€ 5.0894 →
|
$ 4.3768 →
|
Arheolog / Foto cu rol ilustrativ: Unsplash
Cea mai veche dovadă a producerii focului de către oamenii preistorici a fost descoperită într-un sit arheologic, din comitatul englez Suffolk.
Într-un sit arheologic din comitatul englez Suffolk a fost făcută descoperirea, sub forma unei vetre construite, se pare, de neanderthalieni, acum aproximativ 415.000 de ani, ceea ce înseamnă că acest moment-cheie din evoluţia umanităţii s-a întâmplat mai devreme decât se credea până acum, informează Reuters.
Într-o fostă carieră de argilă pentru confecţionarea cărămizilor din proximitatea satului Barnham, cercetătorii au văzut o bucată de lut încălzit, câteva unelte din cremene distruse de căldură şi două bucăţi de pirită, respectiv un mineral care face scântei, în momentul în care este lovit de cremene pentru a aprinde iasca. Cercetătorii au considerat că aceste obiecte sunt indicii ale aprinderii repetate a focului.
Vatra focului era aflată în apropierea unui iaz unde aceşti oameni preistorici îşi puneau tabăra.
Credem că oamenii au adus pirită în acest loc cu intenţia de a face focul. E o descoperire cu implicaţii majore, care devansează cea mai timpurie dovadă a producerii focului, a declarat arheologul Nick Ashton, curatorul colecţiei paleolitice de la British Museum din Londra şi conducătorul cercetării publicate miercuri în revista Nature, unde s-au atașat și câteva poze.
Până acum, cea mai timpurie dovadă cunoscută a aprinderii focului data acum 50.000 de ani și a fost găsită într-un sit din nordul Franţei. A fost atribuită tot neanderthalienilor.
Utilizarea controlată a focului a fost un reper important în istoria evoluţiei omenirii, nu doar pentru că permitea prepararea alimentelor şi oferea protecţie contra prădătorilor, ci şi pentru că dădea căldura ce le oferea vânătorilor-culegători să prospere în zone cu condiţii mai reci.
Zone ca Marea Britanie, spre exemplu, a zis Rob Davis, arheolog la British Museum şi coautor al studiului.
Prin prepararea alimentelor cu ajutorul focului, strămoşii noştri reuşeau să elimine agenţii patogeni din carne şi toxinele din rădăcinile şi tuberculii comestibili. Prin prepararea la foc, aceste alimente deveneau mai fragede şi mai uşor de digerat, eliberând energia corporală din intestin pentru a alimenta dezvoltarea creierului.
Posibilitatea de a consuma o gamă mai variată de alimente a îmbunătăţit supravieţuirea şi a permis alimentarea unor grupuri mai mari de oameni, conform cercetătorilor.
Focul ar fi contribuit totodată la evoluţia socială. Utilizarea focului pe perioada nopţii le-a permis acestor oameni preistorici să se reunească şi să socializeze, prilej pentru a povesti şi a-şi dezvolta astfel limbajul şi sistemul de credinţe. Focul în aer liber devine un hub de socializare, a spus Davis.
Suntem o specie care a utilizat focul pentru a modela lumea din jurul nostru, a declarat Davis, notând că, potrivit noilor descoperiri, această trăsătură e un element pe care specia noastră Homo sapiens îl are în comun cu neanderthalienii şi, posibil, cu alte rude hominide cu creier voluminos ce au trăit în acele vremuri, precum ar fi denisovanii.
Situl arheologic de la Barnham, din Paleolitic sau Epoca Pietrei Vechi, datează dinaintea celor mai vechi fosile cunoscute de Homo sapiens, descoperite în Africa.
Cercetătorii cred că neanderthalienii, verii noştri apropiaţi din punct de vedere evolutiv, erau cei care aprindeau focul, o altă dovadă a inteligenţei şi ingeniozităţii acestor oameni arhaici, mult timp discreditaţi în cultura populară.
Paleoantropologul şi coautorul studiului Chris Stringer a spus că nu au fost găsite rămăşiţe umane fosilizate la Barnham.
Stringer a precizat însă că fragmente dintr-un craniu uman, cu o vechime de aproximativ 400.000 de ani, prezentând caracteristicile unui neanderthalian, au fost descoperite la mijlocul secolului al XX-lea la mai puţin de 160 de kilometri la sud, într-un oraş numit Swanscombe. Stringer a spus că fragmentele de craniu de la Swanscombe sunt similare cu fosilele de neanderthalian provenite dintr-un sit denumit Sima de los Huesos (Groapa cu oase), în apropiere de Burgos, Spania şi datând de acum 430.000 de ani.
Aşadar cei care făceau focul la Barnham e foarte probabil să fi fost neanderthalieni timpurii, asemenea oamenilor de la Swanscombe şi Sima, a spus Stringer.
Vezi și - Descoperirea care scoate la iveală că suntem mai neanderthali decât credem
Neanderthalienii au dispărut acum aproximativ 39.000 de ani, nu cu mult timp după ce Homo sapiens au ajuns în Europa. Moştenirea lor supravieţuieşte în genomul majorităţii oamenilor de pe Terra, graţie încrucişării dintre Homo sapiens şi neanderthalieni înainte de dispariţia acestora din urmă.
Lucrări arheologice anterioare realizate în acest sit din Anglia le-au dat cercetătorilor o bună înţelegere a modului cum arăta acel loc în momentul construirii vetrei, populat de o mare diversitate de animale, de la elefanţi la mamifere mai mici şi păsări. De asemenea, s-au găsit dovezi ale activităţii umane, sub forma unor urme de tăieturi pe oase de animale.
Există dovezi arheologice provenite din Africa, cu o vechime de peste un milion de ani potrivit cărora oamenii utilizau focul apărut în mod natural, de la incendii de vegetaţie sau fulgere, dar în acele situri nu s-au descoperit dovezi ale utililzării intenţionate a focului.
Cercetătorii au petrecut patru ani făcând teste care să ateste că dovezile de la Barnham reprezintă utilizarea deliberată a focului. Conform oamenilor de ştiinţă, au fost utilizate inclusiv testări geochimice, care au pus în evidenţă existenţa unei temperaturi de peste 700 de grade Celsius, asociate utilizării repetate a focului în acelaşi amplasament, notează Agerpres.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
