Florica Roman, judecător, face praf scrisoarea celor 500 de procurori care iau apărarea Laurei Codruța Kovesi

Crişan Andreescu / 01 iun 2018 / 11:10 Salveaza PDF Comentarii
Sentință anulată
Sentință anulată
Florica Roman, judecător  la Curtea de Apel Oradea, demontează cu argumente  juridice scrisoarea celor 500 de procurori care au sărit în apărarea Laurei Codruța Kovesi. 
 

CE INSEMANA CA PROCURORII SUNT SUB CONTROL IERARHIC SI AUTORITATEA MINISTRULUI JUSTITIEI. DIFERENTA DINTRE INDEPENDENTA PROCURORULUI SI A JUDECATORULUICCR a constatat pe data de 30 mai 2018 ca:

"1. Existenţa unui conflict juridic de natură constituţională între Ministrul justiţiei şi Preşedintele României, generat de refuzul Preşedintelui României de a da curs propunerii de revocare din funcţie a procurorului-şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, doamna Laura Codruţa Kövesi.

2. Președintele României urmează să emită decretul de revocare din funcţie a procurorului-şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, doamna Laura Codruţa Kövesi."

CCR a avut in vedere, la pronuntarea acestei decizii, art. 132 alin. (1) din Constitutie care prevede ca "procurorii îşi desfăşoară activitatea potrivit principiului legalităţii, al imparţialităţii şi al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justiţiei".

Asadar, prin decizia din 30 mai 2018 Curtea Constitutionala nu a facut altceva decat sa reaminteasca aceste dispozitii constitutionale, ca procurorii isi desfasoara activitatea sub controlul ierarhic si autoritatea Ministrului Justitiei.

Vezi si: Procurorii, mișcare după decizia CCR: Ministrul Justiţiei nu va avea nicio implicare

 

Voi arata pe scurt cum se exercita controlul ierarhic si autoritatea Ministrului Justitiei asupra procurorilor, pentru a se intelege diferenta dintre statutul judecatorului si cel al procurorului cu privire la ce inseamna independenta separata si diferita a acestora.

1. Activitatea procurorilor sub controlul ierarhic
Procurorii sunt independenti numai cu privire la actele, masurile, solutiile pe care le dispun/adopta in dosarele pe care le cerceteaza, insa, sub control ierarhic fiind, aceste acte/masuri/solutii sunt sau pot fi, la cerere, infirmate, verificate sau confirmate de procurorul ierarhic superior.

Cu alte cuvinte, procurorul superior nu-i poate – cel putin teoretic – dicta sau impune, de sus in jos, procurorului din subordine ce solutie sau masura sa dispuna. In cazul in care procurorul superior exercita o astfel de ingerinta ori presiune asupra celui inferior, cel din urma se poate adresa Sectiei pentru procurori a Consiliului Superior a Magistraturii, pentru a-i apara independenta.

In intreg Codul de procedura penala "controlul ierarhic" al procurorului superior se exercita de jos in sus, procurorul ierarhic validand, infirmand, confirmand acte, masuri, solutii ale procurorului inferior sau admitand ori respingand plangeri ale partilor cu privire la actele, masurile dispuse de procurorul inferior.

Iata cateva articole din Codul de procedura penala care reglementeaza aceste aspecte:

Art. 63
(4) Conflictul de competență dintre 2 sau mai mulți procurori se rezolvă de către procurorul ierarhic superior comun acestora.

Art. 70 – Procedura de soluționare a abținerii sau recuzării procurorului
(1) În tot cursul procesului penal, asupra abținerii sau recuzării procurorului se pronunță procurorul ierarhic superior.
(2) Declarația de abținere sau cererea de recuzare se adresează, sub sancțiunea inadmisibilității, procurorului ierarhic superior. [...]
(3) Procurorul ierarhic superior soluționează cererea în 48 de ore.
(4) Procurorul ierarhic superior se pronunță prin ordonanță care nu este supusă niciunei căi de atac.
(5) Procurorul recuzat poate participa la soluționarea cererii privitoare la măsura preventivă și poate efectua acte sau dispune orice măsuri care justifică urgența.
(6) În caz de admitere a abținerii sau a recuzării, se va stabili în ce măsură actele îndeplinite ori măsurile dispuse se mențin.

