Judecătorul Alin Ene, membru al Consiliului Superior al Magistraturii cunoscut pentru pozițiile sale publice pentru apărarea independenței magistraților, arată ce se întâmplă în realitate în Justiție.

Comentariul postat pe pagina sa de Facebook de către Alin Ene, membru CSM, fost președinte al Judecătoriei Ploiești, pleacă de la o situația concretă dintr-o instanță din țară.

”Judecătoria Urziceni a înregistrat în anul 2025 un volum de 14.695 de dosare de soluționat, scrie judecătorul Ene. Potrivit situației de resurse umane, instanța își desfăşoară activitatea cu 4 judecători. Dintre aceștia, în fapt, 2 posturi sunt ocupate de judecători stagiari, care au o competență extrem de limitată. În consecință, în realitate, cei 2 judecători definitivi au avut spre soluționare în anul 2025 peste 5000 de dosare fiecare.

ONG-urile, experte în petiții și flash-mob-uri

Sigur că putem face nenumărate comitete și comiții în care să dezbatem teorii de management și să ne spună ONG-urile experte în petiții, proteste și flash-moburi ce și cum trebuie reformat în Justiție. Putem striga pe toate canalele media despre judecătorii îmbuibați, privilegiați, iresponsabili și corupți.
Putem promova exhibiționismul justiției și încuraja ca aceasta să facă zgomot, în loc de ordine.
Putem demoniza delegările în funcții de execuție sau de conducere când nu e delegat „al nostru”. Nu contează că sunt instanțe a căror singură șansă de supraviețuire venea din delegări.
Putem suspina melancolic cu gândul la vremurile când ne uitam zilnic la televizor cum erau plimbați în cătușe cei pe care nu-i plăceam.

Nostalgie după epoca în care procurorii decideau ce judecător ajunge la Curtea Supremă

Putem visa la comisii de vetting și alte mecanisme de „disciplinare” a judecătorilor. Putem fi nostalgici după epoci în care procurorii aveau un cuvânt greu de spus despre ce judecători sau procurori ajung la Curtea Supremă.
Putem arunca vorbe mari și iresponsabile despre mlaștina și putregaiul din Justiție, incompatibile cu poziția deținută, putem să ne dăm cu părerea pe domenii unde nu avem nicio atribuție.
Putem face toate astea. Le facem deja.

Ce îl doare pe judecătorul îngropat în dosare

Dar poate măcar din când în când ar fi util să ascultăm și ce îl doare pe judecătorul îngropat sub dosare.
Pe judecătorul care tocmai a terminat o ședință cu 115 dosare și care până peste 2 săptămâni, când intră cu alte 125 de dosare, trebuie să pronunțe soluții, să motiveze hotărâri, să studieze ședința viitoare și să intre în alte ședințe urgente. Pentru că ordinele de protecție extinse prin lege și în afara familiei, arestările și urgențele din penal nu pot să aștepte următoarea ședință, conform planificării.

Pe lângă acestea, mai sunt și problemele administrative, ce vin la pachet cu funcția de conducere. Un privilegiat desigur, omul sistemului, să ne grăbim să-l înfierăm pe el și pe cei ce l-au delegat și să ne reîntoarcem la actuali și foști magistrați de bună-credință, cu o viziune clară asupra a ce nu merge bine în justiția asta!

Răspunsuri salvatoare, înainte de a formula întrebări

Alvin Toffler spunea „nu am încredere în oamenii care își închipuie că dețin deja răspunsuri într-un moment când noi abia încercăm să formulăm niște întrebări”.
Dar sigur noi suntem mai înțelepți! Să-i ascultăm, așadar, în continuare, pe cei ce au deja răspunsurile salvatoare, înainte de a fi formulat întrebările!
Să aplaudăm, deci, soluțiile care aleargă înaintea gândirii!
Gândirea, oricum, nu dă bine la televizor”, își încheie postarea judecătorul Alin Ene.