Interviu EXCLUSIV. Fratele lui Trăistariu, mărturisiri copleșitoare

Mihai Trăistariu se trage dintr-o familie de oameni foarte talentați – tatăl lui a fost artist plastic, iar Vasile, unul dintre frații cântărețului, este un pictor care se pricepe de minune să dea viață culorilor. Acesta și-a modelat aptitudinea după ce a făcut mai multe studii în domeniu care l-au ajutat sa devina un foarte apreciat pictor de către critici. Într-un interviu acordat în exclusivitate pentru DC News, Vasile Trăistariu a spus ce secrete ascund tablourile sale - tristețile și bucuriile din sufletele oamenilor.

[caption id="attachment_406191" align="alignleft" width="310"] Mihai Trăistariu alături de fratele său, Vasile Trăistariu[/caption]

Ce vă place cel mai mult să pictați?

Potretul. Prin el, îmi place să redau sufletul fiecărui om – cu tristețile, cu bucuriile, dar și cu amintirile lui.

Care este cel mai drag tablou al sufletului dumnevoastră?

Este vorba despre portretul mamei. Este cea mai frumoasă lucrare și totodată cea mai veche pe care o am. Am pictat-o în anii de liceu. Atunci cred că a fost cea mai bună perioadă a vieții mele. Pe atunci trăiau și părinții. În acel tablou, mama a stat drept model. Țin minte că am avut o stare foarte plăcută. Era întregită familia, părinții trăiau și era o stare de plinătate. Armonia care era atunci în familie s-a transmis în tablou. Lucrarea are o forță, o spontaneitate și o simplitate, iar mama pare atât de reală…

Cum ați descoperit talentul pentru pictură?

Talentul mi l-a descoperit tatăl meu. Țin minte că ne-a pus, mie și fraților, niște hârtie și niște creioane în mână și ne-a zis să desenăm o cană de porțelan. A ieșit ceva foarte interesant. Tata a observat că avem talent. Se întâmpla pe vremea când aveam vreo cinci ani. După aceea, m-am dus la Școala de Artă și ulterior am făcut și cursuri de pian. Să povesc o întâmplare interesantă. Pe vremea când făceam cursuri de pian, aveam o profesoară cu care nu mă înțelegeam, era puțin cam nervoasă, iar eu chiuleam de la ore. Când greșeam, îmi lua mâna și o trântea de pian, iar eu – nu le-a spuneam părinților, dar mă urcam într-un copac și stăteam acolo și mâncam pere până trecea ora de pian. Până la urmă, au aflat și părinții și am renunțat la acele cursuri.

 V-ați dorit să fiți și altceva în afară de pictor?

[caption id="attachment_406192" align="alignleft" width="166"] Mama, portretul preferat al artistului Vasile Trăistariu[/caption]

În afara de domeniul artei, nu am vrut să fac altceva. De fapt, am o atracție către teologie. Citesc multe cărți despre viețile sfinților, dar și cărți cu rugăciuni. De asemenea, încă din liceu, un profesor a văzut că sunt talentat și la sculptură și m-a îndemnat să continui pe acest drum. Îmi plăcea ca dintr-o bucată de lut să scot o formă. Mi-ar plăcea să fac și sculptură și chiar mă gândesc să mă apuc de treabă.

Spuneți-ne un moment greu din viață și carieră, dar și un moment în care ați simțit că munca depusă până acum vă este apreciată. 

În liceu, când am luat premii pentru pictură – atunci m-am simțit foarte valoros și stăpân pe talentul meu. După aceea, munca mi-a fost apreciată la justa ei valoare prin expozițiile pe care le-am avut. Un moment trist a fost atunci când părinții au murit, atunci mi-a fost mai greu. Lucrul acesta mi-a afectat starea sufletească și s-a văzut în pictură. Nu mă puteam concentra, nu aveam acea armonie interioară de care aveam nevoie pentru a face lucrări.

Ce își dorește artistul Vasile Trăistariu pentru anul 2014? 

Pregătesc o expoziție la Piatra Neamț, dar și la București. Vreau să am lucrări noi, cu mesaje profunde, cu previziuni.

Ce sfat aveți pentru tinerii care vor să facă o carieră din pictură? Se poate trăi din acest lucru? 

Dacă ai talent și priză la public, poți trăi din pictură. Dar este o condiție – să fii foarte bun pentru a avea succes. Tinerii care au talent trebuie să picteze.

Pentru a vedea alte lucrări de-ale lui Vasile Trăistariu, puteți vizita acest site

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News