Art. 209
(15) Împotriva ordonanței procurorului prin care s-a luat măsura reținerii suspectul sau inculpatul poate face plângere, înainte de expirarea duratei acesteia, la prim-procurorul parchetului sau, după caz, la procurorul ierarhic superior. Prim-procurorul sau procurorul ierarhic superior se pronunță de îndată, prin ordonanță. În cazul când constată că au fost încălcate dispozițiile legale care reglementează condițiile de luare a măsurii reținerii, prim-procurorul sau procurorul ierarhic superior dispune revocarea ei și punerea de îndată în libertate a inculpatului.

Articolul 304 – Infirmarea actelor procesuale sau procedurale
(1) Când procurorul constată că un act sau o măsură procesuală a organului de cercetare penală nu este dată cu respectarea dispozițiilor legale sau este neîntemeiată, o infirmă motivat, din oficiu sau la plângerea persoanei interesate.
(2) Dispozițiile alin. (1) se aplică și în cazul verificării efectuate de către procurorul ierarhic superior cu privire la actele procurorului ierarhic inferior.

Art. 328 – Cuprinsul rechizitoriului
(1) Rechizitoriul se limitează la fapta și persoana pentru care s-a efectuat urmărirea penală și cuprinde în mod corespunzător mențiunile prevăzute la art. 286 alin. (2), datele privitoare la fapta reținută în sarcina inculpatului și încadrarea juridică a acesteia, probele și mijloacele de probă, cheltuielile judiciare, mențiunile prevăzute la art. 330 și 331, dispoziția de trimitere în judecată, precum și alte mențiuni necesare pentru soluționarea cauzei. Rechizitoriul este verificat sub aspectul legalității și temeiniciei de prim-procurorul parchetului sau, după caz, de procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, iar când a fost întocmit de acesta, verificarea se face de procurorul ierarhic superior. Când a fost întocmit de un procuror de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, rechizitoriul este verificat de procurorul-șef de secție, iar când a fost întocmit de acesta, verificarea se face de către procurorul general al acestui parchet. În cauzele cu arestați, verificarea se face de urgență și înainte de expirarea duratei arestării preventive.

Art. 335
Reluarea în caz de redeschidere a urmăririi penale
(1) Dacă procurorul ierarhic superior celui care a dispus soluția constată, ulterior, că nu a existat împrejurarea pe care se întemeia clasarea, infirmă ordonanța și dispune redeschiderea urmăririi penale.

Art. 339 – Plângerea împotriva actelor procurorului
(1) Plângerea împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori efectuate pe baza dispozițiilor date de acesta se rezolvă, după caz, de prim-procurorul parchetului, de procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, de procurorul șef de secție al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
(2) În cazul când măsurile și actele sunt ale prim-procurorului, ale procurorului general al parchetului de pe lângă curtea de apel, ale procurorului șef de secție al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție ori au fost luate sau efectuate pe baza dispozițiilor date de către aceștia, plângerea se rezolvă de procurorul ierarhic superior."

Vezi si: EXCLUSIV Iohannis, decizie revocare Kovesi. Informația momentului

 

Aceste doua alineate, ale art. 339, au fost modificate prin OUG 18/2016 de catre Guvernul Ciolos.

Asadar, dupa cum se poate vedea, "controlul ierarhic" al procurorului se exercita cu privire la un act, masura, solutie DEJA dispusa de catre procurorul inferior intr-o anumita cauza si nu impunandu-i acestuia din urma ce anume sa dispuna in respectiva cauza. Ar fi si anormal sa faca asa ceva, impunand de sus in jos ce solutie sa fie dispusa de procurorul inferior, pentru ca apoi tot el sa o confirme.

