. A fost semnul pe care îl cerusem sfintei. Şi am plecat la Bucureşti", îşi aminteşte maica Rafaela.

Întâlnirea cu Becali, o lecţie de viaţă

Cu credinţă în Dumnezeu, alături de o măicuţă mai în vârstă, maica Rafaela a plecat în căutarea lui Becali. „Patru zile l-am căutat, peste tot ne alungau bodyguarzii. Era o perioadă în care ajuta foarte mult biserica şi fără niciun interes. Pentru mine, a fost o lecţie întâlnirea cu domnul Becali, pentru că are un respect pentru cei care poartă haina neagră. Nu ridică ochii din pământ din respect pentru haina pe care o purtăm. M-a impresionat foarte mult", mărturiseşte maica stareţă.

„Până şi pe stadion am ajuns. Mi-am dat seama că pentru Dumnezeu laşi orice ruşine la o parte. Ne-am dus la palat şi m-am înfricoşat când am văzut câte persoane necăjite îl aşteptau. La un moment dat, i-am spus maicii cu care eram: hai, să plecăm, unii au mult mai multă nevoie de ajutor. Noi avem două mâini, două picioare, mergem să căutăm în altă parte ajutor. M-au impresionat copiii, oamenii în scaun cu rotile, foarte multă suferinţă adunată la un loc. Spuneam hai să plecăm, dar cineva mă ţinea pe loc. La un moment dat, am auzit că îl strigă cineva (n.r. referindu-se la Gigi Becali). Dintre toţi cei care erau acolo, a venit la mine. Spune, maică, cu ce problemă ai venit la mine, cu ce pot să te ajut. Nu aveam decât o fotografie a bisericii în ruină, certificatul de urbanism, actele. M-a întrebat direct: cât costă acoperişul bisericii? Două miliarde vechi, cum erau banii atunci. Uite, acum, îţi dau două miliarde. Eu, când am auzit că o să plec cu două miliarde, m-am înfricoşat.

Nu m-am gândit că îmi dă întreaga sumă. Deodată, Dumnezeu mi-a schimbat gândul şi i-am spus: Domnul Becali, eu aici am dosarul cu toate calculele. V-aş fi mult mai recunoscătoare dacă ne trimiteţi muncitori şi materiale de construcţie. Nu ne daţi bani pe mână, e foarte greu pentru noi. Nu o să uit niciodată discuţia cu dânsul. Mi-a spus că pe 1 noiembrie vom avea schela în interiorul şi exteriorul bisericii şi se va începe treaba", a spus maica stareţă. Şi aşa s-a şi întâmplat.

Un autocar plin cu 60 de muncitori şi-a făcut apariţia, spre surprinderea oamenilor din zonă. „Suntem muncitorii trimişi de domnul Becali, mi-au spus. Am vorbit cu părintele paroh din zonă, care la rândul lui a vorbit cu oamenii din sat şi a cazat câte un muncitor în case. Oamenii ne-au ajutat cu mâncare pentru ei", a spus maica stareţă.

(w670)

Foto DC News

 

„A venit domnul Becali din elicopter"

Pe zi ce trece, construcţia prindea formă, iar la data de 21 noiembrie a fost hramul mare, „Intrarea Maicii Domnului în Biserică". Atunci a venit Înaltpreasfinţitul, dar şi Becali. „A venit domnul Becali, din elicopter a coborât. În timpul slujbei, a început să dea roată în jurul bisericii. Apoi m-a chemat la el: voi unde dormiţi, maică, m-a întrebat. I-am arătat şi el spus că nu se poate aşa ceva. Mi-a spus să îi dau proiectul de chilii, deja vă dau aprobare, să vă apucaţi de chilii. Chiliile au venit de la el, fără să-i cerem noi. Lucrurile au evoluat foarte frumos", a spus maica Rafaela.

„Avem şi un aşezământ social, 20 de căsuţe, vin tot din partea domnului Becali. M-a chemat la Bucureşti, la un moment dat, să mă întrebe dacă vreau pe pământul mănăstirii să construiască un aşezământ social pentru nevoiaşi, copii, bătrâni. Din păcate, nu pot fi încă utilizate, deoarece nu avem utilităţi, curent şi apă. Ne luptăm. Consiliul Judeţean s-a implicat după 11 ani de tatonări şi insistenţe ale noaste, pentru că nu avem altă posibilitate, să ne ajute cu instalarea curentului electric. Aproape cu jumătate din sumă ne-a ajutat", a spus maica stareţă.

Până în 2009 a putut Becali să le ofere ajutorul său. „Maică, eu până aici am putut să vă ajut. Îi mai am şi pe alţii în spate, mi-a zis şi am înţeles perfect", a spus maica Rafaela care i-a mulţumit pentru tot ajutorul oferit.

 

(w670)

Foto DC News

Drumul până la biserică, o altă „durere"

Drumul până la mănăstire este o altă problemă pe care maica stareţă o înţelege ca pe o încercare de la Dumnezeu. Pe o porţiune de drum sunt gropi mari, circulaţia transformându-se pentru şoferi într-un chin. „Este o durere a noastră. Din păcate, am auzit, din întâmplare, la radio că nu reprezintă o prioritate drumul. O iau ca pe o încercare de la Dumnezeu", a spus maica stareţă, pentru DC News.

Toţi cei care doresc să le ajute pe maici pot depune bani în contul în lei RO41BTRLRONCRT0221819101, deschis la Banca Transilvania.



Te-ar putea interesa







Iti place noua modalitate de votare pe dcnews.ro?


Copyright 2018 SC PRESS MEDIA ELECTRONIC SRL. Toate drepturile rezervate.


dcn.n-nxt.26