De ce unii oameni au nevoie de mai puțin somn decât alții? Știința are un răspuns surprinzător

Ați întâlnit vreodată persoane care par să aibă energie infinită, chiar dacă abia dacă au dormit patru sau cinci ore în noaptea precedentă?

Fie că este vorba despre persoane celebre, precum Margaret Thatcher – despre care se spune că dormea doar patru ore pe noapte – sau despre colegi de birou care ajung primii dimineața și pleacă ultimii seara, acești indivizi pot ridica semne de întrebare: cum reușesc să funcționeze normal cu atât de puțin somn?

Răspunsul ar putea fi scris în codul lor genetic.

„Dormitorii scurți naturali” – o categorie aparte

Cercetările din ultimii ani au identificat un mic grup de persoane care nu doar că dorm mai puțin, dar o fac fără a suferi efectele negative asociate de obicei cu lipsa de somn. Acești așa-numiți dormitori scurți naturali pot funcționa normal cu doar patru până la șase ore de somn pe noapte, iar capacitățile lor cognitive și starea generală de sănătate nu sunt afectate, conform Reuters.

În 2010, cercetătorii de la Universitatea din California, San Francisco, au identificat o mutație genetică rară pe o genă numită DEC2. Această variație pare să fie responsabilă de eficiența sporită a somnului acestor indivizi. În termeni simpli, ei obțin aceleași beneficii fiziologice ale somnului ca restul populației, dar în mai puțin timp.

Mai recent, în 2025, un caz fascinant al unei femei de 70 de ani cu una dintre aceste mutații a fost documentat: în ciuda faptului că a dormit doar șase ore pe noapte toată viața, ea s-a menținut sănătoasă și activă, cu o minte ageră și un stil de viață complet funcțional.

Marea confuzie: lipsa de somn versus trăsătură genetică

Totuși, majoritatea oamenilor care susțin că pot trăi cu puține ore de somn... nu pot, de fapt. Studiile arată că aceștia sunt de obicei doar lipsiți cronic de somn, fie din cauza stresului, muncii excesive, responsabilităților familiale, fie din convingerea greșită că a dormi puțin este un semn de forță sau eficiență.

Privarea de somn, chiar și în doze mici, poate duce la acumularea unei „datorii de somn” care afectează concentrarea, starea de spirit și sănătatea pe termen lung. În timp, lipsa somnului crește riscul de obezitate, diabet, hipertensiune și boli cardiovasculare.

Somnul de weekend – soluție sau autoamăgire?

Mulți oameni cred că pot compensa lipsa de somn acumulată în timpul săptămânii dormind mai mult în weekend. Deși această strategie poate oferi o ușoară recuperare temporară, studiile recente arată că somnul de weekend nu este suficient pentru a contracara efectele negative ale privării cronice de somn.

Un alt dezavantaj este perturbarea ritmului circadian: dacă dormiți prea mult în weekend, veți avea dificultăți în a adormi duminică seara, ceea ce creează un nou cerc vicios al oboselii.

Factori care influențează nevoia de somn

Pe lângă genetică, mai mulți factori contribuie la variațiile individuale în nevoia de somn:

Vârsta: bebelușii au nevoie de 14-17 ore, adolescenții de 8-10, iar adulții de 7-9.

Sănătatea: afecțiuni precum artrita sau bolile cardiace pot fragmenta somnul.

Stilul de viață: stresul, alimentația, activitatea fizică și expunerea la lumină albastră afectează calitatea somnului.

Thatcher – un caz autentic sau doar obosită?

Este tentant să credem că Margaret Thatcher a fost o „dormitoare scurtă naturală”. Totuși, unele surse spun că obișnuia să tragă pui de somn în timpul zilei, între întâlniri. Dacă este adevărat, înseamnă că se confrunta, de fapt, cu o datorie de somn și o compensa atunci când putea, asemenea multora dintre noi.

Deși există câțiva indivizi norocoși cu o mutație genetică ce le permite să doarmă mai puțin fără consecințe, marea majoritate a populației nu se încadrează în această categorie. Pentru cei mai mulți dintre noi, nevoia de somn nu este un moft, ci o necesitate biologică.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News