2. Activitatea procurorilor sub autoritatea Ministrului Justitiei
Pe langa "controlul ierarhic", Constitutia prevede ca procurorii isi desfasoara activitatea si "sub autoritatea Ministrului Justitiei" (art. 132 alin. (1)).

Daca "controlul ierarhic" se face de procurorul ierarhic superior in cauze specifice asupra unor masuri deja dispuse, exercitatea "autoritatii" Ministrului Justitiei in cazul procurorilor priveste relatiile institutionale cu Ministrul Public in vederea realizarii unitare a politicii penale a statului.

Extrag cateva articole din Legea 304/2004, a organizarii judiciare, din care rezulta clar modul cum Ministrul Justitiei isi exercita "autoritatea" fata de procurori.

Art. 63
Ministerul Public exercita, prin procurori, următoarele atribuții:
h) acționează pentru prevenirea și combaterea criminalității, sub coordonarea ministrului justiției, pentru realizarea unitară a politicii penale a statului;

i) studiază cauzele care generează sau favorizează criminalitatea, elaborează și prezintă ministrului justiției propuneri în vederea eliminării acestora, precum și pentru perfecționarea legislației în domeniu;

Asadar, politica penala a statului nu este facuta de catre procurori ori judecatori, ci este coordonata de Ministrul Justitiei, deoarece, in fond, este o decizie a executivului, luata in urma unor analize ale fenomenelor infractionale, ce strategie adopta pentru combaterea acelor fenomene.

Art. 69
(1) Ministrul justiției, când consideră necesar, din proprie inițiativă sau la cererea Consiliului Superior al Magistraturii, exercită controlul asupra procurorilor, prin procurori anume desemnați de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sau, după caz, de procurorul-șef al Direcției Naționale Anticorupție, de procurorul- șef al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism ori de ministrul justiției. [acest articol a fost modificat prin OUG 78/2016 de catre Guvernul Ciolos]

Asadar, nu Ministrul Justitiei merge in persoana sa faca controale asupra procurorilor, ci astfel de controale se fac tot de catre procurori anume desemnati de conducerea PICCJ, DNA sau DIICOT.

(2) Controlul consta în verificarea eficientei manageriale, a modului în care procurorii își îndeplinesc atribuțiile de serviciu și în care se desfășoară raporturile de serviciu cu justițiabilii și cu celelalte persoane implicate în lucrările de competenta parchetelor. Controlul nu poate viza măsurile dispuse de procuror în cursul urmăririi penale și soluțiile adoptate.

Legea prevede EXPRES ca astfel de controlale nu pot viza masurile dispuse sau solutiile adoptate de procurori in dosare, o asemenea verificare fiind de competenta procurorului ierarhic superior, cum am aratat la capitolul anterior.

(3) Ministrul justiției poate să ceara procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sau, după caz, procurorului-șef al Direcției Naționale Anticorupție informări asupra activității parchetelor și să dea îndrumări scrise cu privire la măsurile ce trebuie luate pentru prevenirea și combaterea eficienta a criminalității.

Detaliul ca Ministrul Justitiei da "indrumari scrise" este crucial, deoarece o astfel de indrumare poate fi contestata. Asadar, Ministrul Justitiei nu poate da "indrumari" verbale, iar daca un asemenea lucru se intampla, procurorul poate ignora "indrumarea".

Art. 79
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție elaborează anual un raport privind activitatea desfășurată, pe care îl prezintă Consiliului Superior al Magistraturii și ministrului justiției, nu mai târziu de luna februarie a anului următor. Ministrul justiției va prezenta Parlamentului concluziile asupra raportului de activitate a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Art. 88
Direcția Națională Anticorupție elaborează anual un raport privind activitatea desfășurată, pe care îl prezintă Consiliului Superior al Magistraturii și ministrului justiției, nu mai târziu de luna februarie a anului următor. Ministrul justiției va prezenta Parlamentului concluziile asupra raportului de activitate al Direcției Naționale Anticorupție.

Tocmai datorita relatiei de "autoritate" a Ministrului Justitiei fata de procurori, PICCJ si DNA (iar dupa noile modificari si DIICOT) prezinta Ministrului Justitiei raportul de activitate, care apoi il prezinta Parlamentului.

