De ce nu folosește Germania propriul Lynx?

Autor: Ioana Dinu

Armata sud-coreeană se pregătește să introducă IFV-ul de nouă generație bazat pe Redback. Lynx și Redback concurează acum direct în programul MLI al României. Pentru România, credibilitatea dovedită în serviciu ar trebui să fie un factor decisive.

Pe măsură ce România se apropie de alegerea viitorului său vehicul de luptă pentru infanterie, atenția se îndreaptă spre o întrebare esențială: sunt candidații principali adoptați de propriile lor armate? Iar la acest capitol, contrastul dintre Redback-ul sud-coreean și Lynx-ul german este greu de ignorat.

Redback: o platformă aleasă în străinătate, și acum adoptată și acasă

Redback a demonstrat deja credibilitate la export. În 2023, a câștigat unul dintre cele mai competitive programe IFV din lume, atunci când Australia a selectat AS21 Redback în detrimentul Lynx-ului produs de Rheinmetall. Dezvoltat pentru a îndeplini cerințele exigente ale Armatei Australiene, Redback a fost apreciat pentru protecția avansată, mobilitate și arhitectură digitală.

Crucial este faptul că Redback se îndreaptă acum către adoptarea oficială de către Armata Republicii Coreea (ROKA). Un IFV de nouă generație derivat din AS21 Redback, cunoscut ca K-NIFV, a fost prezentat public la Seoul ADEX în octombrie 2025 și se află în prezent în evaluare militară–guvernamentală comună.

ROKA și-a formulat oficial cerința operațională, ceea ce poziționează programul pentru a intra în procesul de achiziție și dezvoltare a forței în anii următori. Asta înseamnă că Redback va fi sprijinit de un proces național de achiziție, finanțare guvernamentală și un plan clar de dezvoltare a capabilităților.

Pentru orice țară cumpărătoare, acest lucru înseamnă securitate pe termen lung:

• un utilizator intern care impulsionează modernizările continue

• un ecosistem de mentenanță stabil

• suport pe durata ciclului de viață, bazat pe feedback militar real

Faptul că un sistem este sau nu adoptat de propria armată contează, pentru că, în absența utilizării interne, platforma are limite inerente. Platformele fără utilizator domestic pot întâmpina probleme în adoptarea doctrinară, modernizări bazate pe experiență și în ciclul de feedback esențial pentru menținerea modernizării. Indiferent cât de puternică este narațiunea comercială, o platformă fără ancoră operațională nu poate construi credibilitate pe termen lung sau un ecosistem logistic stabil.

Lynx: un sistem promovat agresiv în exterior, dar absent acasă

Deși Rheinmetall continuă să promoveze KF41 Lynx drept viitorul IFV al Europei, vehiculul nu a fost încă selectat pentru dotarea Armatei Germane, un fapt care ridică întrebări în comunitatea de apărare europeană. O platformă prezentată ca viitorul IFV al Europei, dar neoperată de propria armată, va fi inevitabil privită cu scepticism în privința maturității, sustenabilității și performanței reale.

Prioritățile de modernizare ale Germaniei accentuează și mai mult acest decalaj. Bundeswehr rămâne concentrat pe operarea și modernizarea Puma IFV, care, în pofida dificultăților inițiale, a fost îmbunătățit considerabil și este achiziționat în noi loturi. Cu Berlinul angajat ferm în Puma ca vehicul principal de luptă pentru infanterie, Lynx nu are încă un drum clar către serviciul operațional german.

La aceasta se adaugă faptul că principala linie de producție a Lynx nu se află în Germania, ci în Ungaria, ceea ce înseamnă că mentenanța profundă, susținerea în timp de război și ciclurile de modernizare depind de o singură instalație dintr-o țară terță, și nu de baza industrială națională de apărare. Pentru orice stat importator, aceasta ridică semne de întrebare privind securitatea pe termen lung a aprovizionării și reziliența industrială.

De ce acest contrast este esențial pentru România

Pentru România, problema adoptării interne nu este una teoretică, atinge esența capabilității de apărare suverană. Bucureștiul are nevoie de o platformă care poate fi modernizată în mod fiabil pe parcursul a zeci de ani, susținută de un ecosistem industrial stabil și validată prin utilizare militară reală. Aici diferența dintre Redback și Lynx devine decisivă.

Redback avansează printr-un proces de achiziție susținut de guvernul sud-coreean și va intra în serviciu operațional în două armate avansate. Asta garantează modernizări continue, rafinare doctrinară și validare în condiții reale. Lynx, în schimb, rămâne în primul rând o platformă orientată spre export. Fără o flotă națională care să-i modeleze evoluția, dezvoltarea viitoare depinde în mare parte de clienții externi, o dinamică ce poate introduce incertitudini pe termen lung pentru statele care caută o evoluție capabilă și predictibilă.

Implicații pentru România

Redback este pe cale să fie integrat în propria armată, asigurând modernizare continuă și dezvoltare pe termen lung

Lynx nu are un utilizator militar domestic, ceea ce limitează maturitatea doctrinară și evoluția

Redback beneficiază de impulsul R&D finanțat de guvernele Coreei și Australiei

Lynx riscă stagnarea fără achiziție națională sau feedback operațional

În evaluarea opțiunilor, România ar trebui să păstreze în centru o întrebare esențială: Ar trebui un stat să se bazeze pe un sistem care nu este utilizat de armata țării de origine sau ar trebui să opteze pentru un sistem deja ales de forțe armate avansate și acum în curs de adoptare de armata națională, in acest caz Republica Coreea? Într-o epocă în care fiabilitatea, independența și pregătirea NATO sunt imperative, alegerea României trebuie să se bazeze pe sisteme susținute de angajament operațional real, nu doar de ambiție de export.