Când vorbim despre dezvoltare urbană în România, privirea ne fuge de obicei spre Cluj-Napoca, Timișoara, Brașov sau Craiova — orașe-pilon, cu identități consolidate și cu ritmuri accelerate de modernizare.
Totuși, în ultimii ani, un actor mai puțin obișnuit a intrat în aceeași conversație: Sectorul 3 al Capitalei. Deși nu este oraș în sine, ci parte a Bucureștiului, Sectorul 3 a reușit să funcționeze ca un municipiu autonom în materie de investiții, infrastructură urbană și servicii publice.
Cluj-Napoca și Timișoara sunt orașe recunoscute pentru proiectele lor ample în mobilitate, digitalizare și spații verzi. Totuși, Sectorul 3 se remarcă prin continuitatea investițiilor, nu doar prin proiectele individuale. În ultimii ani, administrația locală a derulat lucrări constante de modernizare a străzilor, de creare de noi pasaje pietonale și rutiere, de extindere a spațiilor verzi și de regenerare urbană în zone anterior neglijate.
Dacă în Cluj și Timișoara proiectele vin adesea în valuri, în funcție de ciclurile politice sau de finanțările europene, în Sectorul 3 lucrările au fost gândite și implementate într-un flux continuu, care rareori a fost întrerupt. Această consecvență a făcut ca locuitorii să simtă o evoluție permanentă.
Brașov, Cluj sau Craiova au avut programe locale de reabilitare termică, însă niciun oraș din România nu a reușit scara la care a intervenit Sectorul 3. Cu aproape 77.000 de apartamente reabilitate energetic în ultimii 13 ani, sectorul a implementat cel mai amplu program din țară.
Cluj-Napoca a reabilitat câteva mii de apartamente prin programe succesive,
Timișoara se situează la fel, cu un ritm mult mai redus,
Brașovul a reușit un program consistent, dar tot sub nivelul Sectorului 3,
Craiova are un ritm bun, dar nu comparabil numeric.
Sectorul 3 nu doar că depășește aceste orașe, ci oferă un model administrativ prin capacitatea de a gestiona simultan zeci de proiecte cu finanțare europeană.
Brașov și Cluj sunt orașe „verzi” prin tradiție, avantajate și de geografie. Totuși, Sectorul 3 a compensat prin intervenție directă: refacerea sistematică a parcurilor, amenajarea lacurilor, piste de biciclete, spații de recreere, locuri de joacă și zone pietonale. Orașe mari precum Craiova sau Timișoara au întâmpinat provocări în extinderea spațiilor verzi în zonele centrale; în schimb, Sectorul 3 a investit constant în modernizare și plantare de arbori.
Cluj și Timișoara sunt de obicei văzute ca lideri ai digitalizării, însă Sectorul 3 a recuperat rapid decalajul și a implementat servicii accesibile integral online pentru cetățeni: depuneri de documente, taxe, programări, comunicare electronică, identitate digitală locală în dezvoltare. Spre deosebire de Craiova sau Brașov, unde digitalizarea diferă de la un departament la altul, în Sectorul 3 procesul este uniform și în expansiune.
Ce surprinde în comparație directă este dinamica. Cluj și Timișoara se dezvoltă prin atragerea companiilor private și a investițiilor în tehnologie. Brașov beneficiază de poziția geografică și de turism. Sectorul 3, însă, crește printr-un model diferit: o administrație care investește masiv în modernizarea spațiului public și în infrastructură urbană.
Este un ritm care nu se sprijină pe industria IT sau pe statutul de oraș universitar, ci pe capacitatea administrativă de a rula proiecte ample și continue.
Comparat cu municipii precum Cluj, Timișoara, Brașov sau Craiova, Sectorul 3 nu beneficiază de autonomie totală, de bugetele proprii ale unui oraș sau de resursele economice ale unui pol universitar. Cu toate acestea, pe capitole precum reabilitare termică, regenerare urbană, ritm al investițiilor, modernizarea infrastructurii și extinderea spațiilor verzi, Sectorul 3 reușește nu doar să țină pasul, ci uneori să depășească orașe întregi.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News