Procurorii nu prezinta un asemenea raport Presedintelui sau Premierului, ci Ministrului Justitiei, sub a caruia autoritate isi desfasoara activitatea.

Art. 140
(2) Regulamentul de ordine interioară [al parchetelor] prevăzut la alin. (1) se aprobă prin ordin al ministrului justiției, la propunerea procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sau, după caz, a procurorului șef al Direcției Naționale Anticorupție, a procurorului șef al Direcției de investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii.

Acest articol a fost modificat prin OUG 78/2016 de catre Guvernul Ciolos.

Din nou, regulamentul e "aprobat" prin ordin de Ministrul Justitiei, nu de catre Presedinte sau Premier.

Rezulta din toate aceste texte, asadar, ca autoritatea Ministrului Justitiei asupra procurorilor se exercita atat cu privire la a verifica cum este pusa in practica politica penala a statului, cat si prin efectuarea unor controale, care insa sunt facute tot de catre procurori, "anume desemnati" de catre conducerea parchetelor.

In concluzie, independenta procurorului este, in esenta, libertatea acestuia de a solutiona impartial dosarele cu care este investit supunandu-se numai legii, solutiile acestuia, insa, putand fi cenzurate de procurorul ierarhic superior.

Autoritatea Ministrului Justitiei, de partea cealalta, se exercita prin verificarea modului in care politica penala este pusa in practica si prin controlul pe care il poate exercita asupra procurorilor, prin alti procurori anume desemnati. Acest control, cum am aratat, nu poate include si verificarea solutiilor date in dosare concrete.

Prin urmare independenta procurorului, chiar daca este una extrem de importanta, este limitata prin Constitutie si lege.

Este esential pentru functionarea corecta a justitiei ca procurorii sa solutioneze dosarele pe care le gestioneaza doar in baza legii, liberi de orice presiuni si influente indiferent din partea cui ar veni.

Tocmai de aceea, cum am aratat mai sus, daca procurorii isi simt independenta lezata se pot adresa Sectiei pentru procurori a CSM pentru a le fi aparata aceasta independenta.

3. Independenta justitiei si a judecatorilor
Independenta judecatorilor si a instantelor este complet diferita de independenta procurorilor si a parchetelor.

Astfel, Constitutia prevede ca "Justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege" (art. 126 alin. (1)) si ca"judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii" (art. 124 alin. (3)).

Asadar, judecatorii nu sunt nici sub control ierarhic si nici sub "autoritatea" cuiva, cum sunt procurorii, ci sunt independenti si se supun numai legii, iar aceasta independenta este stipulata chiar in Constitutie.

CCR explica in Decizia 625/2016 ca, in timp ce justitia este infaptuita de judecatori, procurorul – asemenea avocatului – "participa la realizarea acesteia".

"26. Astfel, Curtea constată că soluţionarea cererii de recuzare a procurorului în cursul judecăţii este dată de legiuitor în competenţa procurorului ierarhic superior, adică unui organ care nu face parte din puterea judecătorească şi căruia nu îi este conferit atributul înfăptuirii justiţiei, ci doar al participării la realizarea acesteia. Curtea observă că, referitor la rolul procurorului în procesul penal, prin Decizia nr. 23 din 20 ianuarie 2016, precitată, paragraful 21, a statuat că în dispoziţiile cap. VI din titlul III al Constituţiei, consacrat autorităţii judecătoreşti, constituantul a reglementat toate instituţiile componente ale acesteia – instanţe, Ministerul Public şi Consiliul Superior al Magistraturii -, dar a recunoscut atributul de înfăptuire a justiţiei numai Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi celorlalte instanţe judecătoreşti stabilite prin lege şi că, atât timp cât legiuitorul nu a conferit Ministerului Public atributul înfăptuirii justiţiei, ci doar al participării la realizarea acesteia, acesta nu dobândeşte prerogativele instanţelor."

