Cum controlau grecii antici bolile transmisibile

Grecii și romanii antici au înțeles mai multe decât credem despre modul în care se răspândesc bolile și despre importanța fluxului de aer pentru sănătatea publică.

De la vagoane pline la centre comerciale aglomerate, a fi înghesuit în spații adesea prost ventilate devenise o normalitate a omului modern, astfel ne-a luat mult timp să ne obișnuim cu distanțarea socială. Dar strămoșii noștri erau mult mai obișnuiți să folosească fluxul de aer și spațiul pentru a se proteja de boli.

Într-adevăr, medicii antici greci și romani au înțeles cum să gestioneze o maladie transmisibiliă, fără tehnologia noastră modernă, chiar dacă gândirea din spatele remediilor lor era foarte departe de modul în care știm astăzi că boala se răspândește. 

Clădirile erau proiectate pentru a încuraja fluxul de aer

Societățile antice mediteraneene aveau o înțelegere dezvoltată a importanței fluxului de aer pentru sănătatea publică. Clădiri publice și orașe întregi au fost proiectate astfel încât să minimizeze aerul stagnant. În acest sens, am putea învăța câte ceva de la antici, deoarece pandemia a încurajat oamenii să regândească modul în care proiectăm orașele și clădirile pentru a ajuta la limitarea răspândirii bolilor infecțioase.

Aceste modele antice s-au bazat pe patru calități: cald, rece, umed și uscat. Se credea că aceste calități corespund celor patru „umori”: sânge, flegmă, bilă neagră și galbenă și patru elemente: aer, apă, foc și pământ - despre care se credea că influențează corpul și emoțiile acestuia, scrie Greek Reporter. 

Extremele meteorologice afectează corpul uman

Autorul roman, arhitectul și inginerul civil Marcus Vitruvius Pollio, cunoscut sub numele de Vitruvius, a descris importanța fluxului de aer în lucrarea sa „Despre arhitectură”. El sfătuiește construirea unui oraș într-un punct înalt care este temperat și nu lângă o mlaștină. El este precaut în privința unei brize de dimineață, care ar putea muta aerul umed și țânțarii din mlaștină în oraș, ceea ce ar putea provoca, în termeni moderni, boli infecțioase.

Vitruvius continuă spunând că aceleași principii se aplică și construcției teatrelor. El descrie modul în care lipsa fluxului de aer poate fi o problemă în astfel de spații închise și modul în care expunerea prelungită la aer cald și stagnant poate provoca boli:

”Când soarele strălucește din plin pe partea rotunjită a acestuia, aerul, fiind închis în incinta curbată și incapabil să circule, rămâne acolo și se încălzește; iar devenind febril, arde, se usucă și afectează fluidele corpului uman”, scria Vitruvius. 

Astăzi, conceptul de patru umori a fost înlocuit de medicina modernă și știm că explicația de mai sus a lui Vitruvius despre cum apare febra este incorectă. Dar încă folosim o parte din terminologia aferentă astăzi; de exemplu, atunci când vorbim despre răceala obișnuită sau descriem pe cineva ca fiind nervos ori plin de umor. Și cele patru calități de cald, rece, umed și uscat sunt încă relevante atunci când ne gândim la sănătatea noastră și la mediile în care trăim.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News