In concluzie, numai judecatorii au garantie constitutionala de independenta si numai judecatorii infaptuiesc justitia, procurorii doar participand la realizarea acesteia.

4. Situatia actuala
Cu toate ca prevederile Constitutionale si legale sunt foarte clare, cum am aratat mai sus, in ultimii ani a fost promovata public – intr-un mod agresiv, masiv si contrar Constitutiei de catre o parte a presei, societatii civile, fostul CSM si o parte a magistratilor – teoria ca independenta procurorilor ar fi identica cu cea a judecatorilor.

Fostul CSM, care a condamnat cu fervoare orice critica la adresa procurorilor DNA, asimiland-o complet fals unui atac la independenta justitiei "in ansamblul sau", a contribuit hotarator la promovarea conceptiei gresite in randul publicului de identificare a independentei procurorilor cu independenta justitiei.

Rezultatul acestor campanii de-a dreptul staliniste, care au distorsionat rolul procurorului de participant la realizarea infaptuirii justitiei, in acela de infaptuitor al justitiei alaturi de instante si judecatori, se vad acum prin avalansa de abuzuri impotriva romanilor si impotriva unor judecatori care au fost cercetati pentru abuz in serviciu ori alte infractiuni in urma faptului ca unii procurori au apreciat ca hotararile pe care judecatorii le-au pronuntat ar fi fost nelegale si netemeinice.

Altfel spus, in urma acestei campanii fanatice, complet antidemocratice, unii procurori au ajuns sa se creada ca sunt judecatori, mai bine spus supra-judecatori, abilitati sa verifice legalitatea si temeinicia unor hotarari judecatoresti.

In felul acesta procurorii, care sunt sub control ierarhic si sub autoritatea Ministerului Justitiei, au ajuns sa se transforme in suprainstante si sa-si exercite controlul asupra judecatorilor, care dupa Constitutie sunt independenti si se supun numai legii, cercetandu-i penal si trimitandu-i in judecata pentru solutiile pe care le-au pronuntat.

Atare distorsionare a rolului procurorului, in baza caruia acestia ajung sa cenzureze hotararile judecatorilor este de sorginte sovietica, bolsevica, fiind initiata in URSS de catre Lenin, prin regandirea rolului procuraturii sovietice, actiune ce a fost apoi desavarsita de catre Stalin. Procuratura in regimurile comuniste veghea la legalitatea hotararilor judecatoresti.

Acest sistem stalinist al procuraturii a fost implementat si in Romania dupa 1948, impus de ocupantul sovietic.

Documentele internationale, cum sunt si rapoartele Comisiei de la Venetia, spun ca acest sistem de inspiratie sovietica bolsevica, prin care procurorii ajung sa verifice ori sa controleze legalitatea hotararilor judecatoresti, este strain de democratie tocmai pentru ca incalca independenta judecatorilor.

Prin urmare, decizia CCR din 30 mai nu a facut altceva decat sa reaseze lucrurile in fagasul lor constitutional si democratic, reiterand ca procurorii sunt sub control ierarhic si sunt sub autoritatea Ministrului Justitiei, asa cum spune Constitutia.

Brutalitatea atacurilor, venite mai ales din partea unora din presa si politica, la adresa CCR in urma acestei decizii absolut normale, demonstreaza cat de straine le sunt notiunile elementare de democratie si stat de drept acestei tabere din societate, presa ori clasa politica.

Ani de zile s-a clamat apararea statului de drept si a independentei justitiei incalcandu-se, in fapt, elementele fundamentale ale statului de drept, democratiei, separatiei puterilor si drepturilor omului. Principii fundamentale au fost golite de continut si folosite ca maciuci in batalia politica.

Atacurile la adresa CCR demonstreaza lipsa de minima cunoastere a principiilor democratice a celor din politica si presa care orchestreaza aceste atacuri.

Este inadmisibil ca magistrati, demnitari ori jurnalisti, persoane publice si formatori de opinie sa indemne public la nerespectarea deciziilor CCR, lucru ce echivaleaza cu nesocotirea grava a principiilor pe care chiar acestia le clameaza.

Este aberant ca, in numele statului de drept si al independentei justitiei, sa se instige public la nerespectarea unei decizii a CCR si la contestarea in strada a acesteia.

Statul de drept si justitia, intr-o tara democratica, nu se apara atacand institutii fundamentale sau iesind in strada impotriva acestora.

Un stat de drept functional exista cand are institutii puternice care isi exercita autoritatea in limitele pe care Constitutia le-o confera.

Criticile la adresa disfunctionalitatilor din stat, din justitie sau orice alta institutie sau autoritate publica sunt binevenite, ba chiar obligatorii si necesare pentru un stat sanatos, cu conditia sa fie concrete, argumentate si formulate cu buna credinta.

Astfel de mobilizari si reactii irationale, cum sunt cele impotriva CCR, demonstreaza ca Romania nu s-a desprins inca de sistemul comunist totalitar, in care institutiile nu aveau o existenta de sine statatoare ci erau personalizate, seful fiind identificat cu institutia. Numai in societatile totalitare institutiile se confunda cu cei care le conduc.

Asta s-a intamplat cu procurorul sef al DNA, care, printr-o masinarie de propaganda uriasa, prin bilanturi triumfaliste ce mascau ori ascundeau problemele, prin decoratiile si sustinerea neconditionata a ambasadelor si Uniunii Europene, s-a confundat cu DNA si chiar cu justitia "in ansamblul ei".

Cei care contesta neargumentat decizia CCR, o critica si cer iesirea in strada nu apara democratia, justitia ori statul de drept, desi sustin aceasta, ci apara o persoana aflata intr-o functie vremelnica.

Prezervarea functiei unei persoane, oricat de promovata, sustinuta, aplaudata ori decorata ar fi fost de ambasade, Uniunea Europeana sau oricine altcineva, nu justifica atacarea unei institutii fundamentale a statului, cum este CCR.

Pentru a avea democratie functionala in Romania este important pentru fiecare cetatean sa inteleaga ca (1) institutiile nu se confunda cu cei care le conduc temporar, (2) aceste institutii trebuie sa functioneze in limitele stabilite de Constitutie sau lege si (3) sa colaboreze loial intre ele pentru promovarea interesului cetateanului.

Cand, insa, principii nobile sunt folosite ca mijloace nedemocratice pentru a apara o persoana care vremelnic ocupa o functie publica, aceasta arata ca acea democratie este defecta.

De altfel, decizia CCR din 30 mai nici nu este motivata inca, tocmai aceasta dovedind precaritatea si injustetea unor critici care nu sunt intemeiate pe argumente, ci doar pe apararea neconditionata a unui functionar public de o tabara fanatica de idolatori.

Democratia si statul de drept se apara argumentat si printr-o critica corecta si aplicata, atunci cand este cazul, lucru pe care aceasta tabara galagioasa nu l-a facut.

O reactie similara de atacare a CCR a existat dupa Decizia 51/2016 prin care SRI a fost scos din urmarirea penala, cand o parte a presei, societatii civile (sic!) si oamnilor politici (cam aceiasi) au urlat isterici ca vine apocalipsa peste Romania si vom fi invadati de teroristi.

Cam acelasi grup, insa, fie a tacut cu privire la existenta protocoalelor secrete dintre Parchet si SRI fie le-a justificat existenta. Amintesc ca in baza acelor protocoale secrete nu doar ca oameni au fost anchetati complet nelegal, dar procurorii trebuiau sa dea rapoarte periodice agentilor SRI.

Cine se isterizeaza ca o decizie a CCR, care inca nici nu este motivata, ar ataca "independenta justitiei", dar tace cu privire la protocoale secrete care au incalcat legea, drepturile si libertatile romanilor, este evident ca are valorile democratice rasturnate.

Te-ar putea interesa







Iti place noua modalitate de votare pe dcnews.ro?

Copyright 2019 SC PRESS MEDIA ELECTRONIC SRL. Toate drepturile rezervate.


dcn.n-nxt.26